Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap-Alb - comentariu

Povestea lui Harap-Alb a fost scrisa si publica in anul 1877.


Basmul povesteste peripetiile prin care trece un fiu de crai – Harap-Alb – plecat de l
atre imparatia lui Verde-Imparat, fratele craiului. In drumul sau, Harap-Alb se intalneste a
curtea tatalui sau c cu un span. El nu tine seama de povata tatalui sau si il ia pe span ca sluga.
Prin viclesug, Spanul reuseste sa il surprinda pe Harap-Alb si chiar il determina sa-i jure
credinta si ascultare. Astfel Harap-Alb devine sluga spanului. Din clipa in care Harap-Alb
jura credinta spanului viata lui devine un calvar. Spanul il supune la grele si premejdioase
incercari urmarind de fapt sa-l rapuna. Prin vitejie, demnitate, bunatate si cu ajutorul primit de
la fiintele care ii vor binele, Harap-Alb reuseste sa il invinga pe Span si sa-l pedepseasca. Ca
in orice basm binele invinge raul, iar rautatea si cruzimea sunt pedepsite.
Chipul lui Harap-Alb este familiar folclorului nostru si il intalnim sub anumite nume.
Cel mai raspandit este cel de Fat-Frumos. El este tipul eroului popular, care intruchipeaza
toate trasaturile alese. El este cel mai mic dintre feciori craiului. Tot el se arata de la inceput
cel mai curajos dintre feciori craiului. Harap-Alb reuseste sa iasa cu bine din toate necazurile
pe care i le pricinuieste Spanul. Cu multa iscusinta reuseste sa aduca salati din gradina
Ursului, sa ucida „cerbul batut in nestemate”, sa iasa nevatamat din „casa de arama” incinsa
ca un cuptor si in final este readus la viata dupa ce a fost taiat de Span.
Desi actiunea basmului se desfasoara sub planul fantasticului, ia contine elemente
legate din viata poporului povestea se intemeiaza pe lupta dintre bine si rau. In toate basmele
binele invinge raul, lucru intalnit si in basmul Harap-Alb.
Creanga imprumuta eroilor supranaturali elemente de viata omeneasca, in speta
taraneasca. Eroii din „Povestea lui Harap-Alb” desi uni dintre ei crai, imparati, ori fiinte
supranaturale, se comporta si vorbesc aidoma oamenilor din popor.
Fiul cel mic al craiului, dupa ce este pacalit de span, odrasla imparateasca, are
calitatile omului din popor: istetime, vitejie, incredere in triumful dreptatii, omenie. Prin mila
pe care Harap-Alb o manifesta cu fapturile naturii: albine, furnici, Harap-Alb se aseamănă cu
Fat-Frumos. Respectul fata de fiintele nevinovate ale naturi constituie unul dintre elementele
cele mai impresionante si acesta constitue izvorul umanismului lui Creanga. Daca in
„Amintiri din copilărie” Ion Creanga introduce mai intui numele personajelor si dupa aceea
ne prezintă caracterele, in „povestea lui Harap-Alb” Creanga descuie intai „apucaturile”
eroilor si dupa aceea le spune numele asa reuseste Creanga sa ni-i prezinte pe Gerila, Ochila,
Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila. Sub aparenta unor personaje comice se ascund cinci prieteni
solidarizati pentru dreptate. Aceste personaje vorbesc lumii pe care o intalnim in „Amintiri
din copilarie”. Aici intalnim existenta unor elemente de factura populara: calatoria, petitul,
muncile, proba focului, incercarea puteri, izbanda mezinului, casatoria. Intalnim si unele
elemente miraculoase: apa vie, apa moarta, cele trei smicele. Personajele intalnite in
„Povestea lui Harap-Alb” au mentalitatea, gesturile, psihologia si limbajul lumii in care a
copilarit si a trait autorul. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in graiul moldevenesc.
Scriitorul apeleaza la o varianta gama de mijloace artistice. Exprimarea poznasa, mucalita la
care nu lipseste ironia realizata prin folosirea diminutivelor: „buzisoare”, „bauturica”.
Prezinta oameni si scene care starnesc rasul, cum ar fi dialogul imparatului Ros cu petitorii
infometati, cearta dintre Gerila si ceilalti. Prin originalitatea sa, „Povestea lui Harap-Alb” este
alaturi de Anton Pann si de scriitorul francez Rableait. Proverbele si zicatorile au rolul de a
spori rapiditatea povestiri si de a produce efecte hilarice.
Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor sunt de origine
populara. Unele au forma fonetica moldoveneasca. Exista numeroase regionalisme in timp ce
neologismele apar foarte rar. Limbajul capata si o tenta afectiva exprimata prin interjectii,
dativul etic.
Poveste lui Harap-Alb poate fi considerata un mic roman de aventuri. Harap-Alb nu va
deveni imparat decat dupa ce va trece prin focul unor incercari in care isi etaleaza curajul
onestitatea si intelepciunea. Numai asa va reusi sa se gandeasca la neajunsurile celor
nefericiti.
Ion Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti,
cu comportamentul, obiceiurile, traditiile si limbajul ei specific.