Caracterizare Ion 01.05.

2023

Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu este publicat in 1920 si reprezinta un roman realist , obiectiv si
social, ce are in centru problematica pamantului pe care Liviu Rebreanu o considera “problema insasi
a vietii romanesti”.

Personajul eponim Ion reflecta dimensiunea realista a conditiei taranului prin relatia cu pamantul pe
care o abordeaza din perspectiva determinismului social : cine are pamant este bine vazut in
societate. Ion este definit prin munca pamantului pentru care renunta la scoala , insa cand vrea si
pamant si iubire Ion devine un caz individual dominat de instinctul posesiunii “posedat al posesiunii”
(Nicolae Bala).

Temele romanului , pamantul si iubirea conturate de cele doua parti “glasul pamantului” si “glasul
iubirii” reflecta cele doua obsesii ale lui Ion. Pamantul este pentru el valoarea suprema si il poate
obtine prin casatorie cu Ana , fata bogata dar urata, a lui Vasile Baciu. Ca sa obtina pamanturile , Ion
renunta la iubirea pentru Florica , fata frumoasa dar saraca spunandu-si “dragostea nu e de ajuns in
viata , altceva trebuie sa fie temelia”. Dupa ce obtine pamanturile , Ion constientizeaza ca iubirea lui
pentru Florica este mult mai puternica : ”ce folos de pamanturi daca cine iti e drag pe lume , nu este
al tau?”.

Dorind si pamant si iubire , intr-o lume care i-ar fi putut oferi sau pamant sau iubire , Ion este
pedepsit de destin , de morala colectiva reprezentata de savista , oloaga satului. Savista ii spune lui
George despre intalnirile lui Ion cu Florica , acum sotia lui George , si George il pandeste pe Ion si il
ucide , Ion fiind astfel pedepsit.

Statutul social al lui Ion este initial de taran sarac dar apreciat pentru calitatile lui , harnicie ,
determinare. Desi este “fruntea flacailor din Pripas” , Ion este frustrat ca nu are pamant si suparat pe
tatal sau Alexandru Pop al Glanetasului ca a pierdut tot pamantul adus ca zestre de Xenobia din cauza
viciului bauturii. Ion prefera munca campului , inca din copilarie cand renunta la scoala pentru a
munci pamanturile. Ion este apreciat de invatatorul Herdelea si de familia acestuia pentru harnicia lui
dar este dispretuit de preotul Belciug care il cearta in biserica dupa bataia cu George. Statutul social
al lui Ion se schimba prin casatoria cu Ana si prin nasterea copilului Petrisor. Vasile Baciu trece toate
pamanturile sale pe numele lui Petrisor acum Ion devenind “stapan absolut al tuturor pamanturilor”.
Obtinand pamanturile isi schimba comportamentul dupa noile conditii sociale “vorbea mai apasat cu
oamenii si vesnic numai de pamant si de avere”.

Statutul psihologic il prezinta drept o fiinta instinctuala , Ion este impulsiv , este violent. El are o
structura psihologica complexa in care se pot identifica anumite complexe de inferioritate ,
sentimentul frustrarii , resentimente fata de tatal care a risipit zestrea Xenobiei si fata de “bocotani”.
Ion este lucid , determinat , calculat in a-si implini cele doua “glasuri”. Initial renunta la iubire pentru
a obtine pamantul apoi dupa obtinerea pamantului si moartea Anei si a lui Petrisor , Ion isi
reactiveaza vechiul obiectiv erotic , Florica. Florica este casatorita cu George Bulbuc si Ion este ucis
de acesta. Moartea este acceptata de Ion ca o eliberare “mor ca un caine”, este constient de
neputinta de a-si sincroniza cele doua victorii deci neputinta realizarii plenare a obsesiilor sale.

Statutul moral al lui Ion il prezinta drept un personaj dinamic surprins in procesul de alunecare in
afara valorilor morale declansat de instinctul de stapanire al pamantului care erodeaza omenia din
sufletul personajului. George Calinescu il considera o bruta , iar Nicolae Manolescu il numeste “bruta
ingenua pentru ca traieste in preistoria moralei”.

Trasatura dominanta de caracter al lui Ion este patima pentru pamant, aceasta este prezentata de
narator in fisa biografica pe care i-o face initial lui Ion “pamantul ii era drag ca ochii din cap …
(pamantul i-a fost mai drag ca o mama)”.

O prima secventa narativa relevanta pentru iubirea fata de pamant este contemplarea pamantului
din capitolul Zvarcolirea. Ion se simte dominat de pamant pe care il personifica , vazandu-l drept
“stapan falnic si neindurator” sau “un urias in fata caruia omul e un vierme”. Limbajul personajului
atesta trairea lui intensa , exclamatia “cat pamant doamne!” , exprima umilita lui infricosata dar si
dorinta de a se afla in posesia cat mai multor pamanturi. Secventa “glasul pamantului patrundea
navalnic in sufletul flacaului ca o chemare coplesindu-l” sugereaza relatia atavica dintre Ion si
pamant, chemarea ancestrala si obsesia personajului pentru posesia pamantului. Ion este asociat cu
personajul mitologic Anteu pentru ca asemenea acestuia isi sporeste puterile in contanct cu
pamantul “se simtea atat de puternic incat sa domneasca peste tot cuprinsul”.

