Povestea lui Harap-Alb - comentariu

POVESTEA LUI HARAP ALB Este o opera epica în proza, un basm cult şi a apărut în "Convorbiri literare", la 1 august 1877. Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi şi motive populare, în care supranaturalul este împletit cu realul personajelor ţărăneşti din Humuleşlii lui Creangă. , Basmul povesteste peripetiile prin care trece un fiu de crai – Harap-Alb – plecat de l atre imparatia lui Verde-Imparat, fratele craiului. In drumul sau, Harap-Alb se intalneste a curtea tatalui sau c cu un span. El nu tine seama de povata tatalui sau si il ia pe span ca sluga. Prin viclesug, Spanul reuseste sa il surprinda pe Harap-Alb si chiar il determina sa-i jure credinta si ascultare. Astfel Harap-Alb devine sluga spanului. Din clipa in care Harap-Alb jura credinta spanului viata lui devine un calvar. Spanul il supune la grele si premejdioase incercari urmarind de fapt sa-l rapuna. Prin vitejie, demnitate, bunatate si cu ajutorul primit de la fiintele care ii vor binele, Harap-Alb reuseste sa il invinga pe Span si sa-l pedepseasca. Ca in orice basm binele invinge raul, iar rautatea si cruzimea sunt pedepsite. Chipul lui Harap-Alb este familiar folclorului nostru si il intalnim sub anumite nume. Cel mai raspandit este cel de Fat-Frumos. El este tipul eroului popular, care intruchipeaza toate trasaturile alese. El este cel mai mic dintre feciori craiului. Tot el se arata de la inceput cel mai curajos dintre feciori craiului. Harap-Alb reuseste sa iasa cu bine din toate necazurile pe care i le pricinuieste Spanul. Cu multa iscusinta reuseste sa aduca salati din gradina Ursului, sa ucida „cerbul batut in nestemate”, sa iasa nevatamat din „casa de arama” incinsa ca un cuptor si in final este readus la viata dupa ce a fost taiat de Span. Desi actiunea basmului se desfasoara sub planul fantasticului, ia contine elemente legate din viata poporului povestea se intemeiaza pe lupta dintre bine si rau. In toate basmele binele invinge raul, lucru intalnit si in basmul Harap-Alb. Creanga imprumuta eroilor supranaturali elemente de viata omeneasca, in speta taraneasca. Eroii din „Povestea lui Harap-Alb” desi uni dintre ei crai, imparati, ori fiinte supranaturale, se comporta si vorbesc aidoma oamenilor din popor. Fiul cel mic al craiului, dupa ce este pacalit de span, odrasla imparateasca, are calitatile omului din popor: istetime, vitejie, incredere in triumful dreptatii, omenie. Prin mila pe care Harap-Alb o manifesta cu fapturile naturii: albine, furnici, Harap-Alb se aseamănă cu

Harap-Alb nu va deveni imparat decat dupa ce va trece prin focul unor incercari in care isi etaleaza curajul onestitatea si intelepciunea. Sub aparenta unor personaje comice se ascund cinci prieteni solidarizati pentru dreptate. cearta dintre Gerila si ceilalti. Aici intalnim existenta unor elemente de factura populara: calatoria. psihologia si limbajul lumii in care a copilarit si a trait autorul.Fat-Frumos. dativul etic. Respectul fata de fiintele nevinovate ale naturi constituie unul dintre elementele cele mai impresionante si acesta constitue izvorul umanismului lui Creanga. Flamanzila. izbanda mezinului. Exista numeroase regionalisme in timp ce neologismele apar foarte rar. Unele au forma fonetica moldoveneasca. Poveste lui Harap-Alb poate fi considerata un mic roman de aventuri. Scriitorul apeleaza la o varianta gama de mijloace artistice. muncile. casatoria. Daca in „Amintiri din copilărie” Ion Creanga introduce mai intui numele personajelor si dupa aceea ne prezintă