UNIVERSITATEA VALAHIA-TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, LITERE ȘI COMUNICARE

MASTER:MULTILINGVISM ȘI INTERCULTURALITATE ÎN CONTEXT
EUROPEAN

DIDACTICA DOM. ȘI DEZVOLTĂRI ÎN DIDACTICA SPECIALIZĂRII

PROF.COORDONATOR: CRISTIAN MĂNGUȚĂ

MASTERAND: PORUMBOIU REBECA ANDREEA

ANUL 2022-2023

1
 MIRCEA ELIADE: MAITREYI
DESPRE SPECIE ȘI SUBSPECIE
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă
ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror
personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de
trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Modernismul apare în literatura secolului al XX-lea și cuprinde toate acele mișcări
artistice care exprimă o ruptură de tradiție, negând, în forme uneori extreme, epoca
ori curentul care le-a precedat. Desprins din mișcarea simbolistă, modernismul a
încearcat să pună de acord expresia artistică cu viață modernă, cu sensibilitatea
epocii și a contribuit la îmbogățirea mijloacelor de creație artistică.
Ideea modernizării literaturii române apăruse în scrierile lui Eugen Lovinescu,
acesta lansând așa-numita „Teorie a sincronismului” prin care se evidenția
necesitatea sincronizării literaturii române cu cea europeană.
Romanul modern are drept caracteristici:
1. relatarea acțiunii la persoană I,
2. naratorul este personaj, subiectiv, și non-omniscient,
3. mediul desfășurării acțiunii este urban,
4. protagonistul se încadrează în tipul intelectualului,
5. conflictul predominant este cel interior,
6. cronologia nu e respectată (apare fluxul conștiinței)
7. limbajul e savant.
În perioada interbelică, în literatura română au existat două direcții diferite
manifestate mai ales în realizarea romanului. Pe de o parte, romanul realist-obiectiv
cu tematica socială a cunoscut apogeul prin reacțiile lui Liviu rebreanu și ale lui
George Călinescu. Pe de altă parte, apare în această perioadă și romanul modern-
subiectiv care abordează o problematică nouă: condiția intelectualului, reprezentat
prin operele lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton
Holban.
INTRODUCEREA OPEREI
Scrierile literare ale lui Mircea Eliade prezintă două tendințe complementare: pe de o
parte „experiența”, autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realității, mai ales
sub aspectul spiritual și erotic, pe de altă parte fantasticul, care reflectează
„experiența sacrului”.
Romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade face parte din prima tendință, fiind un
roman al experienței, dar și un roman exotic. Apărut în 1933, romanul s-a bucurat în
epoca de un mare succes de critică și de public, care a trecut repede de granițele
țării.
„Maitreyi” este un roman al experienței și al autenticității pentru că valorifică
trăirea intensă a personajelor, marcate de experiențe definitorii, iar impresia de
autenticitate provine din utilizarea unor elemente care țin de realitate (jurnalul din
India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori etc.)
TEMA OPEREI
Ca orice roman modern, „Maitreyi” abordează problematica intelectualului, cartea
urmărind modul în care un tânăr intelectual descoperă lumea şi se autodescoperă
prin intermediul unei experienţe care ţine deopotrivă de erotic şi exotic.

