Dimensiunea

religioasă a
existenței
Avram Maya
Groșan-Cerneșteanu Alexia
Sere Timea
Szekelyhidi Deborah
 I. Religia - Definiție și etimologie
• Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin
ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu aceast ă credin ță. În cursul dezvolt ării
sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.

• Cunântul religie, vine din limba latină, fie din “re-legio” (re-citire, refeindu-se la
repetarea scripturilor), fie din “re-ligio” (a lega, a conecta, a reface leg ătura cu
Dumnezeu)

• Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolic ă a unei încrederi în existen ța unei
realități absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Aceast ă
încredere este credința religioasă. Ea permite omului s ă se orienteze în labirintul
marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existen ței sale care dep ășe ște via ța sa
biologică.
II. Sacrul și profanul – Două moduri de a fi în lume

„Sacrul şi profanul sunt două modalităţi de a fi în Lume, dou ă situa ţii existen ţiale asumate
de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau
pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De
fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele pozi ţii pe
care omul le-a cucerit în Cosmos şi sunt importante atât pentru filozofi, cât şi pentru orice
cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existen ţei umane.“

(Mircea ELIADE)
 III. Literatura religioasă
• Literatura română poartă ca marcă specific ă în sec. al XVII-lea dimensiunea religioas ă a
existenței. Din secolul al XVII-lea, limba slavonă este înlocuită treptat cu limba română.

• În aceeași perioadă, literatura religioasă ia o dezvoltare foarte însemnat ă, tip ărindu-se

cărți religioase pentru a încreștina poporul: cazanii (evanghelii explicate), pravile (legi)
și didahii (predici). Din acest timp avem cea dintâi Biblie complet ă: Biblia lui Ștefan
(1688), Psalmii lui David apar în Transilvania (1651) într-o traducere tipărită la
Bălgrad(Alba Iulia) și în Moldova în cele două traduceri ale lui Dosoftei. Noul
Testament este, însă, cartea cea mai răspândită, dar nicio traducere nu a fost tip ărit ă
în Moldova.

• Reprezentanți semnificativi în promovarea limbii române și a credin ței cre știne sunt:
Mitropolitul Varlaam, Mitropolitul Dosoftei și Anitim Ivireanul.
 Diaconul Coresi
• Coresi este originar din Targoviste, unde si-a inceput activitatea tipografic ă.

• In 1559-1560 se stabileşte definitiv la Brason, unde i s-a oferit posibilitatea de a tip ări nu doar în limba
slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectiv ă in Muntenia, din cauza opozi ței
Mitropolici Ungrovlahiei.

• Tipăriturile lui, apărute in mare parte la Bra şov intre 1550 si 1583 sub influen ța curentelor de reform ă
religioasă luterană și calvin răspândite atunci in Transilvania, sunt ”adevarate monumente" de limba
veche romanească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridic ă pentru prima oar ă, cu
hotărâre si claritate, problema introducerii limbii româneşti in cultul religios .

• Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Tara Romaneasc ă şi sud-estul Transilvani ei şi au avut o mare
importanță pentru evoluţia şi unificarea limbii romane. Ele au stat la baza form ării limbii romane literare.
 Tipăriturile lui Coresi
 În slavona:
• Octoihul mic (1557)
• Triodul-Penticostar (1558, la Targoviste)
• Triodul de post (1578)
• Tetraevanghelul slavonesc (1562); (1579);
(1583)
• Slujebnicul slavonesc (1568)
• Sbornicul slavonesc (1569) (1580)
• Psaltirea slavonă (1568-1570; 11572-
1573)
• Octolul mare (1574-1575)
 În română:
• Intrebare crestinească (cca 1560)
• Tetraevanghelul romanesc (1561)
• Pravila sfintilor parinti (1560-1562)
• Apostolul românesc (1566),
• Tâlcul evangheliilor sau Cazania I (1567)
• Molitvenic rumânesc, tipărit ca anexă la
Caganie (1567)
• Psaltirea (1568)
• Psaltirea românească (1570)
• Liturghierul românesc (1570)
• Psaltirea slavo-română (157)
• Evanghelia cu învățătură (1581)
 Mitropolitul Varlaam
Viața
• Mitropolitul Varlam(pe numele de mirean Vasile Moțoc) a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii
Ortodoxe Române din intreaga sa isorie.

• S-a născut în județul Vrancea în anul 1580 dintr-o familie de țărani foarte iubitoare de Hristos.

• A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona.

• Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii m ăn ăstiri, unde a fost c ălug ărit cu numele de Varlaam. Fiind
un bun povățuitor, a ajuns pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii.

