Elogiul Spiritului latin in literature si studii istorice

Ideea de latinitate incepe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, atingand apogeul prin reprezentantii Scolii Ardelene(Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior). In Istoria Limbii Romane, Alexandru Rosetti definea limba romana ca fiind limba latina popular(sau vulgara), vorbita neintrerupt in partile de rasarit ale Imperiului Roman.Definitia pune in evident originea latina a limbii romane si provenienta limbii romane din latina popular, care are niste particularitati distinct fata de latina culta, literara. Definitia data de Alexandru Rosetti evidentiaza, de asemenea, cotinuitatea existentei limbii si a poporului roman in locul de formare, respective partea de rasarit a Imperiului Roman, ceea ce duce si la gruparea limbii romane in cadrul limbii romanice din grupa oriental. Primul care demonstreaza latinitatea limbii romane este Grigore Ureche, intr-un capitol din lucrarea sa Letopisetul Tarii Moldovei, consacrat special acestei problem, intitulat Pentru limba noastra moldoveneasca, in care sustine cu mandrie ca de la Rim (Roma) ne tragem; si cu ale lor cuvinte ni-I amestecat graiul.Pentru a-si convinge cititorii de acest adevar, el da o proba de etimologii latine:De la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galena; muierea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntul, toate cuvintele leam intelege. Miron Costin revine asupra romanitatii neamului in cea mai importanta opera intoriografica a sa, Letopisetul Tarii Moldovei (1675), cronica ce o continua pe cea a lui Grigore Ureche. In Predoslovie, Miron Costin afirma ca primul descalecat al Moldovei a fost cel al lui Traian: descalecatul ei cel dintai, carele au fostu de Traian-imparatul.In Istorie in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca, cronicarul realizeaza o sinteza a schemei structurii limbii romane: Unde trebuia sa fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu in loc de meus, asa s-a stricat limba; unde era coelum, evm cierul; homo-omul; fronsfrunte; angelus-indzierul. Unele cuvinte au ramas chiar intregi: barba-barba, asa si luna, iar altele foarte mici deosebiri. In plus, s-au mai adaugat mai tarziu si putine cuvinte unguresti. In sfarsit, luandu-se cele sfinte de la sarbi, s-au adaugat si putine cuvinte slavonesti..Iar in opera De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, asa cum indica si titlul, cronicarul isi propune sa scoata lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si seminte sintu lacuitorii tarei noastre, Moldovei si Tarii Muntenesti si romanii din tarile unguresti. El dovedeste ca precum si alte neamuri:frantozii-galii, turcii-otomani, unguri-hunii, asa si romanii poarta numele romanilor. Tot aici, Miron Costin prezinta si cateva obiceiuri romane, pastrate si astazi, cum ar fi toatul la petreceri si aniversari, precum si ritualul ingroparii mortului. Neculce se manifesta mai putin ca istoric si mai mult ca artist.El este mai putin interesat de autenticitatea izvoarelor istorice si scrie povesti prelucrand si transfigurand fondul legendar polular. Cronicarul imbina atmosfera de basm, de legenda, cu modalitati de povestire intalnite in roman. Apar elemente surpriza, detalii, care fac din cronicarul Neculce un scriitor. Dar Neculce este un scriitor nu numai prin arta naratiunii si a organizarii acesteia, ci si prin arta portretului. Legenda lui Nicolae Milescu este de fapt o schita a vietii unui om, un portret biografic, in care amanuntele ce caracterizeaza izvorasc din intamplari, tradand preferintele lui Neculce pentru portretul anecdotic. Cronicarul povesteste sfatos, povestirea curge domol si cu multa naturalete.De aici rezulta stilul comunicativ, care-i da cititorului impresia ca autorul i se adreseaza cu simpatie. Dar durabilitatea operei lui Neculce consta in limba proaspata si surprinzatoare, ce-si trage seva din vorbirea populara a vremii. Cronicarul scrie in limba vorbita in Moldova timpului sau si - de aceea - nota predominanta a stilului este oralitatea, iar cronicarul - un artist al limbii noastre. Stilul sau este bogat in expresii si proverbe populare, pe care autorul stie sa le foloseasca la locul potrivit. Intre cronicari Neculce are originalitatea pe care Creanga o are intre prozatorii moderni. Referindu-se la opera lui Neculce, Sadoveanu spunea: "Tot sufletul poporului, variat ca o primavara de la noi, il gasim in cel dintai povestitor artist al nostru, Ion Neculce. Letopisetul sau mi-i carte de capatai si ori de cate ori il deschid, mi se umple sufletul de placeri, rare.". Legendele din "O sama de cuvinte" au constituit un nesecat izvor de inspiratie pentru scriitorii nostri : Gh.Asachi ("Stefan cel Mare inaintea Cetatii Neamtu"), D.Bolintineanu ("Muma lui Stefan cel Mare", "Daniil Sihastru"), V.Alecsandri ("Visul lui Petru Rares", "Dumbrava Rosie"), M.Sadoveanu ("Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-vada").

