PARTICULARITĂȚILE DE CONSTRUCȚIE

A UNUI PERSONAJ
TEXT NARATIV / ROMAN OBIECTIV…
ION- de Liviu Rebreanu

ION

statutul social al lui Ion, acesta fiind fiul lui Alexandru

Glanetașu și al Zenobiei. Ion este un țăran sărac, dar harnic, care
dorește să-și depășească această condiție prin orice mijloace,
considerând că, dacă va avea mai mult pământ, va fi mai respectat în
sat.

Din punct de vedere psihologic, Ion trăiește obsesia

îmbogățirii, dar această dorință se lovește de cealaltă obsesie,
iubirea față de Florica, o fată tot săracă, dar față de care simte o
pasiune sfâșietoare. Astfel, oscilând între cele două glasuri (al
pământului și al iubirii), Liviu Rebreanu creează prin Ion un
personaj tragic.
Statutul său moral este mai complex și se conturează pe măsură
ce participă la acțiune, deoarece Ion parcurge un traseu epic puternic
tensionat din cauza pendulării între cele două iubiri. Treptat, calitățile
acestuia se transformă în defecte, iar, în final, Ion apare în postura
de victimă a propriei inconsecvențe.
4.Titlul
După cum se poate observa, însușirile acestui personaj au
legatură cu titlul romanului, care se referă la numele personajului
principal, ce devine și personaj eponim. La început, romanul s-a
intitulat „Zestrea”, iar apoi autorul a optat pentru titlul „Ion”,
scriitorul mărturisind că a fost impresionat de o scenă, vâzând „un
țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare” care „a sărutat pământul”.
5.Tema
 Protagonistul are legatură și cu una dintre temele romanului.
Aceasta o constituie lupta țăranului pentru pământ într-o societate
în care singura măsură a valorii omului este averea.

acțiune--- prezentate pe cele două planuri narative. Ion se

dovedește mândru, demn, tenace, inteligent, harnic și
întreprinzător prin tot ceea ce face, fiind permanent bântuit de
himera pământului pe care începe să-l simtă ca pe o ființă dragă, ca pe
o „ibovnică” („ Sărutarea”). Însă, în această goană nebună după avere,
după pământ, calitățile se transformă în defecte, parcurgând un
profund și ireversibil proces de dezumanizare. Frumusețea
caracterului se degradează permanent, căci, după ce o seduce pe Ana,
iar aceasta rămâne gravidă, îl amenință pe Vasile Baciu, șantajându-l,
o jignește și o bate pe Ana atâta vreme cât nu intră în posesia
pământului. Însă, după ce își atinge scopul, devenind posesorul
întregii averi a lui Vasile Baciu, gândul său se întoarce la Florica, pe
care o iubește la fel de puternic ca la început, fapt ce îi va grăbi
sfârșitul. Trăsătura dominantă a lui Ion este dorința sa de a avea
pământ, patimă ce contribuie la dezumanizarea protagonistului.
În ceea ce privește construcția subiectului acestui text
narativ/roman, remarcăm conflictele exterioare care stau la baza
acțiunii. Față de Vasile Baciu, tatăl Anei, Ion își manifestă
adversitatea încă de la început, iar pe parcursul acțiunii aceasta ia
forme extreme, deoarece devine amenințător, violent și apelează la
șantaj, același comportament avându-l și față de Ana, cu care se
căsătorește din interes. Trăsăturile acestui personaj sunt puse în
lumină și prin conflictul interior puternic pe care îl trăiește
protagonistul: între dragostea sinceră față de Florica și setea de
îmbogățire, motiv pentru care o alege pe Ana.
-

prezentarea directă a acestora. Astfel, naratorul îl prezintă pe

Ion ca fiind „iute și harnic ca mă-sa. Unde punea el mâna, punea și
Dumnezeu mila. Iar pământul îi era drag ca ochii din cap. Nicio
brazdă de moșie nu s-a mai înstrăinat de când s-a făcut dânsul stâlpul
casei”, sau de alte personaje, precum Vasile Baciu care îl jignește,
numindu-l „sărăntocule”, „fleandură”, „tâlharule”, „hoț”.

7. Doua episoade comentate – Le putem folosi si la alt comentariu

!!
---la hora satului. Astfel, seducerea Anei începe chiar la hora de
duminică, eveniment important la care participă tot satul. Ion joacă
someșana cu Ana, îi face curte acesteia, pe care o cheamă în dosul
șurii, și o ascultă cum se plânge de faptul că tatăl ei vrea s-o mărite cu
George Bulbuc. Vasile Baciu îi adresează o serie de invective
(„sărăntocule”, „fleandură”, „tâlharule”, „hoț”), de aceea Ion va fi
mai hotărât ca oricând să pună mâna pe zestrea Anei, adică pe
terenurile lui Vasile Baciu.
-- din capitolul „Rușinea”, care pune în evidență caracterul
violent al lui Ion, sugerat de atitudinea pe care o are în raport cu
suferința Anei: „Lasă că bine-i face! Las s-o bată zdravăn, că i se
cade! adăugă Ion cu un rânjet răutăcios care-i înnegri fața.”

RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

TEXT NARATIV / ROMAN OBIECTIV…
ION- de Liviu Rebreanu

ION- ANA
----relația sa cu Ana, deoarece, cei doi se căsătoresc, între ei există o
relație tensionată.
statutul social Ana este fiica „bocotanului” Vasile Baciu care
„avea locuri și case și vite multe”. Pentru a-și îndeplini dorința
arzătoare, lui Ion îi vine ideea de a o seduce pe Ana, iar căsătoria cu
aceasta să-i aducă și zestrea fetei.

psihologic, Ana trăiește o adevărată dramă, fiind o victimă,

suportând des urmările actelor altor persoane. Aceasta se căsătorește
cu Ion, deși Ion nu o iubește.
moral Ana parcurge un drum al degradării umane, deoarece
fiind îndrăgostită de Ion, este sedusă, și apoi, deși căsătorită cu acesta,
pare o străină „cu ochii pierduți în cap de plâns”.

4.Titlul
După cum se poate observa, personajele au legatură cu titlul
romanului, care se referă la numele personajului principal, ce
devine și personaj eponim. La început, romanul s-a intitulat
„Zestrea”, scriitorul fiind inspirat de un fapt concret de viață
(pățaniile unei tinere alungată de tată și de iubit), iar apoi autorul a
optat pentru titlul „Ion”, scriitorul mărturisind că a fost impresionat de
o scenă, vâzând „un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare” care „a
sărutat pământul”.
5.Tema

Relația dintre aceste două personaje este evidentă și din tema

romanului, personajele având legatură și cu una dintre temele
romanului. Aceasta o constituie lupta țăranului pentru pământ într-
o societate în care singura măsură a valorii omului este averea. De
aceea, și trăsătura principală a eroului este dorința de a avea
pământ. Ion se căsătorește cu Ana „cea urâțică”, dar bogată, deși nu o
iubește, pentru a intra în posesia terenurilor lui Vasile Baciu.

6. Elemente de structură și de compoziție/ de limbaj

Raportând personajele la acțiune se constată că relația dintre
aceste două personaje se conturează în mod indirect pe parcursul
desfășurării acțiunii prezentate pe cele două planuri narative. Ion se
dovedește mândru, demn, tenace, inteligent, harnic și
întreprinzător prin tot ceea ce face, fiind permanent bântuit de
himera pământului pe care începe să-l simtă ca pe o ființă dragă, ca pe
o „ibovnică” („ Sărutarea”). Însă, în această goană nebună după avere,
după pământ, calitățile se transformă în defecte, parcurgând un
profund și ireversibil proces de dezumanizare. Ideea seducerii Anei
nu-i aparține lui Ion; i-o va da, involuntar, Titu Herdelea, lucru care
demonstrează îngustimea minții lui Ion, urmările acestui fapt
validând-o pe Ana ca personaj victimă. Atitudinea violentă a lui Ion în
raport cu Ana se dezvăluie după ce aceasta rămâne gravidă. Ana este
bătută de tatăl său, iar țipetele sunt auzite și de Ion, care consideră că
merită bătaia. De altfel, după ce se căsătoresc, Ion este violent cu Ana
(„cu o poftă neînfrânată ridică mâna și o lovi greu peste obrazul
drept”). George Călinescu afirmă că „în societatea țărănească
femeia reprezenta două brațe de lucru, o zestre și o producătoare
de copii. Odată criza erotică trecută, ea încetează de a mai
reprezenta ceva pentru feminitate”. Ana conștientizează că pentru
Ion a fost doar o modalitate de a intra în posesia pământului și, în cele
din urmă, nemaisuportând bătăile și umilințele, se va spânzura.Însă,
după ce își atinge scopul, devenind posesorul întregii averi a lui Vasile
Baciu, gândul său se întoarce la Florica, pe care o iubește la fel de
puternic ca la început, fapt ce îi va grăbi sfârșitul.

În ceea ce privește construcția subiectului acestui text narativ/

roman remarcăm conflictele exterioare care stau la baza acțiunii. Față
de Vasile Baciu, tatăl Anei, Ion își manifestă adversitatea încă de la
început, iar pe parcursul acțiunii aceasta ia forme extreme, deoarece
devine amenințător, violent și apelează la șantaj, același
comportament avându-l și față de Ana, cu care se căsătorește din
interes. Evoluția relației dintre cele două personaje este pusă în lumină
și prin conflictul interior puternic pe care îl trăiește protagonistul:
între dragostea sinceră față de Florica și setea de îmbogățire, motiv
pentru care o alege pe Ana.

Ana este caracterizată direct de narator, ca fiind „slăbuță și

urâțică, săraca de ea!”