2
În planul secundar, cartea are un caracter monografic, surprinzând viaţa, tradiţiile şi
mentalităţile indienilor.
SURSA DE INSPIRAȚIE
Sursa de inspirație a romanului este autobiografică și reprezintă povestea de
dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India,
unde Eliade petrece mai mulți ani, dedicându-se studiilor de orientalistică la
Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade au stat la baza
creației epice ficționale, fiind modificate numele și ocupațiile unor personaje, după
cum mărturisește Mircea Eliade în „Memorii”. Lui Allan, personajul-narator al acestui
roman și alter ego al autorului, scriitorul îi transferă o parte din propria-i experiență
biografică.
TITLUL OPEREI
Caracterul exotic al poveştii de dragoste este sugerat încă din titlu, rezonanţele
neobişnuite ale numelui protagonistei având rolul de a stârni curiozitatea cititorilor.
STRUCTURA
Romanul este alcătuit din cincisprezece capitole.
INCIPIT ȘI FINAL
Incipitul romanului cuprinde pretextul utilizării persoanei I. Naratorul-personaj Allan
se hotărăște să scrie într-un caiet întreaga poveste de dragoste trăită alături de
Maitreyi, folosind jurnalul sau. Se pare că nu-și amintește exact ziua în care a întâlnit-
o ci doar faptul că era într-un târg împreună cu un prieten englez cu care plecase să
aleagă niște cărți pentru cadourile de Crăciun. Atunci o zărește pe Maitreyi în mașina
tatălui sau. În plus, in incipit este realizat și un portret al protagonistei, atitudinea lui
fiind disprețuitoare față de fată pe care o consideră respingătoare pentru că e
indiancă: „un foarte surprinzător dispreț. Mi se părea urâtă…”. Cu toate acestea,
întreagă descriere din român dezvăluie amănunte stranii referitoare la frumusețea
tinerei bengaleze pe care el o compară mai mult cu o zeiță decât cu o ființă umană,
de unde se poate deduce povestea ce va urma.
Construit parcă într-o antiteză subtilă cu incipitul, finalul romanului reia aceeași
imagine a personajului-narator care, aflat la o masă într-un restaurant, conversează
cu nepotul doamnei Sen, încercând să afle povești despre Maitreyi și despre
evenimentele care au urmat după despărțirea lor.
Finalul deschis al romanului întreține misterul frumoasei Maitreyi, care va rămâne
pentru europeanul rațional o enigmă. Frământările lui Allan pentru a o înțelege pe
Maitreyi nu aduc risipirea îndoielii, lăsând atât protagonistul cât și cititorul într-o
zona a îndoielii: „…Și dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred?
De unde să știu eu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei.”. De asemenea, din acest final
putem deduce că Allan încă nu este capabil să înțeleagă alegerile pe care Maitreyi le-
a făcut după ce el a plecat, acest lucru dovedind incapacitatea lui de a o înțelege de
fapt pe ea.
TIMP ȘI SPAȚIU
Pentru a spori autenticitatea, naratorul personaj înregistrează cu exactitate indicii
temporali şi spaţiali, existând pagini întregi copiate pur şi simplu din jurnalul lui
Eliade din acele luni. Acţiunea se petrece în India, în oraşul Calcutta, în vara anului
1929; în final există şi câteva scene în care cadrul se schimbă (Munţii Himalaya şi
Singapore).

3
 SUBIECTUL OPEREI
Acțiunea romanului ce consistă din cincisprezece capitole se petrece în anul 1929,
la Calcutta, oraș format din trei mari comunități: cea autohtonă, tradiționalistă, cea
albă, preponderent engleză și cea eurasiatică, disprețuitoare față de indigeni, dar
grăbită să îi imite pe europeni. În acest cadru exotic se petrece „povestea de iubire,
într-adevăr splendidă, inedită pentru cititorul român, între Allan și Maitreyi,
întruchipări exotice ale unui mit etern: acela al cuplului de îndrăgostiți” (E. Simion,
„Mircea Eliade, spirit al amplitudinii”).
Conflictul romanului se întemeiază pe opoziția dintre două lumi diferite:
europeană și asiatică. Deși uniți prin iubire, cei doi tineri rămân exponenți ai acestor
mentalități diferite.

Conflictul dintre europeanul Allan și bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă
opoziția dintre libertatea dragostei și constrângerile tradiției, și reprezintă
incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizații și mentalități. În sufletul
lui Allan, fire autoreflexivă, se petrece un puternic conflict interior, cel în care trăirea
iubirii, ca experiență definitorie, și luciditatea analizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan
descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât și forță iubirii reale.
Allan este un tânăr inginer european, care atras de India, pleacă acolo, unde
lucrează la rețeaua de canalizare a deltei. Treptat el avansează de la desenator
tehnic la la supraveghetor al lucrărilor de la Tambuk și Assam. Se îmbolnăvește de
malarie, este spitalizat și, apoi, este invitat de către inginerul hindus cu studiile
efectuate la Universitatea din Edinburgh, Narendra Sen, să locuiască în casa sa, în
timpul convalescenței. Narendra Sen dorea să se mute împreună cu familia, și cu
Allan, în Anglia deoarece în India începuse revoluția. Allan află mult mai târziu aceste
intenții ale domnului Sen, după ce credea că dorește să îl însoare cu fiica lui. Prima
oară când o vede pe Maitreyi, în timp ce alegea cărți pentru cadourile de Crăciun
împreună cu tatăl ei, el o găsește disprețuitoare datorită exotismului afișat de ea.
Când însă ea îl vizitează împreună cu tatăl ei la spital, el este tulburat de prezența ei,
dar nu-și explică de ce.

