DIMENSIUNEA

RELIGIOASĂ A
EXISTENȚEI
CUPRINS
• Introducere
• Definiție
• Mitropolitul Varlaam
• Mitropolitul Dosoftei
• Miron Costin
• Antim Ivireanul
• Concluzii
• Bibliografie
 INTRODUCE
RE
Dimensiunea religioasă a călăuzit nu numai existența, dar și concepția celor care au
scris în această perioadă. Ei cred că tot ce se petrece pe pământ este hotărât de
Dumnezeu, după cum mărturisește și Miron Costin:
“Orice nevoință pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este orânduit, a-l clăti
nimeni nu poate”.
Dintotdeauna religia a fost piatră de temelie a umanității, fiind nu numai motivul
evoluției dar totodată și centrul acesteiă. Lucrul acesta a fost posibil prin credința și
prin cultura diferitelor popoare în diferite momente ale istoriei.
DE F I N I Ț I E
Religie (Din lat, ligare, a lega, sau religare, a lega din nou) =
Atitudinea fundamentală pe care ființele umane trebuie să o aibă față de
Dumnezeu, Creatorul și Răscumpărătorul lor.
Virtutea morală a religiei se manifestă prin adorarea, slujirea
și iubirea lui Dumnezeu din toată inima. A-l adora pe Dumnezeu, a te ruga lui, a-
i aduce cultul ce i se cuvine, a îndeplini făgăduințele și voturile făcute lui sunt
acte ale virtuții religiei ce țin de ascultarea față de porunca întâi a
Decalogul: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți Dumnezei afară de
mine." Datoria de a-i aduce lui Dumnezeu un cult autentic îl privește pe om atật
la nivel individual cât și la nivel social.
Totalitatea riturilor, practicilor și rugăciunilor prin care un popor sau o societate
obișnuieste să fie în legătură cu divinitatea sau sacrul.
 ÎNCEPUTURILE
RELIGIEI
Începuturile culturii scrise a românilor sunt profund legate de viața lor spirituală, de
credință în Dumnezeu și de raportarea la sacru a fiecărui individ, fie el om simplu, slujitor
al bisericii sau voievod. Religia, alături de istorie, este cel dintâi fundal de manifestare a
culturii scrise și a literaturii. Cartea religioasă românească este mai întâi o carte de cult în
limba slavonă, apoi o carte de cult în limba română. Traducerea ei prilejuiește cea dintâi
exprimare a creativității prin cuvânt în limba noastră, chiar dacă timidă, aproape
insesizabilă la început. Trăirea religioasă determină trecerea prin mai multe filtre a dogmei
creștine și a cărților sfinte; unul este cel al identității și al culturii colective, altul al
identității și al culturii individuale.
 REPREZENTANȚI

Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Dosoftei Miron Costin Antim Ivireanul