Dimitrie Cantemir, in cultura noastra, este unul dintre cei mai eruditi umanisti. Lucrarile lui atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune pentru cercetare, cele mai valoroase lucrari ale sale fiind cele cu caracter istoric. Reluand o tema a cronicarilor moldoveni, lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor infatiseaza trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor. Intreaga opera a lui Cantemir exprima o conceptie superioara despre istorie fata de cea a cronicarilor. In timp ce cronicarii explicau fenomenul istoric prin vointa fortei divine, Cantemir interpreteaza istoria dand atentie cauzalitatii: Nici un lucru fara pricina sa se faca nu se poate.El afirma caSantem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o dultura clasica. Constantin Cantacuzino in Istoria Tarii Romanesti:Iara noi int-alt chip de ai nostril si de toti cati sunt rumani, tinem si credem, adeverindu-ne den mai alesii si mai adeveritii batrani istorici si de altii mai incoace, ca valahii, cum le zic ei, iara noi, rumanii, sintem adevarati romani in credinta si in barbatie, den carii Ulpiei Traian i-au asezat aici in urna lui Decheval, dupre ce tot lau supus si l-au pierdut; si apoi alt si alalt tot sireagul imparatilor asa i-au tinut si i-au lasat asezati aici si dintr-acelora ramasita sat rag pana astazi rumanii acestia.Insa rumanii inteleg nu numai ceste de aici, ce si den Ardeal, carii inca si mai neaosi sint, si moldovenii, si toti citi si intr-alta parte sa afla si au aceasta limba, macara fie si cevasi mai osebita in niste cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iara tot unii sint.Cedara pe acestia, cum zic, tot romani ii tinem, ca toti acestia dintr-o fantana au izvoit si cura. Gheorghe Asachi sustine latinismul in creatia sa intitulata La Italia .n aceas poezie ne arat o prezentare a unor elementece stau la baza etnogenezei:Istrul se pleac iasienei legioane,patria sa pere-aDecebalului otire. n poezie este preamrit Roma,chiar preamrit elementullatin, privit ca o maic, mam a poporului romn. Poezia ne mai sugereazfaptul c pe vremea aceea, Roma era mult mai dezvoltat dect Dacia. Vasile Alecsandri sustine de asemenea latinismul prin poezia Cantecul gintei latine, unde limba latina este considerate regina, cu farmec dulce, rapitor, frumoasa, vie, zambitoare, poetul evidentiind ca strain-n cale-I se inclina. coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natereBiserica Romn Unit cu Roma, Greco-Catolic. Reprezentanii colii Ardelene au adus argumente istorice i filologice n sprijinul tezei c romnii transilvneni sunt descendenii direci ai colonitilor romani din Dacia. Aceasta tez este cunoscut i sub numele de latinism.coala Ardelean a contribuit nu numai la emanciparea spiritual i politic a romnilor transilvneni, ci i la a celor de peste muni. Unul din documentele cele mai importante elaborate l constituie petiia Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresat mpratului romano-german Leopold al II-lea, n vederea recunoaterii naiunii romne ca parte constitutiv a Marelui Principat Transilvania.O alt realizare a colii Ardelene a fost introducerea grafiei latine n limba romn, n locul scrierii chirilice, i tiprirea primului dicionar cvadrilingv al limbii romne, Lexiconul de la Buda.Reprezentanii cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe incai, Ion Budai Deleanu. Samuil Micu a redactat o serie de lucrri cu caracter istoric i lingvistic, prin care urmrea s informeze pe nvaii strini despre originea roman a poporului i a limbii romne, despre continuitatea