Ion (romanul realist interbelic Ion de Liviu Rebreanu) Romanul Ion e monografia satului transilvanean dinaintea Primului Razboi

Mondial. Figura centrala a cartii este un flacau voinic, destept, energic care sufera de saracie si se crede capabil a-si schimba singur soarta. Dupacum se stie, Ion o seduce pe Ana, pe care n-o iubeste, ptr. a-l sili pe Vasile Baciu, tatal acesteia, sa-i dea nu numai fata, ci si pamantul. Acesta, insa, nici nu vrea sa auda de sarantoc si vrea sa-si marite fata cu George, baiat de bocotan. Vina lui Ion consta in faptul ca trece peste glasul iubirii (pentru Florica) ptr. a asculta de glasul pamantului; de aceea, finalul su va fi unul justiiar. Statutul social surprinde mai multe ipostaze corelate. Predomina cea de taran roman sarac, dar harnic, pentru ca Rebreanu a vrut sa reprezinte in acest roman imaginea taranului romn organic legat de pmnt. El este si fiul lui Alexandru Pop al Glanetasului, taran sarac din Pripas; chiar daca in ceata de flacai este respectat, fiind ales conducator, cand se va casatori Ion va ramane cu stigmatul saraciei si al umilintei sociale; de aceea, vrea cu orice pret sa aiba pamant si, implicit, demnitate sociala. Astfel, el nuse mai simte slug. Atunci cand Vasile Baciu ii promite pamanturile ca zester pentru Ana, ci calca apasat pe strada, ca un adevarat stapan, iar cand admira pamantul se imagineaza urias, crescand cat s ail poata cuprinde pe tot (in timp ce in seventa narativa din capitolul Zvarcolirea, el se simtise ca un vierme, strivit de imensitatea holdei). i trecerea de la statutul de flacau la cea de sot al Anei si, ulterior, la cea de vaduv (Ana spanzurandu-se) este importanta, pt.ca ii da senzatia ca este liber sa lupte pt.Florica, netinand cont ca aceasta este maritata cu George si normele satului traditional interzic adulterul. Ca tipologie, Ion este personajul principal al romanului cu acelasi nume, fapt relevant de prezenta lui in secventele narative importante ale textului, dar si de faptul ca titlul este chiar prenumele lui (in textul realist, protagonistul este axul romanului). Imaginea taranului sarac imbina trasaturile eroului clasic (fiind construit pe dimensiunea patimii pentru pamant) cu cele ale eroului romantic (erou exceptional, capabil de orice pt.pamant). Ion este un personaj intr-o continua transformare, evolueaza/involueaz (conform statutului social); deci, este un personaj realist, este puternic individualizat, reprezinta o categorie sociala si psihologic (taranul insetat de pamant, taranul ambitios, care vede in pamant valoarea suprema); calitatile se imbina cu defectele in lupta sa ptr. pamant i suporta influenta mediului (renunta la iubire, pt.ca in acest univers, aceasta este o valoare nesemnificativa). Interpretarile critice mai actuale insist ape elemental modern in conturarea eroului, pe obsesia lui de a avea, pentru ca toate compleele sale de inferioritate il transforma intr-un vesnic nemultumit. Portretul fizic se compune din detalii fiziologice (cand iese la coasa, simte cum sudoarea ii acopera fruntea; cand nu stie cum sa il oblige pe Vasile sa i-o dea pe Ana, faa i se ingalbeni, fruntea i se zbarci), dar accentul este pus pe portretul moral. Apar cateva detalii vestimentare reflectand portul popular (opinci, camasa de sarbatoare) sau se observ generalitati (chipes,voinic). Cateva amanunte sugereaza caracterul lui Ion: violena i faptul c este iute la mnie (o scapare furioasa ii ni din ochii negri, luciosi ca doua margele vii) sau faptul ca este obisnuit cu munca fizica (mainile noduroase). Portretul moral este construit pe oscilatia lui Ion intre iubire si patima ptr pamant. El este istet, iute si harnic, dar expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, il individualizeaza. Are o vointa imensa, imbinata cu o viclenie procedurala, care ii ofera posibilitatea de a se instari, casatorindu-se cu Ana si, astfel, obtinand pamant. Prin faptul ca a obtinut pamant, el depaseste starea de mizerie, de inferioritate sociala care il definea pana atunci. Procedeul folosit de Ion indica faptul ca taranului romn sarac ii era interzis orice acces la o alta situatie sociala, iar faptul c asemanator a procedat si Vasile Baciu cu mama Anei explica de ce nimeni nu il condamna pe Ion ca a lasat-o pe Ana insarcinata pt.a-l face pe tata de rusinea satului (acesta are de ales intre a ramane Ana cu un copil din flori sau a accepta un ginere sarac). Pe langa impletirea de calitati si defecte, specifica in cazul unui personaj realist, portretul moral scoate in evident principalul conflict, cel interior, care declanseaza, prin acumulare progresiva, aproape toate celelalte dezechilibre din roman. Astfel, Ion este de fapt nemultumit cu destinul pe care il are (om sarac, platind - intr-un fel - pentru alegerea mamei care s-a casatori din dragoste cu Glanetasul cel sarac si betiv) i doreste sa isi construiasca singur un alt destin. Dilema tragica (pamant sau iubire) se rezolva usor in prima parte a romanului si este in acord cu mecanismele sociale, chiar daca perturba destinele Floricai (condamnata sa ramana singura, pt. ca e cea mai saraca fata din sat), al lui George (care s-ar fi casatorit cu Ana si o ia pe Florica, involuntary pentru a-I face in ciuda lui Ion), al lui Vasile Baciu (care trebuie sa treaca peste orgoliul sau de om bogat sis a il accepte pe Ion, desi stie ce a urmarit). Conflictul cu preotul (care vrea sa il dea pe Ion ca exemplu negativ, ca sa se potoleasca si ceilalti flacai) ii implica si pe cei din familia invatatorului Herdelea, care iau partea flacaului. Datorita procesului pentru pamant cu Simion Lungu si a petitiei de recurs pe care o scrie invatatorul in numele lui Ion, Zaharia Herdelea se trezeste si el intr-o pozitie compromitatoare; in plus, pt.ca se schimba inspectorul scolar si este prins ca nu ii invata la scoala pe copii doar in ungureste, invatatorul se simte obligat sa voteze la alegeri cu deputatul ungur, sperand ca astfel isi va pastra postul. Sacrificiul a fost zadarnic, el este obligat sa iasa la pensie, Ion va face inchisoare, iar deputatul roman pierduse in fata celui ungur cu 6 voturi (exact votul lui Herdelea si al celor cinci tarani din Pripas pe care ii convinsese acesta sa voteze impotriva neamului lor). La baza acestei perturbari chiar la nivel de etnie, se sugereaza ca sta chiar Ion. Caracterizarea directa realizata de narator dezvaluie o atitudine sobra din partea acestuia; el evoca faptul c Ion este iute i harnic ca m-sa sau c a renunat la coal, pentru c i plcea s fie venic nfrit cu pmntul.