• A fost unul din întemeietorii limbii române literare. Printre altele, a tradus în române ște Scara Sf. Ioan
din Sinai.

• După ce a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei , a devenit mitropolit al Moldovei
între anii 1632-1653.
 Mitropolitul Varlaam
Viață și realizări
• Ca nou mitropolit, Varlaam reușește înființarea primei tipografii românești din Moldova, în anul 1640,
pe care a instalat-o la Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" din Ia și.

• În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidit ă frumoasa și renumita biseric ă a M ăn ăstirii
„Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitoria cea mai cunoscut ă a lui Vasile Lupu.

• S-a ocupat de organizarea Sinodului de la Iași din 1642. S-a îngrijit de construc ția bisericii Sf. Trei Ierarhi
din Iași, unde a așezat moaștele Sf. Parascheva.

• A contribuit la înființarea Academiei Domne ști de la Ia și. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, după ce
voievodul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc. Acolo a mai trăit patru ani, în smerenie, în rug ăciune
și în viețuire sfântă, murind în luna august a anului 1657.

• Toate cele agonisite în timpul vieții sale le-a d ăruit M ăn ăstirii Secu. A fost înmormântat în zidul de
miazăzi al bisericii Mănăstirii Secu.
 Mitropolitul Varlaam
Scrieri
• Cazania, sau Carte românească de învățături
• Cele șapte taine
• Răspunsul împotriva catehismului calvinesc
• Pravila
• Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu

Cazania a fost tiparită în 1643 și este un monument de limb ă veche român ă. Volumul cuprinde 75
de predici care se rostesc duminica și în cele mai importante sărb ători ale anului.

Nicolae Iorga, în Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, afirmă că această lucrare arată ce
legături existau cândva între toți românii; ” Este o operă de unitate națională, o unitate care se face
în suflete, pentru că ardeleanul cere același grai pe care îl cere și munteanul și moldoveanul .”
 Mitropolitul Dosoftei
“Pașii spre sfințenie”
• Născut la Suceava în anul 1624, octombrie 26, a primit la botez numele de Dimitrie. P ărin ții
săi, erau de neam înstărit, donatori generoși ai mai multor biserici, ce ea ce
dovedește credința puternică și dreaptă a familiei, dar și legătura strânsă, vie, cu Biserica.
Așadar, viața creștină deprinsă de mic în casă, în familie și Biserică constituie cel dintâi pas
spre sfințenie.

• După studiile efectuate la Iași, s-a întors în Moldova, călugărindu-se la Mănăstirea Probota,

în 1649, sub numele de Dosoftei.

• Cronicarul moldovean Ion Neculce, în lucrarea „Letopisețul”, afirmă că Dosoftei era „deplin
călugăr și cucernic și blând ca un miel”. Ceea ce adaugă la portretul pe care i-l face este
relevant: „În țara noastră pe ceastă vreme nu este om ca acela”.
 Mitropolitul Dosoftei
“Pașii spre sfințenie”
• „Luarea chipului îngeresc” este cel de-al doilea pas în drumul spre sfințenie.
• Al treilea pas îl constituie traducerea unor lucrări de mare valoare pentru via ța cre știn ă de
bază: Patericul grecesc, Mântuirea păcăto șilor și fragmente din Viața și minunile Sfântului
Vasile cel Nou. 
• Al patrulea pas îl reprezintă versificarea Psaltirii. 
• Al cincilea pas este evlavia sa specială pentru Sfânta Liturghie. Acesta este și motivul pentru
Sfântul Ierarh a tradus și tipărit, în 1679, Dumnezeiasca Liturghie, ea fiind prima traducere
realizată de un ierarh.
• Al șaselea pas este iubirea arătată față sfinți.
• Al șaptelea pas, care i-a dat un imbold aparte în urmarea drumului sfin țeniei, a fost vizita
întreprinsă la Kiev în anul 1684.
• Al optulea pas se referă la viața dusă de mitropolit în exilul din Polonia 
 Psaltirea în versuri
a mitropolitului Dosoftei
 Mitropolitul Antim Ivireanu
• Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a n ăscut în Iviria (Georgia de ast ăzi) p rin 1650, din
părinţi credincioși.
• Ajungând din tinerețe rob la turci, a stat mulți ani în Constantinopol, învațând limbile
greacă, arabă și turcă, precum și meșteșugul sculpturii, al picturii și al broderiei.
• Prin anul 1690 este adus in Tara Romaneasca de Constantin Brincoveanu. Aici invata
mestesugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar dupa un an se calugareste si a fort
hirotonit preot.
• Intre anii 1691 -1694 conduce tipografia domneasca de la Bucuresti si tipareste trei carti
• intre anii 1694 -1696 intemeiaza o noua tipografie la Manastirea Snagov.
• Intre anii 1696 -1701 este egumen al acestei minastiri, tiparind 14 carti dintre care patru
in limba romana, iar celelalte in limbile greaca, slavona si araba.
• Intre anii 1701 -1705 a condus din nou tipografia domneasca din Bucuresti, tiparind 15
carti, indeosebi carti de slujba.
 Mitropolitul Antim Ivireanu

