Pentru a observa i ntelege trecerea de la scrierile

religiose la cele care consemneaz fapte istorice,iar mai apoi la scrierile literare ce exprim perceptia individual cu privire la via,moarte,trebuie s nelegem ce este religia i cum i-a pus amprenta asupra culturii i omului.Urmrind definiia religiei,observm c aceasta reprezint un sistem de credine(dogme) i de practici care i unete, sub aceeai comunitate spiritual i moral ,pe toi cei care ader la acest sistem.Totodat reprezint totalitatea instituiilor i organizaiilor corespunztoare."Omul trebuie s cread n ceva.Vai de cei care nu cred n nimic"(Victor Hugo).

 Raportndu-ne la perioada medieval putem afirma c

omul medieval este n primul rnd un om religios a crui viaa este ghidat de credin i de sperana mntuirii.Cu o percepie mai acuta a efemeritaii i a instabilitaii ,omul medieval traiete mai profund dimensiunea spiritual a existenei,prin rugciune,post,jurmnt.Aadar religiosul subordoneaz n mare msur viaa cotidian,politic,arta,justiia.Pentru comunitaile vremii,factorul principal de coeziune nu este etnia ci religia.nceputurile culturii scrise a romnilor sunt profund legate de viaa lor spiritual,de credina n Dumnezeu i de raportare la sacru a fiecrui individ,fie el om de rnd,voievod sau slujitor al bisericii.

Religia si literatura dezvolta, incepand cu secolul al XVI-lea, un palier comun, in care prelati si carturari contribuie la modelarea limbii romane in dorinta de a da glas credintei. La acest palier participa si cultura populara, prin componenta religioasa, crestinismul popular, si prin creatia folclorica. Religia,alturi de istorie,este cel dinti fundal de manifestare a culturii scrise i a literaturii.Pn n sec. XIX cultura romn nu produce dect puine opere de tip artistic modern,manifestndu-se prin arhitectur,prin pictur i texte religioase. Tipriturile religioase au contribuit n primul rnd,la introducerea limbii romne n Biseric, nlocuind limba slav n care se oficia serviciul divin. Marile reforme n acest domeniu leau nfaptuit Dosoftei,n Moldova i Antim Ivireanul n Muntenia.

n al doilea rnd crile religioase au influenat formarea limbii romne literare. De la diaconul Coresi,cel care a ridicat dialectul muntean la rangul de limb literar,pn la mitropoliii Varlaam,Simion tefan,Dosoftei i Antim Ivireanul,toi s-au strduit s caute forma cea mai limpede i mai armonioas a limbii care s fie neleasa n toate colurile arii.

Diaconul Coresi

Antim Ivireanul

Simion tefan

Varlaam Cel dintai dintre carturarii afirmati intr-un context cultural caracterizat prin incercarile tot mai insistente de introducere a limbii romane in biserica a fost mitopolitul Varlaam. Principala sa contributie in domeniul culturii religioase esteCazania, lucrare in care limba romana dobandeste un stil propriu, departandu-se astfel de modelele slavone. Dosoftei Continuator al lui Varlaam este mitopolitul Dosoftei. El a tiparit numeroase traduceri, imbogatind literatura religioasa nu numai cu cele mai populare carti de lectura in acest domeniu (Psaltirea in versuri,Vietile sfintilor), dar si cu texte de ritual, de slujba bisericeasca (Liturghia, Molitvenicul, Octoihul).

Miron Costin Mentalitatea religioasa a avut influenta si asupra umanistului Miron Costin, continuatorul lui Gigore Ureche. Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire obisnuita. Poemul filosoficViata Lumii a fost scris cand Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din Ecleziast : vanitas vanitatum et omnia vanitas (desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis) care nu poate fi stapanita. Creatie de inspiratie religioasa, Viata lumii exprima un pesimism fara leac, prevazand surparea inevitabila a intregii omeniri.

