CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

ALLAN DIN ROMANUL „MAITREYI” DE

MIRCEA ELIADE
~ESEU~
Mircea Eliade reprezintă o personalitate culturală a secolului XX, s-a evidențiat
ca prozator, eseist, filozof, istoric al religiilor. Activitatea de scriitor a acestuia este
bine conturată de proze fantastice precum: „Isabel și apele diavolului”, „În curte la
Dionis”, „Domnișoara Christina”, „Șarpele”, romane care au ca temă generică
existența (romane ale existenței/ ale trăirismului): „Maitreyi”, „Nuntă în cer”,
„Huliganii”, dar și de romane cu caracter de jurnal: „Romanul adolescentului miop”.
Lucrările științifice reprezintă o latură importantă a operelor lui Mircea Eliade,
impresionând mai ales prin varietatea problemelor abordate si prin rigurozitatea cu
care le-a tratat. În domeniul istoriei religiilor și în cel al miturilor sunt representative
lucrările: „Istoria credințelor și ideilor religioase”, „Sacru și profan”, „Aspecte ale
mitului”.
Romanul „Maitreyi” a fost publicat în anul 1933, fiind considerat opera literară
cu cel mai mare succes de public al autorului, fiind una dintre cele mai citite și
analizate cărți românești în Occident. Romanul a devenit celebru în lume prin
traducerea lui în limba franceză în anul 1939, cu titlul „La nuit bengali”. În 1976, la
Calcutta a apărut o replică în limba engleză la romanul lui Mircea Eliade, autoarea
fiind însăși protagonista poveștii de dragoste, Maitreyi Devi. Romanul a fost tradus în
limba română în anul 1992, cu titlul „Dragostea nu moare”.
La publicarea romanului „Maitreyi”, criticul literar Mihail Sebastian aprecia:
„Dacă ar ajuta cu ceva, v-aș spune că este cea mai frumoasă și cea mai tristă carte pe
care am citit-o.” Romanul lui Mircea Eliade valorifică epicul pur, fiind o proză a
autenticității (a realității trăite direct de scriitor). Autorul s-a inspirat din romanele
scriitorului francez André Gide, cel care a creat eroul lucid, analitic, dornic de
cunoaștere și de autocunoaștere. Din acest punct de vedere, se poate afirma că:
„Mircea Eliade este cea mai integrală și mai servilă întrupare a gideismului în
literatura noastră.” (George Călinescu)
Opera literară “Maitreyi” se încadrează în tipologia romanului modern,
subiectiv, de analiză psihologică. Modernitatea şi caracterul psihologic al operei sunt
conferite de discontinuitatea timpurilor, reprezentată prin alternarea timpului prezent
cu trecut; folosirea unor specii literare noi, precum jurnalul, eseul, reportajul, care
accentuează caracterul autentic al acesteia; modurile de expunere predominant folosite
sunt monologul narativ, introspecţia, retrospecţia, memoria afectivă; finalul este
deschis, permițând interpretări din partea lectorilor. Subiectivitatea romanului este
conferită de prezenţa naratorului-personaj, care își mărturisește direct sentimentele,
gândurile, emoțiile, viziunea narativă este “împreună cu”, focalizarea internă.
Allan este protagonistul operei literare „Maitreyi”, naratorul-personaj al întâmplărilor
pe care le relatează la persoana I, reprezentând alter-egoul scriitorului (celălalt sine).
Statutul social pune în evidență imaginea unui tânăr inginer de 26 de ani, care vine în
India din Europa pentru a lucra la fortificarea căilor ferate într-o zonă de junglă. Allan
este pasionat de matematică și fizică, însă după ce o cunoaște pe Maitreyi și se
îndrăgostește de ea își schimbă preocupările. Devine din ce în ce mai preocupat de
literatura bengaleză, de istoria, cultura, filosofia, politica poporului indian. La nivel
psihologic și moral, protagonistul evoluează pe parcursul desfășurării evenimentelor.
În primele episoade ale cărții existența băiatului stătea sub semnul lipsei de moralitate,
fiind influențat de societatea anglo-indiană: percepție superficială asupra vieții relației
fără implicarea copiilor, multă distracție. Odată mutat în casa lui Narendra Sen, Allan
se dezvoltă sub aspect moral, renunțând treptat la viața dezordonată de până atunci.
Trăsătura dominantă care definește profilul personajului narator este luciditatea
