Maitreyi de Mircea Eliade

Geneza:
Potrivit conceptiei scriitorului, romanul îşi propune să ilustreze cea de-a doua varstă a
romanului( ionicul), într-o manieră diferită faţă de alţi scriitori interbelici. Apare in 1933.
Romanul este scris pe baza experienţei scriitorului: anii petrecuţi in India,unde
studiaza alaturi de tatal Maitreyiei, filosoful Dasgupta.
Romanul se inscrie in categoria romanelor de analiză psihologică şi este un roman al
experienţei şi al autenticităţii, un roman dedicat iubirii.
- ROMAN AL EXPERIENŢEI pt. că: valorifică trăirea intensă a unor
sentimente, experienţe definitorii, pe care naratorul şi le asumă şi le susţine
prin scrisori, fragmente de jurnal, experienţă personală etc...
Valorifică naraţiunea la persoana I,
confesiunea, introspecţia, monologul interior

Tema romanului:
= iubirea
iubirea imposibilă dintre două fiinţe aparţinând unor lumi diferite:
englezul Allan, în vârstă de 24 de ani şi tânăra indiancă Maitreyi, în vărstă de 16
ani
iubirea-pasiune înfiripată între doi oameni cu formaţii sufleteşti foarte
diferite ( Ovid. S. Crohmălniceanu)

Structură şi compoziţie:
Semnificaţia titlului:
-numele personajului secundar
- cel mai exotic personaj feminin din literatură ( Pompiliu Constantinescu)
Spaţiu şi timp:
- acţiunea se petrece la Calcutta, în India, într-un spaţiu virgin pentru literatura
română şi încarcat cu mister.
- anul la care se raporteaza acţiunea este 1929

Incipitul:
-debut abrupt, intrăm direct in acţiune: Am şovăit atât în faţa acestui caiet, pentru
că n-am izbutit să aflu ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi. În insemnările mele
din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce am ieşit
din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen.
Eroul se află deja în India de ceva vreme, iar în ceea ce priveşte perspectiva asupra
evenimentelor, citatul corespunde unei perspective ulterioare, aparţinând celui care
rescrie jurnalul sub forma unui roman.
Remarcăm naraţiunea la persoana I, tonalitatea confesivă şi viziunea limitată
asupra evenimentelor, pe care personajul-narator nu poate să le prezinte la modul
exhaustiv. Mai remarcăm şi faptul că, jurnalul personajului nu este identic cu romanul,
ultimul aducând completări, corecturi, lămuriri la jurnalul invocat.
Subiectul romanului:
În cele 15 capitole numerotate ale romanului urmărim povestea de iubire dintre un
tânăr occidental, provenit din Anglia şi o tânără indiancă, provenită dintr-o familie bună.
Povestea lor de iubire este reconstituită în roman, pe baza jurnalui ţinut de Allan la
momentul faptelor. Reconstituirea ei se realizează după ce eroul este izgonitt din casa
inginerului.
Primele trei capitole ale carţii reprezintă o introducere din care aflăm informaţii
despre viaţa eroul in India, despre munca lui pe şantier, raporturile dintre el şi oamenii cu
care lucrează pe şantier. Se îmbolnaveşte de malarie şi după perioada de spitalizare,
inginerul Sen îi propune să se mute în casa lui.
Din acest punct, acţiunea romanului începe să devină mai bogată, personajul-
narator confirmând că începe să scrie un jurnal.
La primele întâlniri dintre el şi Maitreyi, când încă nu se mutase atât de aproape de ea, nu
simţise nevoia să scrie despre ea la momentul respectiv, findcă i se parea urâtă, comună şi
îi lasase o impresie proastă. Semăna cu toate idiencele, iar acest lucru nu facea decât să-l
impresioneze în mod neplăcut.
Mutarea în casa inginerului îi schimbă parerea despre această lume nouă, pe care
a refuzat până în acel moment să caute să o cunoască. Fiecare moment petrecut în acest
mediu îi desfinţează rând pe rând toate parerile preconcepute pe care, în calitatea lui de
reprezentant al rasei superioare, le-a avut din momentul venirii în această ţară.
Misterul lumii pe care eroina îl reprezintă, începe să-l fascineze şi cu toată putere de
autoanaliză de care dă dovadă Allan, acesta se trezeşte că o iubeşte şi nu ştie exact când
s-a produs această schimbare.
Apropierea pe care familia ei le-o permite, cu toate că regulile lumii ei sunt
extrem de rigide, il deruteaza la momentul consumarii evenimentelor, fapt ce reiese din
jurnalul ţinut de Allan în acea perioadă. Este ferm convins că familia încearcă să-i
casătorească, lucru ce nu face decât să-l revolte pe tânărul cu o experienţă erotică bogată.
Misterul eroinei continuă să-i trezescă interesul şi se lasă prins în jocurile ei. Merg
împreună la cinematograf, la Lacuri, în plimbări cu maşina. Eroul mărturiseşte că era
ispitit de tovărăşia ei şi îl încântă posibilitatea de-a petrece mai multe ore singur cu ea, in
biblioteca inginerului.
Povestea dintre cei doi este încununată de secvenţa logodnei, secvenţă calificată de
criticii literari, drept una din cele mai frumoase secvenţe dedicate iubirii. Jurământul pe
care îl rosteşte este menit să oficializeze dragostea dintre ei doi şi este urmat de gestul de
dăruire al fetei.
Povestea este întreruptă tot aşa cum a început, de sora mai mică a Maitreyiei,
Chabu, care dezvaluie mamei adevărul, iar Allan este alungat din casa inginerului
cerându-i-se să rupă orice legătură cu familia.
Rapiditatea cu care se consumă evenimentele, viziunea limitată şi uşor
superficială pe care personaj o are asupra lumii din care fata provine, îl fac să
interpreteze greşit anumite libertăţi şi anumite lucruri ce i-au fost permise, iar alungarea
din casa superiorului său se petrece pe fondul acesta de necunoaştere a lumii în care a
intrat. O casătorie ar fi fost imposibilă, pentru că ea aparţinea celei mai nobile caste a
indienilor, ce a brahmanilor, iar căsătoria cu cineva din afara castei sale era de
neconceput. In aceste condiţii, diferenţele dintre cele două lumi încep să devină vizibile şi
pentru el, cu toate că tânăra a căutat să-l convingă de mai multe ori că interpretează greşit
lucrurile şi atitudinea tatălui ei.