DOSOFTEI

MIRON COSTIN VARLAAM

Manastirea Curtea de Arges

nvataturile lui Nea Goe Basarab ctre fiul su Teodosie

Neagoe Basarab

"O sam de cuvinte "scris de cronicarul moldovean Ion Neculce. Centrate asupra figurii lui Stefan cel Mare, legendele din "O sam de cuvinte dezvaluie aceeai mentalitate a omului medieval,din perspectiva voievodului. Lucrarea de cpetenie a lui Neculce - n afar de compilarea cronicilor anterioare - este Letopiseul rii Moldovei de la Dabija Vod pn la domnia lui Constantin Mavrocordat . Cuprinde evenimentele din 1662 pn la 1743, la care a fost mai totdeauna prta sau le-a cunoscut de aproape.Cu cea mai mare probabilitate, cronicarul i ncepe lucrul la Letopise dup anul 1732, cnd avea deja cca 60 de ani. Neculce nu era prea nvat, dar era om cu bun sim, cu pricepere de a judeca lucrurile, ctigat prin amestecul direct n afacerile statului i cu un deosebit talent de a povesti. Se poate zice c el e cel mai literat din toi cronicarii Moldovei. El tie foarte adesea s gseasc cuvntul just pentru a zugrvi o situaie sau pe un om. Stilul lui nu e bombastic, ca al analitilor ce scriau slavonete, ci dimpotriv simplu i, prin aceasta, foarte atrgtor.

 Aadar,dimensiunea religioas a cluzit nu numai

existena,dar i concepia celor care au scris n aceast perioad.Ei cred c tot ce se petrece pe Pmnt este hotrt de Dumnezeu,dup cum afirm i MironCostinorice nevoina pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum e ornduit,a-l clati nime nu poaten concluzie ,putem afirma cu certitudine c: "Dac Dumnezeu nu exist,totul e cenus"(Mircea Eliade)

 Alexandru Macedonski exclama in poezia Oh! Doamne :

Oh! Doamne, rau m-ai urgisit, In soarta mea m-am impietrit Raman ca marmura de rece Sa plang, sa sufar am uitat, Am fost un cantec care trece, Si sunt un cantec incetat.
Tudor Arghezi marturiseste si el cu amaraciune :

Tare sunt singur, Doamne, si piezis! Copac pribeag uitat in campie, Cu fruct amar si cu frunzis Tepos si aspru-n indarjire vie. In rostul meu tu m-ai lasat uitarii Si ma muncesc din radacini si sange. Trimite, Doamne, seninul departarii, Din cand in cand, cate un pui de inger

Alexandru Macedonski

 Tudor Arghezi,

numit poet al credintei si al tagadei, se zbuciuma, intrebandu-se daca exista sau nu Dumnezeu. Intr-unPsalm el exclama: Vreau sa te ating si sa urlu: ESTE!

Raspunsul la aceastadorinta il da Mihai Eminescu, pringura unui inger purtator de mesaj.

Daca nu il ai in tine, in zadar il cauti...

Tudor Arghezi

 Mihai Eminescu

scrie cateva poezii cu caracter religios, care astazi se canta in biserica. Este vorba deRugaciune catre Fecioara Maria:

Craiasa alegandu-te Ingenunchem rugandu-te Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie Asupra-ne coboara, O, Maica prea curata, Si pururea fecioara, Marie

 Poetul Vasile Voiculescu,autorul volumului Poeme cu ingeri scrie in

poezia Pe cruce :

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava Palea curata-i frunte Ce-o sangerase spinii Pe stancile Golgotei Tot cerul Palestinei Parea ca varsa lava.

 Considera istoria religiilor drept o disciplina totala, de

aceea o studiaza in stransa legatura cu filozofia, istoria, lingvistica, etimologia, literatura, etnologia, psihologia si sociologia, cu artele economice, etc. Personalitate enciclopedica, el are o viziune larga, de sinteza asupra tuturor acestor interdependente-cuvintele cheie in studiile sale sunt: mituri, rituri, simboluri, sacrul si profanul, ultimele doua fiind doua situatii existentiale ale omului in istorie, fiindca sacralitatea se manifesta pretutindeni, fiind camuflata de profan. (ex. Mitul potopului, simbolul pestelui = simbol crestin primitiv, curcubeul = simbol al incetarii maniei divine ).

 Asadar,dimensiunea religioasa a

calauzit nu numai existenta,dar si conceptia celor care au scris in aceasta perioada.Ei cred ca tot ce se petrece pe Pamant este hotarat de Dumnezeu,dupa cum afirma si Miron Costinorice nevointa pune omul,sorocul lui Dumnezeu, cum e oranduit,a-l clati nime nu poate.