PROIECT DIDACTIC

Profesor: Ursachi Svetlana

Clasa: a IX-a
Tema: Lucian Blaga. Fișa bibliografică.
Tipul lecţiei: comunicare de noi cunoștințe

Competențe: 1. Utilizarea diverselor strategii de informare/documentare, în vederea abordării

eficiente a comunicării orale şi scrise; 11. Manipularea suporturilor audiovizuale şi informatice în
calitate de surse sau mijloace de învăţare a limbii de instruire ; 12. Respectarea etichetei verbale în
orice situaţie de comunicare orală şi scrisă.
Obiective operaţionale:
O1 – Să comunice despre personalitatea lui Lucian Blaga în contextul literaturii române;
O2 - Să lectureze fragmentul ,,Hronicul și cântecul vârstelor” de L.Blaga;
O3 - Să comunice în baza subiectului dat;
O4 - Să manifeste un comportament adecvat, exprimându-şi părerea personală.
1. Metode şi procedee didactice:
Comunicare, explicare, lectura explicativă, analiză, atelierul textului, descriere, povestire,
asalt de idei, exerciţiu, exemplu, PPT, etc.
2. Suport didactic/ mijloace:
Imagini, portretul scriitorului, imagini din viaţa scriitorului, cărţi cu opere din creaţia
scriitorului.
3. Forme de evaluare:
Frontal; - Individual;

Bibliografie:
 Limba şi literatura română (manual pentru clasa a IX-a), Editura Știița, 2016
 Hronicul și cântecul vârstelor , Lucian Blaga
 Parcursul didactic

1. Evocare.
Salutul. Verificarea temei de acacsă.
2. R.S.
Unde şi când m-am ivit în lumină, nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
BIOGRAFIE, L. Blaga
- Familiarizarea elevilor cu date din biografia scriitorului

poet
Lucian Blaga traducător
filozof
scriitor
jurnalist
diplomat 

limba română[6] 

Universitatea din Viena  

Jacob Burckhardt  

Activitatea literară

Activ ca scr perioada interbelică

Mișcare/cur
modernism, expresionism
ent literar

filosofie, poezie, dramaturgie, eseistică, estetică
ră
Lucian Blaga
Poemele luminii (1919)
Date personale semnificati

Născut 9 mai 1895
Lancrăm, România 

Decedat 6 mai 1961 (65 de ani)[5][1][2][3][4]   M Membru titular al Academiei Române

Cluj, Republica Populară Română 

Căsătorit cu Cornelia Brediceanu 

Semnătură
Copii Ionel Blaga
Dorli Blaga 

Cetățenie  România 
Modifică date / text 

Ocupație lingvist[*]
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895,[1][2][3][4] Lancrăm, România – d. 6 mai 1961,[5][1][2][3][4] Cluj, Republica
Populară Română) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar,
academician și diplomat român.

Biografie
Primii ani
S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a
fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat,
după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, [7] viitorul poet –
care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să
vorbească până la vârsta de patru ani.[8] Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în
vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul
„Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat
românesc de teoria dramei.
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții
asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911
călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile
istorice ale acestei țări.
Studii
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a
finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Vienaîntre anii 1916 și
1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va
deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena,
unde descoperă Expresionismul.
Cariera literară
Activitatea publică și academică
Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea
Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura
Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut
(1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de
poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește
în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura,
colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946).
Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea
tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la
revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937.
Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în
anii ce au urmat dictatului de la Viena(1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943,
revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost
îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat
invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au
fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu
Călin și Nicolae Mărgineanu.
Luntrea lui Caron
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca
bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–
1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate
volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de
Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A
tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această
perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A
decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul
din Lancrăm.
Activitatea diplomatică
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României
din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă
la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de
Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).
Propus pentru premiul Nobel
Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil
Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu
locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil
Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. [9][10]Nominalizările pentru premiile Nobel
sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele
lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an. [11]
Opera
Volume
 1919 - Poemele luminii
 1921 - Pașii profetului
 1924 - În marea trecere
 1929 - Lauda somnului
 1933 - La cumpăna apelor
 1938 - La curțile dorului
 1942 - Poezii, ediție definitivă
 1943 - Nebănuitele trepte
Cicluri de versuri editate postum
 Vârsta de fier 1940-1944
 Cântecul focului
 Corăbii cu cenușă
 Ce aude unicornul
Dramaturgie
 1921 - Zamolxe, mister păgân
 1923 - Tulburarea apelor, dramă
 1925 - Daria, dramă în patru acte
 1925 - Ivanca
 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
 1930 - Cruciada copiilor
 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
 1944 - Arca lui Noe
 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)
Filozofie
 divine, primul din această ultimă trilogie.
Aforisme
Proza
 Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
 Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006
Volume de eseuri și studii filozofice
 1922 - Cultură și cunoștință
 1924 - Filosofia stilului
 1925 - Fenomenul originar
 1925 - Fețele unui veac
 1926 - Daimonion
 1931 - Eonul dogmatic
 1933 - Cunoașterea luciferică
 1934 - Censura transcendentă
 1934 - Orizont și stil
 1936 - Spațiul mioritic
Eseuri publicate postum- 6
Volume traduse în limba franceză
Volume traduse în limba bulgară
Traduceri
 J. W. Goethe, Faust, 1955
 Din lirica universală, 1957
 Din lirica engleză, 1958
Ediții de referință
 Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
 Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva,
1982-1993
Premii literare și distincții. Afilieri
 1935 - Primește Premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică și
poetică din ultimii ani.
 1936 - Este ales membru titular al Academiei Române.
 1949 - Academia Română îi încredințează redactarea a două capitole din Istoria filosofiei
românești.
Bibliografie
 Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, Gândirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182;
 Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012;
 Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1977
 Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Bibliografie, Iași, Biblioteca Centrală Universitară,
1979
 Ion Bălu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999
- recenzie1 recenzie2
 Bogdan Damian - Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961) - Bibliografie, Biblioteca
Metropolitană București. Serviciul de Informare Bibliografică
 Al. Tănase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Românească, 1977