O a doua secventa semnificativa pentru relatia lui Ion cu pamantul si pentru a surprinde trasatura
dominanta de patima pentru pamant este sarutarea pamantului din capitolul Sarutarea. Dupa ce a
obtinut pamanturile lui Vasile Baciu devenind “stapan al tuturor pamanturilor” , Ion merge intr-o zi
de primavara luand dimineata si le admira ca pe o iubita. Sarutarea pamantului este atat un gest
erotic dar si o presimtire a mortii “si in sarutarea aceasta grabita”. Pentru Ion acesta este punctul
culminant al dorintei de pamant pentru ca a obtinut tot ce si-a dorit devenind astfel “un urias din
basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori”. Gestul lui Ion are religiozitatea lui ,
pamantul pentru el este o divinitate deci o fiinta transcedentala la care ajunge insa prin strategii
cinice fata de care nu are remuscari. Imbratisarea pamantului este o atractie ancestrala pamantul
fiind spatiul nasterii si al mortii.

Un element de structura relevant pentru constructia personajului Ion este conflictul. Ca in orice
roman obiectiv, conflictele sunt exterioare si determina evolutia lui Ion. Personajul are un conflict de
interese material cu Vasile Baciu. Ion vrea sa obtina pamant prin casatoria cu Ana , fata lui Vasile
Baciu , repetand astfel ceea ce facuse si Vasile Baciu cand s-a casatori cu mama Anei. Initial Vasile
Baciu refuza sa-I dea zestre Anei dupa nunta , Ion amenintandu-l ca-l va da in judecata. Ulterior Vasile
Baciu trece pamanturile pe numele lui Petrisor , copilul lui Ion. Ion traieste si un conflict moral
deoarece incalca normele etice ale comunitatii. El este pedepsit gradual : este certat de preot in
biserica , merge la inchisoare pentru ca a tras brazdele peste pamanturile lui Simion Lungu si in final
este ucis de George.Exista si un triunghi erotic marcat in triunghiul conjugal Ion-Florica-George.
Singurul conflict psihologic este trait de Ion in scena horei insa il rezolva instinctiv de la inceput. Desi
“glasul iubirii” ii spunea sa o ia pe Florica la dans “glasul pamantului” il trimite catre Ana , eroul fiind
determinat sa obtina pamanturile acesteia “trebuie sa o iau pe Ana trebuie”.

Un al doilea element de structura relevant , in constructia personajului sunt mijloacele de

caracterizare. Portretul fizic este realizat sumar datorita dorintei autorului de a contura prin Ion
tipologia taranului. El este portretizat direct ca avand “fata osoasa” deci o personalitate hotarata si
virila “ochii negri stralucitori ca doua margele vii” fapt care denota inteligenta personajului si
totodata caracterul lui patimas “maini noduroase” prin care se remarca harnicia acestuia.
Ion este caracterizat direct de catre naratorul omniscient , heterodiegetic inca de la inceput prin fisa
biografica in care exprima patima lui Ion pentru pamant. Totodata este caracterizat direct si de alte
personaje care il vad diferit. Doamna Herdelea spune despre el “e muncitor, e harnic , e saritor , e
istet”. Preotul Belciug spune “esti un stricat si un bataus si un om de nimic, te tii mai destept decat
toti dar umbli numai dupa blestematii”.

Este caracterizat indirect din ganduri fapte si relatiile cu celelalte personaje. Surprinderea relatiilor cu
celelalte personaje conduce la realizarea unor triunghiuri de forta care au ca punct de iradiere figura
lui Ion : Ion-Ana-Florica , Ion-Ana-George, Ion-Florica-George, Ion-Vasile Baciu-Alexandru Glanetasu ,
Ion-Herdelea-Belciug. Ion este construit in antiteza cu Titu Herdelea “daca destinul lui Titu este
ascendent , destinul lui Ion este descendent , acesta fiind pedepsit de George”. Antiteza dintre cei doi
este subliniata in monologul interior al lui Titu “mandria flacaului, istetimea si staruinta lui de a-si
implini ceea ce isi punea in gand , vointa lui incapatanata ii placeau tocmai pentru ca lui ii lipseau”.
Astfel, Ion este un personaj ce prezinta destinul tragic al celui care isi doreste si pamant si iubire ,
intr-o lume care ii putea oferi sau pamant sau iubire. El este atat calau pentru celelalte personaje ,
cat si victima a obsesiilor sale si a destinului.