Referat

La matematică

Tema: Aplicaţiile logaritmilor

A efectuat: Pisica Diana cl. a X-a ,,A’’

 Logaritm
Logaritmul unui număr real pozitiv este exponentul puterii la care
trebuie ridicat un alt număr fix (numit bază) pentru a se obţine numărul
dat.
Logaritmii au fost introduşi de John Napier la începutul secolului al
XVII-lea cu scopul de a simplifica modul de lucru în
calculele matematice. Au fost repede adoptaţi de
cătrenavigatori, oameni de ştiinţă, ingineri şi alţi specialişti interesaţi în
a face calcule matematice mai uşor cu ajutorul tabelelor de logaritmi şi
a riglelor de calcul. Astfel, operaţiile lungi şi obositoare de înmulţire a
numerelor cu multe zecimale puteau fi înlocuite cu căutarea în tabelele
de logaritmi şi o simplă adunare (datorită proprietăţii fundamentale a
logaritmilor: logaritmul unui produs este egal cu suma logaritmilor
factorilor acelui produs).
Invenţia lui John Napier a fost promovată îndeosebi de Henry
Briggs şi Johannes Kepler.
Noţiunea de logaritm a fost fundamentată mai riguros şi extinsă de
către Leonhard Euler, în secolul al XVII-lea, care a legat-o de funcţia
exponenţială.

Definiţie
Fie numărul real  . Logaritmul lui   în baza   
,   , notat  , este numărul  , astfel încât   .
Proprietatea fundamentală a logaritmilor este:
 , unde   ,  ,  .
Exemple:   ;   ,   ,   .
 Proprietăţi de bază
Pentru  ,   ,  :

1. 

2. 

3. 

4. 

5. 

6. 

Logaritmii în baza b = 10 sunt numiţi logaritmi zecimali. Logaritmii naturali sunt

logaritmii în baza e (≈ 2,718). Logaritmii binarisunt logaritmii în baza b = 2.
Logaritmii au numeroase aplicaţii în ştiinţele exacte şi în tehnică (inginerie).
Logarimii binari sunt folosiţi în informatică.
Trecerea unui logaritm dintr-o bază la alta se face cu ajutorul

formulei: 
În mod uzual, logaritmii zecimali (în baza 10) se notează cu lg, iar logaritmii
naturali (în baza e) se notează cu ln. În particular, pentru trecerea de la
logaritmii zecimali la logaritmii naturali şi invers, se utilizează formulele:

, respectiv 
unde constanta 
Formulele din tehnică provin din fizică, unde practic întotdeauna logaritmii
provin din inversa funcţiei exponenţiale, deci sunt naturali. Conversia utilă

este lg → ln, folosindu-se raportul  . O trunchiere la 2,3

conduce la o eroare de 1‰, uzual acceptabilă în tehnică. Datorită
calculatoarelor, actual formulele conţinând logaritmi zecimali au devenit
neuzuale.
 Motivaţia definirii logaritmului ca o
integrală
Logaritmul este un exemplu de concept matematic care poate fi definit prin
diferite metode.
Când se doreşte definirea unui concept, se începe de la proprietăţile dorite care
să fie înglobate în ea. În urma inspecţiei proprietăţilor se propune o formulă sau
un proces care poate servi drept definiţie, în urma căreia toate proprietăţile pot
fi deduse.
Una din proprietăţile care sunt de dorit la definirea logaritmului este
ca suma logaritmilor a două argumente să fie egală cu logaritmul produsului
acestor argumente. Dacă logaritmul este considerat ca o funcţie, atunci se
poate scrie:   (1), unde x şi y aparţin unui domeniu. Astfel
de formulare se numeşte ecuaţie funcţională.
John Napier