După ce se mută în casa familiei Sen, Allan este treptat atras de fată, mai ales
după ce tatăl ei îl roagă să o învețe limba franceză. În schimb, aceste ore de studiu de
fapt reprezintă un joc al fetei menit să îl atragă pe tânăr într-un joc al ei. Ea îi oferă
diferite simboluri ale dragostei specifice culturii ei, dar el nu receptează mesajul
deoarece privește prin prisma europeană evenimentele. Deși inițial își neagă
sentimentele, Allan constată că este tot mai atras de tânără. Înainte de a se dărui lui
Allan și pentru a evita păcatul iubirii fără rod, ea oficiază o logodnă mistică și
săvârșeste un jurământ cosmic– legământul dragostei – și îi dăruiește lui Allan un
inel confecționat din fier și aur „ca doi șerpi încolăciți, unul întunecat și altul galben,
unul reprezentând virilitatea, celălalt feminitatea”.

Totuși fericirea acestora nu durează deoarece sora ei, Chabu, le dezvăluie domnului
și doamnei Sen ce se întâmplă între cei doi. Ruptura aduce dezastrul asupra familiei
Sen: tatăl orbește, Chabu moare în urmă unor crize de nebunie. Brutalizată, Maitreyi

4
sfârșește prin a se dărui unui vânzător de fructe, cu toate că sacrificiul este în van.
Disperat, Allan rătăcește o vreme pe străzile din Calcutta, iar apoi se retrage în
Himalaya, unde încearcă să uite iubirea. La Singapore se întâlnește cu nepotul
doamnei Sen, care îi povestește ce s-a întâmplat în acea familie după plecarea
lui, dar  europeanul este incapabil să înțeleagă  de fapt ce se întâmplă cu
Maitreyi așa că finalul rămâne deschis.
CONFLICTELE
Ca în orice roman modern dedicat problematicii legate de condiţia intelectualului, şi
în Maitreyi conflictul exterior este nesemnificativ, rezumându-
se la cel dintre îndrăgostiţi şi familia Sen.
   În cazul lui Allan, se distinge un conflict interior generat de orgoliul de la început.
Intelectualul lucid este convins de inferioritatea tuturor indienilor şi
încearcă din răsputeri să nu se îndrăgostească de o indiancă: „Mi-aduc aminte că
strigau în mine două suflete: unul mă-ndemna către viaţa nouă, pe care nici un alb
nu o cunoaşte […] o viaţă în care mă simţeam atras şi dezarmat şi celălalt suflet care
se revoltă împotriva conspiraţiei acesteia.”
   Pe de altă parte, Maitreyi e conştientă de la început de piedicile sociale şi
religioase dintre ei, însă dragostea e mai puternică şi decât voința ei.
Noutatea construcției discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe
care naratorul personaj o are asupra evenimentelor: contemporană și ulterioară.
Personajul nu evocă pur și simplu întâmplările, rememorându-le, ci reconstituie
evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar și felul în care percepuse
respectivele evenimente în momentul în care le trăise, consultând în acest scop
jurnalul de la momentul respectiv. Pe măsură ce scrie romanul, perspectiva lui Allan
asupra evenimentelor se modifică. Neconcordanța dintre istoria notată în jurnal și
rememorarea acesteia, în roman, relativizează evenimentele și le oferă caracter
subiectiv. Din această perspectivă, „Maitreyi” poate fi considerat și romanul scrierii
unui român.
PERSONAJELE
Allan este personajul principal al romanului (un alter ego al autorului) și
întruchipează îndrăgostitul lucid și analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii și
motivul cuplului ilustrat în romanul românesc modern. Romanul debutează cu starea
de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani, și este scris la
persoană I, pe baza însemnărilor făcute de Mircea Eliade în cei trei ani petrecuți în
India, prilej cu care a consemnat în jurnalul intim propria poveste de iubire și pe baza
căruia a realizat romanul: “Am șovăit atâta în fața acestui caiet, pentru că n-am
izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi”.