Nivelurile textului:
Privită astfel acţiunea, este de la sine înţeles, de ce romanul beneficiază de trei
viziuni diferite asupra evenimentelor. Primul nivel al textului este cel al jurnalului intim
al personajului, cel al însemnărilor zilnice, luate la cald, la momentul consumării
evenimentelor. Cel de-al doilea nivel al textului este acela al însemnărilor ulterioare,
pe care Allan le adaugă ulterior ( în paranteze), după consumarea evenimentelor, scopul
fiind acela de a explica anumite aspecte notate în jurnal, de-a corija sau adauga informaţii
pe care la momentul consemnării evenimentelor nu le ştia. La aceste două niveluri se mai
adaugă unul, cel al confesiunii naratorului pe măsură ce naraţiunea se scrie şi ele
vizează neajunsurile jurnalului. Acest ultim nivel confirmă neajunsurile romanului
ionic, al romanului de analiză psihologică, în care se propune monologul interior drept
cale de inovare a romanului.
Eroul devenit şi scriitor al propriei poveşti îşi marturiseşte nemulţumirea faţă de
jurnalul, care la momentul scrierii romanului se dovedeşte insuficient pentru a reconstitui
anumite evenimente petrecute, dar pe care la momentul trăirii lor nu le-a considerat
importante. De aceea simte nevoia să se facă simţit, judecând, ierarhizând, reluând mental
filmul evenimentelor şi fixându-şi atenţia acolo unde doreşte ( tehnica replay-ului şi a
stop-cadrului). Pe acest principiu, intâlnirea din bibliotecă sau logodna devin evenimente
cheie, cu toate că jurnalul nu pare să confirme la momentul notării lor acest statut.
Evenimentele devin emoţionante atât prin contemplarea lor, cât şi prin reconsiderarea
semnificaţie lor (ex. Allan află ulterior că acea coroniţă de iasomie, în lumea ei, este un
simbol al dăruirii).
Finalul:
Este unul deschis, în concordanţă cu tipul de roman şi cu perspectiva limitată a
naratorului personaj. El se retrage în Himalaya pentru a se reface, a se vindeca, rupând
orice legătura cu ea. Plecarea din India i se pare singura soluţie salvatoare. Ulterior se
mută în Singapore unde se întâlneşte cu nepotul doamnei Sen şi află despre încercările
disperate ale Maitreyiei de a –şi determina parinţii să o alunge de acasă.
In acest context par fireşti întrebările de final ale personajului şi dorinţa de a o
privi în ochi pentru a afla răspuns la toate întrebările sale. Acele întrebări vin în
completarea celor de la incepututl romanului: Oare îţi aduci aminte de mine, Maitreyi? Şi
dacă îţi aminteşti, cum poţi să mă ierţi?... Din acest punct de vedere, finalul romanului
rămâne deschis. Conflictul interior, pe care întrebările de debut şi de final îl marchează,
rămâne nesoluţionat şi după încheierea acţiunii.