MITROPOLITUL
VARLAAM
Cel dintâi dintre carturarii care au incercat sã introduca limba română în
biserica a fost mitropolitul Varlaam. Principala sa contributie in domeniul
culturii religioase este Cazania, lucrare in care limba româna dobândeste un
stil propriu, departându-se astfel de modelele slavone.
Mitropolitul Varlaam, in acesta lucrare, pune in valoare, prin fraze expresive,
intreaga bogatie a limbii române. Cazania intitulata Carte româneasca de
invatatura, a fost tiparita in 1643 Si este un monument de limba veche
româneasca. Volumul cuprinde 75 de predici, care se rostes duminica si în
cele mai importante sarbatori ale anului.
Nicolae lorga, in Istoria literaturi românesti.
Introducere sintetica, afirma ca aceasta lucrare aratã ce legaturi existau
cândva între toti românii; este o opera de unitate nationala, o unitate care se
face in suflete, pentru că ardeleanul cere acelasi grai pe care il cere Si
munteanul Si moldoveanul.
 MITROPOLITUL
DOSOFTEI
Continuator al lui Varlaam este mitropolitul Dosoftei, înscaunat la numai câtiva ani dupã
retragerea din funcție a predecesorului sãu. Cunoscător al mai multor limbi, Dosoftei a tipărit
numeroase traduceri, îmbogätind literatură religioasã nu numai cu cele mai populare cărți de
lectură în acest domeniu (Psaltirea în versuri, Viețile sfinților), dar $1 cu texte de ritual, de sluja
bisericească (Liturghia, Molitvenicul, Octoihul), pe care le-a publicat pentru prima oară în
limba română. Psaltirea pre versuri toemita a fost tipăritä în 1673 la Uniev (Polonia) și cuprinde
psalmii biblici pe care Dosoftei i-a versificat într-o manieră artistică impresionantã cu toate cã s-
a izbit de insuficiențele mijloace de expresie literară pe care le putea oferi atunci limba româna.
Dosoftei afirmă în Prefață acestei cărți: „Ni s-au părut smereniei noastre a hi lucru de treaba și
de folos de spăsenie (mântuire) tâlcovania aceștii svinte cărti a
svantulu prooroc David, carea iaste plină de ruga și plină de tainele cele mari a lui Dumnezãu.
Pentr-aceia cu multă trudă și vreme îndelungat, precum am putut mai frumos am tâlcuit s-am
scris precum a vrut Dumnezãu, sã poată trage hirea omului cãtrã cetitul ei."Mitropolitul
Dosoftei»a organizat un adevărat sistem de rime Și
a încercat mai multe cadențe Și mai mulți metri decât găsim în toatã poezia noastră de pâna la
romantism." (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturi române)
 OPERE LITERARE
a n ia m it r o p o li tu lu i l t i r e a î n v e r s u r i a
C az P sa
Varlaam p o l i t u l u i D o s o f t ei
m i t ro
 MIRON
COSTIN
Viață lumii - Poemul a fost scris între anii 1671-
1673 Și pleacã de la motivul vanitas vanitatum (deșertăciunea deșertăciunilor),
inspirat de Ecclesiastul, dar cunoscut încă din Antichitatea greco-latină, având cạ
temã soarta alunecoasă, nestatornică (fortuna labilis). Creație de inspirație religioasă,
Vitata lumit exprimă un pesimism fără leac, prevăzând surparea inevitabilă a întregii
omeniri. Mesajul din finalul poemului este precept biblic asupra condiției umane:
viață find scurtă, omul trebuie să se evidențieze prin fapte bune, binele find țelul
suprem al existenței.
ANTIM
IVIREANUL
Prin predicile sale, Didahile (1609-1616)
rostite de la malgimea amvonulu din București, unde
erau ascultate cu mare interes, Antim Ivireanul se
apropie sensibil de literatură.
Preocupat de viaça morală a credincio Silor, el surprinde
slăbiciunile și excesele
contemporanilor, pe care, dupã modelul Sf. Ioan
Hrisostomul, se simte dator să le îndrepte.
Predicile mitropolitulu, în număr de 2o, la care se mai
adaugă 7, ocazionale, sunt construite după un plan
riguros. Ele se deschid cu o introducere în subiect, care
se continuă cu un exordiu (enunțarea sumară a
conținutului), urmat de o tratare (plină de tâlcuri
alegorice) și finalizat printr-o încheiere.
Antim Ivireanul, prin lucrarea să, Didahii, marchează
începuturile oratoriei românesti.
 CONCLUZII
Tipăriturile religioase au contribuit, în primul rând, la introducerea
limb11 române în biserica, înlocuind limba slavonă în care se oficia
serviciul divin. Marile reforme în acest domeniu le-au infăptuit
Dosoftei, în Moldova Și Antim Ivireanul, în Muntenia.
În al doilea rând, cărțile religioase au influențat formarea limbii
române literare. De la diaconul Coresi, cel care a ridicat dialectul
muntean la rangul de limba literară pâna la mitropoliți Varlaam,
Simion Ștefan, Dosoftei Și Antim Ivireanul, toți s-au străduit să
caute formă cea mai limpede și mai armonioasã a limbii, care sã fie
înțeleasă în toate ținuturile românești.
 BIBLIOGRAFIE
https://anaforisme.blogspot.com/2008/11/dimensiunea-religioasa-existentei.html
https://www.slideshare.net/NoName0000/dimensiunea-religioas-a-existenei
https://eduboom.ro/video/1427/dimensiunea-religioasa-a-existentei
https://www.scribd.com/doc/121258119/Dimensiunea-religioasa-a-existentei