romnilor pe teritoriul fostei Dacii i, influenat de iluminism, a militat, n opera sa, pentru egalitatea n drepturi a romnilor cu celelalte naiuni din Transilvania, pentru nlturarea iobgiei, numrndu-se n mod firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791.El isusi sustine ca ; Urt iate romnului s nu tie nceputul su, s nu tie neamul su, pre mai marii si i istoria neamului su.. Este i autorul celei dinti lucrri lexicografice de la noi, bazat pe criterii tiinifice: Dictionarium latino-valachico-germanico-hungaricarum. Impreun cu Gheorghe Sincai a realizat gramatica din 1780, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae facand o paralel ntre latin i romn. Ei propun eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti : Elementele limbii romane din Dacia ( daco-romanei) sunt valahice. Compuse de catre Samuil Micu de Sad din ordinal Sfantului Vasile cel Mare, in colegiul vienez efemer al catolicilor de rit grecesc, la Barbara. Imbogatite insa si aranjate in aceasta ordine de catre Gavriil Sincai, din acelasi ordin, doctor in arte liberale, filozofie si in stiinte teologice. La Viena. In tipografia lui Ioif, nobil de Kurzbock. 1780. Gheorghe Sincai este printre altele si autorul operei : Hronica romnilor i a mai multor neamuri n ct au fost ele amestecate cu romnii, ct lucrurile, ntmplrile i faptele unora fa de ale altora nu se pot scrie pre neles, din mai multe mii de autori, n cursul a treizeci i patru de ani culese unde relateaza ideea romanitatii, originea latina a poporului roman, continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii, constiinta nationala fiind pretutindeni prezenta; este singura istorie de sinteza, stiintific alcatuita, a intregului popor. Gheorghe Sincai: Neamul care se foloseste de una si aceeasi limba, corupta neindoios, dar romana sau latina, diferita totusi de franceza, italiana, spaniola, insa apropiata cel mai mult de vallica si de italiana, nu numai eu ci si altii am crezut de cuviinta sa o numim cu numele general daco-romana, de aceea ca, vorbindu-se in diferite regiuni si provincii a primit chiar si nume diferite de la acele regiuni sau de la aprtile lor

Petru Maior a publicat o serie de lucrri teologice, istorice, filologice, predici; a tradus i prelucrat lucrri cu caracter economic. n lucrrile sale istorice, a combtut istoricii strini Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder, Johann Christian von Engel i Jernej (Bartholomus) Kopitar, care contestau romanitatea i continuitatea romnilor pe teritoriul fostei Dacii. Petru Maior sustine latinitatea limbii romane: Din cele pana aci despre limba latineasca cea comnu zise lesne se poate afla inceputul limbei romanesti. Aceaia se stie ca multimea cea nemarginita a romanilor a carora ramasite sant romanii, pre la inceputul sutei a doao de la Hs. In zilele imparatului Traian, au venit din Italia in Dachia; si au venit cu aceaia limba latineasca carea in vremea aceaia stapanea in Italia. Asadara limba romaneasca e acea limba latineasca comuna, carea pre la inceputul sutei a doao era in gura romanilor si a tuturor italienilor. Ion Budai Deleanu, autorul operei Tiganiada i-a declarat el nsui modelul, cel al literaturii neserioase, nceput nc din antichitate de Homer prin Btlia oarecilor cu broatele. n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional. ntr-o scrisoare din 1812, adresat lui Petru Maior de ctre Ion Budai-Deleanu, reiese c cei doi corifei ai colii Ardelene aparineau etniei rome: am s-i aduc aminte cum c eu nvnd latineti, italienete i frantozeste, ntru care limbi se afla poesii frumoase, mam