caracterele. gesturile. Limbajul capata si o tenta afectiva exprimata prin interjectii. incercarea puteri. Pasari-Lati-Lungila. Prin originalitatea sa. „Povestea lui Harap-Alb” este alaturi de Anton Pann si de scriitorul francez Rableait. Majoritatea cuvintelor sunt de origine populara. Personajele intalnite in „Povestea lui Harap-Alb” au mentalitatea. Numai asa va reusi sa se gandeasca la neajunsurile celor nefericiti. cele trei smicele. cum ar fi dialogul imparatului Ros cu petitorii infometati. Ochila. mucalita la care nu lipseste ironia realizata prin folosirea diminutivelor: „buzisoare”. Creanga este inconfundabil prin limbaj. Intalnim si unele elemente miraculoase: apa vie. Ion Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti. . apa moarta. Exprimarea poznasa. Proverbele si zicatorile au rolul de a spori rapiditatea povestiri si de a produce efecte hilarice. petitul. proba focului. Aceste personaje vorbesc lumii pe care o intalnim in „Amintiri din copilarie”. cu comportamentul. „bauturica”. in „povestea lui Harap-Alb” Creanga descuie intai „apucaturile” eroilor si dupa aceea le spune numele asa reuseste Creanga sa ni-i prezinte pe Gerila. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in graiul moldevenesc. obiceiurile. traditiile si limbajul ei specific. Prezinta oameni si scene care starnesc rasul.

Cei cinci prieteni fabuloşi: Ochilă ("care vede toate şi pe toţi altfel de cum vede lumea cealaltă: numai pe sine nu se vede cât e de lumoşel. Harap-Alb reuşeşte să învingă toate probele.Duminicâ. păstrând taina "până când va muri şi iar va învia". în care supranaturalul este împletit cu realul personajelor ţărăneşti din Humuleşlii lui Creangă. de furnici şi de albine şi povăţuit permanent de calul său. Dat în vileag. armele şi hainele. îl stropeşte cu apă vie şi-l învie. Aici sunt întâmpinaţi cu toate onorurile. Setilă ("fiul Secetei. . ca să-i urmeze la tron. Povăţuit de Sfântă Duminică. prin vicleşug. împăratul se îmbracă într. specific basmelor populare. . împăratul.. Spânul se repede ca un "câne turbat şi retează capul lui Harap-Alb. respectându-şi jurământul făcut. dintr-uii nemăsurat orgoliu. pe care o ajutase. Alunei. calul fermecat îl apucă pe Spân şi "mi ţi-l azvârle în înaltul cerului". Verde împărat îi cere fratelui său. Ajunşi la palatul împăratului Verde. Ajutat de Sf. iar "cine se duce acolo.POVESTEA LUI HARAP ALB Este o opera epica în proza. de unde cade pe pământ şi moare. la 1 august 1877. să-i trimită pe cel mai viteaz dintre fiii sai. Spânul îi dă numele de Harap-Alb. dar fata împăratului Roş îl respinge pe Spân şi dezvăluie celor de faţă taina că Harap-Alb este adevăratul nepot al lui Verde-împărat. care-1 slujeşte cu credinţă. îl supune pe HarapAlb la încercări primejdioase. mezinul însă reuşeşte sa învingă proba şi obţine încuviinţarea de a pleca spre împărăţia lui Verde împărat. Cu toate acestea. cu eroi şi motive populare. Spânul se dă drept nepotul său şi. fiindcă veselia a ţinut ani întregi şi mai ţine şi acum. de la care . acesta trezmdu-se ca după un somn greu. să o aducă pe fata împăratului Roş. "chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!" Finalul basmului este hiperbolizat. pe care le avusese tatăl sau când a fost el mire" şi pleacă la drum după ce primeşte sfaturile împăratului. mezinul îşi alege "calul. el este păcălit de Spân. se uită şi rabdă". cu speranţa ca va scăpa de el: să-i aducă "saluţi din grădina ursului". iar cine nu. be şi mănâncă. între care acela de a se feri de omul spân. pielea unui cerb fabulos.. feciorul de împăiat jură