analizei și a autoanalizei.
O secvență semnificativă este cea a atingerii picioarelor din cap. VIII, Allan
fiind familiarizat cu unul din ritualurile bengaleze. Dacă pentru un european atingerea
picioarelor nu are nicio valoare deosebită, pentru indieni este o modalitate de
exprimare a afecțiunii, scena fiind încărcată de erotism. Maitreyi era câștigată numai
de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Treptat se produc mutații, emoția erotică a
fetei suspendă provizoriu jocul, dar numai pentru o clipă. Jocurile Maitreyiei țin de
ritualul erotic și mistic, îmbogățesc pasiunea. Ulterior are loc întâlnirea celor doi
îndrăgostiți în biblioteca lui Narendra Sen, unde tinerii întocmesc un catalog al
cărților. Fata îi propune lui Allan un joc, în aparență nevinovat, cu cărțile. Aceștia aleg
aceeași carte și interpretează coincidența ca un semn fast, pentru că se doresc. Acesta
este momentul în care Allan devine cu adevărat conștient de seducția pe care Maitreyi
o exercită asupra lui. Seducția aceasta rezultă din forța magică a fetei, nu din reflecțiile
lucide ale eroului.
O altă secvență semnificativă este logodna lor la lacuri. Maitreyi crede că unirea
lor ,,a fost poruncită de cer”. Înainte de a se dărui lui Allan și pentru a evita păcatul
iubirii fără rod, tânăra oficiază o logodnă mistică, săvârșește un jurământ cosmic-
legământul dragostei-,,mă leg de tine pământule că eu voi fi a lui Allan și a nimănui
altuia.” în fața pământului, a apei, a pădurii, a cerului și îi dăruiește lui Allan un
inel ,,lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene, din fier și aur, cu doi șerpi încolăciți,
cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt, feminitatea.” Legământul ei de dragoste este
impregnat de mitologie. Pentru ea, viața este iubire iar iubirea înseamnă sacrificiu și
rodnicie. Comportamentul tinerei evidențiază o deosebită intensitate a sentimentului
iubirii: ,,Am simțit-o lângă mine, strângându-se toată, parcă ar fi încercat să se
ascundă, să uite.” Povestea de iubire se preface într-o suferință cumplită din cauza lui
Chabu, sora Maitreyiei care mărturisește mamei că cei doi tineria u o relație pe ascuns.
Fiind despărțiți forțat, tinerii sunt răniți sufletește, Allan părăsind India pentru
totdeauna.
Allan este prezentat în viziune modernă, caracterizarea directă fiind
reprezentată atât prin tehnica autoportretului, cat și prin tehnica pluriperspectivismului.
Caracterizarea indirectă este reprezentată prin faptele, atitudinile, comunicarea
personajului, precum și prin relațiile stabilite cu celelalte personaje cu care
interacționează. Spiritual, individ problematic, analitic, Allan pune permanent în
balanță spontaneitatea iubirii și judecata lucidă. Intenția lui e aceea de a descifra
misterul iubirii, afirmând despre Maitreyi: „Este adevărat că de fata aceasta mă
simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei.” Allan încearcă
să analizeze sufletul Maitreyiei, descifrându-i gesturile, studiindu-i privirea și
zâmbetul.
Opera literară complexă, romanul „Maitreyi” are un conflict dublu: exterior și
interior. Conflictul exterior se realizează prin confruntarea între civilizații, culturi și
mentalități diferite: cea europeană, reprezentată prin Allan și cea bengaleză, ilustrată
prin inginerul Sen, Maitreyi. Conflictul interior, psihologic, pune în evidență
zbuciumul lăuntric a lui Allan. Tânărul trăiește cu intensitate iubirea pentru Maitreyi
ca experiență definitorie, dar, pe de altă parte, devine uneori lucid, încercând să
analizeze în detaliu întâmplările la care participă.
În final, prin mijloacele de analiză psihologică, prin caracterul confesiv al
discursului epic, prin luciditatea analizei, a autoanalizei, precum și prin accentuarea
conflictului psihologic, susțin ideea evoluției personajului Allan atât la nivel
psihologic, cât și spiritual și moral, ilustrând tipologia personajului modern .

LICEUL TEORETIC „ANDREI BÂRSEANU”

ELEV: VASIU DARIA-ALEXIA
CLASA a X-a A