ndemnat a face o cercetare: de sar putea face sin limba noastr, adic n cea romneasca (cci a noastr, cea igneasca, nu se poate scrie i puini o neleg) cevas asemene; () Cea mai de pe urm, s tii c fiind eu igan ca i tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru iganii notri, ca s preceapa ce feliu de strmoi au avut i s s nvee a nu face i ei doar nebunii asemene, cnd s-ar ntmpla s vie cndva la o tmplare ca aceasta. Adevrat c a fi putut s bag multe minciuni ludnd pe igani i scornind fapte care ei n-au fcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de ludnd de nceputul norodului sau, s sue pn la Dumnezeu i tot lucruri minutate brfesc. Dar eu iubesc adevrul. n Epistolia nchintoare, n care l ruga s redacteze notele explicative necesare, adresat lui Mitru Perea [Petru Maior] de ctreLeonachi Dianeu Ion Budai-Deleanu, citim: am s-i aduc aminte cum c eu nvnd latinete, italienete i franozete, ntru care limbi se afla poesii frumoase, mam ndemnat a face o cercare: de sar putea face n limba noastr, adic n cea romneasc (cci a noastr, cea igneasc, nu se poate scrie i puini o nleg) ceva asemene; 'am izvodit aceast poveste, [] ntru care am mestecat ntru adins lucruri de ag, ca mai lesne s s nleag i s plac [] Cea mai de pe urm, s tii c fiind eu igan ca i tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru iganii notri, ca s preceap ce feliu de strmoi au avut i s s nvee a nu face i ei doar nebunii asemene, cnd s-ar tmpla s vie cndva la o tmplare ca aceasta. Adevrat c a fi putut s bag multe minciuni ludnd pe igani i scornind fapte care ei n-au fcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de ludnd de nceputul norodului sau, s sue pn la Dumnezieu i tot lucruri minutate brfesc. Dar' eu iubesc adevrul./De-oi vedea c afl priin aceast osteneal a mea, vei dobndi i alte alctuiri, ns nu de ag, ci serioase i adevrat eroice. Fi sntos. Dat. 18 mar, La Pirmid. n Eghipet Concluzie n consecin, dup cte am prezentat mai sus, n attea rnduri putem spu-ne c noi romnii avem o istorie ndelungat, cu o cultur i tradiie vast.Cu toate c limba latin este ramura principal a limbii romne, i aceastlimb a infuenat i alte limbi(franceza, italiana, retoromana, spaniola i portu-gheza) nu nseamn c limba romn este pur latin.Chiar dac pe parcursul istoriei i-au fcut apariia multe grupuri ce au dusla apariia multor controverse, acetea aducnd afirmaii pro sau contraunu-ia dintre curente, iar apoi fcndu-i apariia cercettorii, ce admirau n principal latinitatea, noi am ajuns la concluzia c romn nseamn sintezadintre roman i dac .Cu timpul populaiile migratoare au avut i ele influene asupra cursuluiistoriei noastre, dar nu n aa msur nct s i schimbe structura principal alimbii noastre materne.n finalul celor scrise mai sus voi mai preciza nc o dat c limba romns-a format prin contopirea limbii latine cu cea a geto-dacilor la care se adau- g elementul slav, aceasta cu referire la glotogenez, iar cu rpivire la etnogene-za voi face precizarea c i aceasta s-a format prin contopirea romanilor cu geto-dacii avnd mai trziu influene din partea migratorilor

Bibliografie: Grigore Ureche-Letopisetul Tarii Moldovei Miron Costin-letopisetul tarii moldove Istorie in versuri polone despre moldova si tara romaneasca -de neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor

 Dimitrie Cantemir-Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor Constantin Cantacuzion-istoria tarii romanesti Alexandru Rosetti-Istoria limbii romane Nicolae Densuianu Dacia preistorica George Calinescu Istoria literaturii romane Vasile Alecsandri Cantecul gintei latine