Dimensiunea religioasă a existenţei

Religia este o componenta importanta a culturii unui popor.Sentimentul religios se manifesta

atat in cadrul bisericii,cat si in afara ei.Componenta religioasa a culturii romane este foarte vie in
perioada premoderna.In Evul Mediu crestinismul devine o religie bazata pe carte.Cartile de cult erau
scrie in limba slavona
Începand cu secolul al VII-lea, limba slavonă, limba oficierii serviciului divin in biserică, începe
să fie înlocuită treptat cu limba română.Apar traducerii in limba romana si creatii individuale fie
in cadrul bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa.
Primele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina,
de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de credinta. Manuscrisele
crestine in limba slavona si in limba romana, apoi tipariturile deschid calea pentru exprimarea
sentimentului religios.
În 1508 călugărul Macarie tipăreşte la Târgovişte „Liturghier”(carte bisericească, folosită in cadrul
slujbelor).Astfel odata cu apariţia tiparului cărţile s-au extins şi au înlesnit trecerea la limba română in
biserici.
Un rol important l-a avut şi diaconul Coresi care mai bine de 20 de ani, tipăreşte in limba
româna cărţile fundamentalale bisericii.
Şirul tipăriturilor lui Coresi începe în 1559,cu„Catehismul".Catehismul ortodox este cartea
in care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe.
După „Catehism”, activitatea de tipărire a cărţilor sfinte in limba română se contiunuă
cu :”Tetraevanghelul” (1561), „Liturghier”(1570), „Pravilă”(1570-1580), „Cazanie şi
Molitvenic”(1564), „Psaltire”(1570).

In 1581 apare ultima publicaţie românească a lui Coresi, „Cartea cu învaţătură”.Toate

cărţile lui Coresi s-au răspândit în zona Braşovului pe tot teritoriul locuit de români, au fost singurele
folosite apropae 100 de ani.În felul acesta, Coresi a avut pe langă rolul important de a cultiva sentimentul
religios şi rolul de a pune bazele limbii române literare.

Alţi cărturari de seamă vor realiza tipărituri şi traduceri de cărţi bisericeşti, chiar lucrări
originale, contribuind la îmbogăţirea limbii noastre literare.
Printre aceestia se numara si Mitropolitul Varlaam.Cea mai importanta opera a sa este
„Cazania” lui Varlaam sau „Carte românească de învăţătură Dumenecele preste an şi la praynice
împărăteşti”, care cuprinde 74 de predici . Cazania” lui Varlaam are părti comune cu „ cu „Cazania” lui
CoresiUltima carte cu caracter religios publicată in anul 1645 de mitropolitul Varlaam se numeste
„Răspunsul Catehismului”
In anul 1648 Simion Stefan realizeaza traducerea intergala a Noului Testament de la Barlad.
Mitropolitul Dosoftei care se inspiră din izvoarele autentice ale ortodoxiei si începe munca
grea pentru introducerea limbii naţionale în biserică.Cea mai importanta opera a sa este"Psaltirea spre
versuri tocmita" care cuprinde de 151 de psalmi din Vechiul Testament si care a fost printre cele mai
raspandite carti bisericesti.În 1679 tipăereşte „Dumnezeiasca liturghie” în care sun introduse slujbele
obişnuite.În 1681 Dosoftei tipîreşte „Molitvelnic de-nţăles”- iar in 1683 tipăreşte
„Octoihul”,.Mitropolitul realizează o operă de virtute şi valoare de mare anvergura şi de aceea este
considerat primul poet cult.
 In 1688 este realizata traducerea integrala si tiparirea Bibliei de la Bucuresti.
Un alta personalitate marcanta a acelei vremi a fost Antim Ivireanul.Cea mai mare de
seama opera a sa se numeste "Didahii” care sunt constiutite din 28 de predici.

Legendele din "O sama de cuvinte"care preceda Letopistul Tarii Moldovei scris de
I.Neculce relateaza faptele care l-au determinat pe Stefan cel Mare sa ridice biserici si
manastiri:implinirii a legamantului facut lui Dumnezeu inainte de lupta si pentru multumire pentru
castigarea luptei impotriva paganilor,ruga pt iertarea pacatelor

În concluzie putem spune că tipăriturile cărţilor religioase au contribuit în primul rând la

introducerea limbii române în biserică, înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin.
În al doilea rând au influenţat formarea limbii române literare. De la diaconul Coresi, cel
care a ridicat dialectul muntean la rangul de limbă literară,până la mitropoliţii Varlaam, Dosoftei şi
Antim Ivireanul, toşi s-au străduit să caute forma cea mai limpede şi mai armonioasă a limbii, care să fie
înţeleasă în toate ţinuturile româneşti.