Conflictele:
1. Conflictul major îl reprezintă cel dintre cele două lumi, cele două civilizaţii, ale
căror valori sunt complet diferite. Uniţi prin iubire, cei doi tineri se vad despărţişi
de lumile pe care fiecare le reprezintă. Fiecare trebuie să se supună
constrangerilor tradiţiei.
2. Conflictul interior între trăirea intensă a iubirii şi luciditatea autoanalizei ( susţine
formula de roman ionic, roman al experienţei şi de analiza psihologică)
3. Conflictul exterior dintre Allan şi inginerul Sen.
Etapele iubirii:
Revenind la tema romanului, textul propune istoria unei iubiri. Personajul narator
face o analiza lucida a trăirilor sale, în toate cele trei etape de evocare a evenimentelor.
Adeptul unor iubiri pasagere şi mai mult trupeşti decât spirituale, eroul intră în jocurile
eroinei, atras fiind de inocenţa şi feminitatea ei.
Trăirile protagonistului:
- eu nu o iubesc, dar ma turbură, mă fascinează ( începutul)
- mă auz doar (instalare sentimentului)
- nicio femei nu m-a tulburat atât (creşterea)
- suferinţa mea, vrăjit îndragostit (apogeul trăirii)

La o analiza amanunţită a relaţiei lor, Allan trage cîteva concluzii destul de pertinente:

- totul a început în joacă ( niciunul nu îşi închipuia unde îi va conduce jocul, el nu

credea în puterea ei de seducţie, ea nu concepea o astfel de apropiere, dar fiecare reuşeşte
să-l fascineze pe celelălalt)
- zăpăceala erotică a fetei ( etapa aceasta o suspendă pe cea a jocului, tânăra
trăieşte framantarea, fiorii sentimentului)
- regăsirea jocului ( fata reintră în starea iniţială, doar că acum trăieşte jocul în
forma lui pasională)
↔faze ale jocului: jocul privirilor, al mâinilor, al picioarelor, al pasiunii.
Stadiile traduc transformările sufleteşti ale celor doi şi etapizarea firească a unui
sentiment- experienţă. Iubirea este urmărită din momentul în care se înfiripă, apoi este
trecută prin toate stadiile, permiţând personajelor să o traiască şi să o analizeze în fiecare
etapa a ei.

Perspectiva narativă:
Naraţiunea la persoana I, implicarea emiţională şi viziunea limitată asupra
evenimentelor si trăirilor sunt trasăturile romanului de tip ionic sau de analiza
psihologică.
Autenticitatea experienţei ilustrate este probata prin confesiunea personajului-
narator, prin tehnica jurnalului, prin introspecţie şi analiză lucidă
Subiectivitatea pune sub semnul întrebării unele coordonate ale poveştii, ca şi în
cazul romanului lui Camil Petrescu, cunoaştem doar o singură viziune asupra
evenimentelor, eroina fiind ilustrata strict prin ochii celui care se confesează.

Mijloace de caracterizare a personajelor:

Allan
-predomină mijloacele directe de caracterizare: prin introspecţie şi monolog interior,
confesiune luăm contact cu frământările eroului
- statutul eroului: tânăr englez de 24 de ani, venit să lucreze în India
- trasături morale: spirit analitic, lucid, raţional,orgolios, egoist şi superficial când vine
vorba de acceptarea diversităţii culturale ( era de ceva vreme în India şi înca nu intrase în
contact cu aceasta lume nou, motivul fiind acela ca porneste la drum cu pareri
preconcepute)
 -inteligent, plin de sine, egoist când vine vorba de vindecare rănilor
sufleteşti, laş când trebuie să înfrunte familia dezlanţuită,
-nepregătit pentru experienţa pe care India i-o oferă

Maitreyi
- o tânără bengaleză , în varstă de 16 ani
- provine din lumea bună a Calcuttei
-portretul ei este realizat prin ochii eroului ( mijloc direct de caracterizare), dar
atins de neajunsurile viziunii subiective.
portret fizic: iniţial o vede urâtă ( pielea prea închisă la culoare, buze
cărnoase,ochi prea mari etc...), ulterior părerea să se schimbe ( mi s-a parut
atunci mult mai frumoasă....)
portretul moral:
caracterizare directă: amestec de copil şi femeie in acelaşi timp,
amestec de inocenţă şi farmec, Allan este mereu tentat să o compare cu o zeiţă
în mod indirect prin atitudinile si faptele ei, pe care personajul-
narator le aminteşte descoperim că este: sensibilă, inteligentă, pătrunsă de spiritul
tradiţie din care se trage, puternică, net superioară vârstei ei, capabilă de sacrificii
în numele iubirii.Din momentul în care acceptă iubirea în viaţa ei se dedică în
totalitate sentimentului ( logodna pe care o regizează devine jurmământul ei de
credinţă), cu toate că ştie că este o iubire imposibilă. Trăieşte sentimentul în toate
formele lui, indiferent de obiectul adoraţiei: un copac, mentorul ei spiritual, tatăl,
Allan.
Cunoaşte lumea la nivel intuitiv şi nu trebuie să treacă prin toate experienţele
pentru a cunoaşte finalitatea unor situaţii limită.

SARCINĂ DE LUCRU:
-EXTRAGEŢI DIN ROMAN MINIMUM 4 CITATE PENTRU FIECARE
PERSONAJ, PRIN CARE SĂ ILUSTRAŢI TRĂSĂTURI FIZICE ŞI MORALE,
PRIN MIJLOACE DIVERSE DE CARACTERIZARE!