că nu va spune nimănui cine este de fapt. un basm cult şi a apărut în "Convorbiri literare".o piele de urs şi îi sperie pe cei doi fii mai mari. născut în zodia raţelor şi împodobit cu darul suptului"). Subiectul este simplu. Basmul "Povestea lui Harap-Alb" are ca sursă de inspiraţie basmul popular. Verde-împărat îi căsătoreşte pe Harap-Alb cu fata lui Roşu-împărat. dar fala îl înconjoară "cu cele trei smicele de măr dulce". îl face slugă. care. Ca să-i pună la încercare."). iar la nunta lor au fost poftiţi toţi prietenii care l-au ajutat în peripeţiile sale să treacă probele şi a fost veselie mare. (ierilă ("o dihanie de om care se perpelea pe lângă foc"). Sub ameninţarea morţii. de nu-l mai poate satura nici Pământul") şi Păsări-Lăţi-Lungilă ("fiul săgetătorului şi nepotul arcaşului") îl ajută să învingă piedicile ivite în încercarea de a o aduce pe fiica împăratului Roş la curtea lui Verde-împăiăt. bătută în nestemate. de zâna binefăcătoare. ca sa se însoare cu ea. Flămânzilă ("foametea sac fără fund sau cine mai ştie ce pricopseală a 11.

tact.) Singurele personaje negative din opera lui sunt acelea care contrazic natura.. adică de a se putea integra în viaţa colectivităţii. slăbiciuni. devine arogant." (Nicolae Manolescu) . angajat cu toată convingerea în lupta împotriva răului şi mai ales este înzestrat cu arta de a-şi face prieteni. de a păstra un secret şi de a-şi ţine cuvântul dat. Trecând cu bine toate probele. Numele personajelor constituie o particularitate a basmului lui Creangă. ca.. generos. ajutoarele venite în sprijinul binelui. de a le retrăi aventurile. El este mereu condus. adică de a crea viaţă. flăcăul se înscrie în codul civilizaţiei ţărăneşti. psihologia şi limbajul personajelor. capacitatea de a întreţine o familie. a avea capacitatea de a conduce. un fel de Făt-Frumos din basmele populare. demonstrând generozitate. personajele fabuloase. numai astfel reuşind să treacă unele-probe. având ca principiu de viaţă ideea că "cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc ţinute în frâu". formulele tipice şi inovează pentru basmul cult umanizarea fantasticului prin comportamentul. dictatorial. "Geniul humuleştean este această capacitate extraordinară de a-şi lua în serios eroii. este viteaz. gestica. răbdător. peţitul. sfătuit şi ajutat de o multitudine de simboluri ale binelui. s-o strângi de coadă până mănâncă mere pădureţe". (. vicii. precum şi naraţiunea prin dialog. discreţie. supus încercărilor sorţii din care tânărul trebuie să devină apt a-şi întemeia o familie. omul spân şi omul roş. deoarece ele definesc trăsătura dominantă de caracter care-1 individualizează în mod sugestiv. Harap-Alb este flăcăul supus iniţierii în experienţa vieţii către maturizare. curajos. încercarea puterii. probele). Spânul ilustrează proverbul "Să te ferească D-zeu când devine fecior de împărat". deoarece "frica păzeşte bostănăria" sau "când vezi că mâţa face marazuri. viclean.. personaje fabuloase de basm. de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspiraţii nerostite. altele fiind depăşite de bunii săi prieteni. Harap-Alb. bunătate. valorificând tradiţiile moştenite de la străbuni (hainele. armele şi calul tatălui său). Spânul este simbolul răului.Ion Creangă păstrează motivele (călătoria. inteligenţă. jovialitatea şi erudiţia paremiologică. de exemplu. Prin întregul său comportament. umorul. toate acestea particularizând stilul şi talentul prozatorului ilustrat în "Amintiri din copilărie". Pe de ajtă parte. tulburări şi uimiri. agresiv şi violent. înfricoşător.