• Prin predicile sale, Didahiile rostite de la în ăl țimea amvonului din Bucure şti, unde erau ascultate cu
mare interes, Antim Ivireanul se apropie sensibil de literatur ă.

• Preocupat de viaţa morală a credincio şilor, el surprinde slabiciunile şi excesele contemporanilor, pe

care, după modelul Sf. Ioan Hrisostomul, se simte dator s ă le îndrepte.

• Predicile mitropolitului, în num ăr de 28, la care se mai adauga 7, ocazionale, sunt construite dup ă un
plan riguros. Ele se deschid cu o introducere in subiect, care se continu ă cu un exordiu (enuntarea
sumară a conţinutului), urmat de o tratare (plină de tâlcuri alegorice) şi finalizat printr-o incheiere.

• Antim Ivireanul, prin lucrarea sa, Didahii, marcheaz ă începuturile oratoriei române şti.
 Miron Costin
”Viața lumii”

-> fost un boier, diplomat, dregător și important cronicar moldovean

• Poemul a fost scris între anii 1671 1673 şi pleac ă de la motivul vanitas vanitatum (de şert ăciunea
deşertăciunilor), inspirat de Ecclesiastul, dar cunoscut înc ă din Antichitatea greco-latin ă, având ca tem ă
soarta alunecoasă, nestatornică.

• Creaţie de inspirație religioasă, Viața lumii exprimă un pesimism fără leac, prevăzând surparea inevitabil ă
a întregii omeniri. Mesajul din finalul poemului este precept biblic asupra condiției umane: viața fiind
scurtă, omul trebuie să se evidenţieze prin fapte bune, binele fiind ţelul suprem al existen ței.
 Biblia de la București

• Biblia de la București, cunoscută și sub denumirea de Biblia Cantacuzino, a fost prima traducere
completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București în 1688.

• Scrisă cu caractere chirilice, titlul ei complet era Biblia adec ă Dumnezeiasc a Scriptură a Vechiului Şi
Noului Testament.

• Traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae Milescu, rev ăzut ă de ”oamenii locului", cu aportul fraţilor
Greceanu (Radu şi Şerban), fiind tip ărită în Ţara Româneasc ă cu ajutorul principelui Șerban
Cantacuzino.
•
• Această Biblie a pus o piatră de temelie la dezvoltarea limbii române scrise, pentru mult timp ea fiind
Biblia standard folosită de către Biserica Ortodox ă Român ă.
 Concluzii

• Tipăriturile religioase au contribuit, în primul rând, la introducerea limbii române în biseric ă, înlocuind
limba slavonă în care se oficia serviciul divin. Marile reforme în acest domeniu le-au înf ăptuit Dosoftei,
în Moldova şi Antim Ivireanul, în Muntenia.

• În al doilea rând, cărțile religioase au influen țat formarea limbii române literare. De la diaconul Coresi,
cel care a ridicat dialectul muntean la rangul de limb ă literar ă pân ă la mitropoli ții Varlaam, Dosoftei şi
Antim Ivireanul, toţi s-au străduit să caute forma cea mai limpede şi mai armonioas ă a limbii, care s ă fie
înţeleasă în toate ţinuturile românești.

• Dimensiunea religioasă a călăuzit nu numai existen ța, dar și concep ția celor care au scris în aceast ă
perioadă. Ei cred că tot ce se petrece pe p ământ este hot ărât de Dumnezeu, dup ă cum m ărturise ște și
Miron Costin:,,Orice nevoință pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este orânduit, a-l cl ăti nime nu
poate."
 Surse

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-dosoftei-mitropolitul-moldovei

https://radiorenasterea.ro/diaconul-coresi-un-vrednic-tipograf-si-ctitor-al-limbii-romane-l
iterare
/

https://radiorenasterea.ro/diaconul-coresi-un-vrednic-tipograf-si-ctitor-al-limbii-romane-l
iterare
/

https://www.rador.ro/2019/09/27/portret-sfantul-ierarh-martir-antim-ivireanul-mitroplit-al
-tarii-romanesti
/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Baril%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9Boc