Caracterizarea realizata de alte personaje este, insa, mai expresiv. Vasile Baciu l tot jignete, numindu-l sarantoc, fleandur, hot, talhar sau ii spune eu am vrut sa ma invoiesc cu tine ca un om de omenie; hot ai fost, hot ai ramas (atunci cand realizeaza ca Ion urmareste sa ii ia absolute toate pamanturile). George il prezinta din prisma invidiei si a conflictului permanent cu el (Ion e capul tuturor relelor). n schimb, d-na Herdelea il comptimete (bietul Ion! iute s-a mai prapadit () se vede ca asa i-a fost scris) sau ii ia aprarea cnd preotul Belciug il critica pe flcu ( Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e istet, e saritor). Ironia situatiei apare cand la finalul romanului, in secventa narativa a horei, preotul Belciug care il numise pe Ion om de nimic la inceput, il mustra pe Vasiel Baciu ca este betiv si i-l da ca exemplu pozitiv pe Ion. Autocaracterizarea e dezvaluita prin monolog interior i introspectie (ce folos de pamanturi, daca cine ti-i drag pe lume nu e al tau). Alteori, se autonvinovete (sunt ticalos, naule), se apr (eu nu sunt nici caine, nici fara suflet, dom' parinte) sau se lamenteaz (nu-s eu destul de ctrnit). Caracterizarea indirecta este realizata mai ales prin comportament: patima ptr pamant l determin s faca anumite fapte imorale (fur o brazd de pmnt de la Simion Lungu, justificnd gestul prin faptul c acesta a fost mai demult pmntul lor). Reactiile patimase sunt dovada prezentrii veridice, lipsite de idealizare a ranului: inima-i batea ca si cum nu si-ar fi gasit locul, Ion ca o fiara o cuprinse de subtiori si-i musca buzele. Isi descarca nervii, batandu-i pe parintii lui, si pe Ana. Limbajul este neutru, ponderat, cu putine regionalisme (sa intorci dumneata pologul sau ba-i bun!), iar violenta verbal este evidenta fata de cei inferiori d.p.d.v.social ((ho, cioara, fi-i-ar neamul de rs, ho!). Raportarea la mediu arat c el se integreaz n societatea rural, fiind ranul transilvnean tipic pentru inceputul de secol XX, iar in afara satului (la tribunal, la inchisoare) se simte instrainat, pierdut, tocmai pt.ca niciun taran nu stia limba oficiala. Ct despre onomastic, Ion e prenume taranesc, simplu, cu rezonanta biblic, iar al Glanetasului este porecla prin care este dezvaluita apartenenta la familie (dare este resimtita ca o osnd, pentru c, din cauza tatlui beiv, Zenobia a tot vndut din pmnturi i au srcit). Caracterizarea indirecta este evideniat i prin rela ia cu alte personaje: flacaii din sat il respecta si il aleg conducatorul lor (spre necazul lui george), familia Herdelea se comporta cu simpatie fata de el, chiar daca Ion este nerecunoscator Conflictul cu George este evident in primul capitol cand ajung sa se bata sau cand fiecare incearca sa o castige pe Ana pt.el, se estompeaza cand Ion castiga in aceasta lupta, dar reizbucneste cand Ion realizeaza ca George i-a luat-o pe Florica. Schema triunghiului amoros variaza, dar finalitatea luptei dintre cei doi nu putea sa fie decat tot una violenta, patimasa: George, avertizat de Savista ca Ion s-a inteles cu Florica sa vina noaptea la ea, cand nu este el acasa, se intoarce pe neasteptate, iese in ograda si il omoara pe Ion lovindu-l cu sapa. Asadar, Ion este caracterizat complex, ca un personaj realist, capabil de gesturi si de replici memorabile: ultimul sau gand este Mor ca un caine! (in sant, fara nicio lumanare sau vreun semn de mila din partea lui George). Insa, el ramane un personaj maret prin secventa narativa a sarutrii pamantului, moment solemn care dezvaluie ca pamantul este pentru el sfant si i se inchina cucernic, ca in fata unei icoane.