Venit în India să lucreze și îmbolnăvindu-se de friguri, inginerul englez Allan se mută

în casa profesorului Narendra Sen, dar -își amintește el – “eu o întalnisem pe
Maitreyi cu cel puțin zece luni mai înainte”, mărturisindu-și neputință de a retrăi
aievea acum, când scrie romanul, “mirarea mea, nesiguranță și tulburarea celor
dintâi întâlniri”. Autorul, Mircea Eliade, în ipostaza personajului european, Allan,
readuce adesea în subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar și o
modalitate de confesiune și rememorare: “Totuși n-am scris nimic în jurnalul meu, și
astăzi, când caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe Maitreyi, nu

5
găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prind evenimentele esențiale, să
ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele”.
Autointrospecția conștiinței și a sufletului, retrospecția, dialogul și monologul
interior scot în evidență zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea
iubirii, aceste tehnici de analiză psihologică fiind proprii construirii personajului
modern.
Originalitatea modernă a eroului masculine dată de subtilitatea analitică a propriei
conștiințe, de trăirea dramei suferite din iubire, de identificarea deplină a timpului
subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul că autorul este în același
timp personaj și narator.
Maitreyi, eroina romanului este un personaj exotic, realizat în întregime din
perspectiva personajului-narator, Allan, care se îndrăgostește de ea. Opiniile
tânărului asupra ei variază în funcție de momentul la care o privește, acestea
evolund de la o ființă disprețuitoare la o tânără superbă și exotică, o dată cu
sentimentele, mereu schimbătoare ( mai întâi își neagă sentimentele apoi, treptat,
reușește să realizeze că este atras de ea și , la sfârșit, că o iubește). Europeanul este
fascinat și de mentalitatea indiană, care îl atrage continuu. De asemenea, Maitreyi
reprezintă pentru el un mit. Asftfel, se înfiripă între cei doi o poveste care nu va sfârși
bine pentru nici unul.
ARTA NARATIVĂ
Romanul este un jurnal intim, iar întâmplările sunt relatate la persoană I, din
perspectiva subiectivă a personajului-narator, europeanul Allan. Multiplicarea
perspectivei conduce la existența a trei niveluri ale scriiturii și la interferența
„vocilor” narative ale textului.
Primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale lui Allan, notate cu fidelitate în
timpul șederii sale la reședința lui Narendra-Sen. Cel de-al doilea nivel, conține
câteva comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor și
întâmplărilor, cu scopul de a clarifica anumite aspecte notate în jurnal. Al treilea
nivel este o confesiune a personajului-narator care, în timp ce scrie retrăiește, de
fapt, povestea de dragoste cu Maitreyi, analizându-i cu luciditate sensul profund.
Progresiv, se conturează și cele trei ipostaze ale iubirii, care apar o dată cu cele
trei „voci” narative: iubirea trăită cu pasiune, iubirea asumată cu luciditate și iubirea
comentată, spiritualizată, al cărei sens autorul jurnalului și protagonistul poveștii de
iubire încearcă să îl înțeleagă.

Formula prin care este sintetizată problematica romanului o reprezintă estetica

autenticității realizată prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I,
introspecție si autoanaliză lucidă. Autenticitatea romanului modern, amestec între
jurnalul intim și narațiunea retrospectivă, este susținută de utilizarea tehnicii
narative moderne „punerea în abis”, fiind introduse în narațiune secvențe din jurnal.
CONCLUZIE
Așadar, prin formula narativă aleasă, prin faptul că experiența surprinsă în roman
face parte din experiențele absolute trăite de ființa umană, prin notarea stărilor și
senzațiilor, analizate cu luciditate de o natură intelectuală interesată de tot ceea ce
poate deveni obiect al cunoașterii, romanul se încadrează în categoria
modernismului interbelic și a romanului „experienței”.

6
BIBLIOGRAFIE:
1. https://atbac.wordpress.com/2012/04/25/maitreyi-de-mircea-
eliade/
2. https://www.scribd.com/document/133422012/Maitreyi
3. https://www.maloca.ro/blog/maitreyi