CARACTERIZARE ALLAN

Allan este un tanar inginer englez, sosit la Cal-cutta. Dupa o perioada de spitalizare, in convalescenta
fiind, Allan este invitat in casa inginerului Narendra Sen, unde are prilejul de a o reintalni pe Maitreyi,
fiica acestuia, in varsta de numai 16 ani (pentru prima data o vazuse in masina tatalui ei si nu-i facuse
o impresie extraordinara) .

Experienta traita de acest tanar in India esle una totala: spirituala, intelectuala, erotica.
Prin Maitreyi, Allan descopera dragostea si prin dragoste patrunde in sufletul Indiei.
Allan reprezinta tipul europeanului lucid, caracterizat, in primul rand, printr-o extraordinara dorinta de
cunoastere, care, de altfel, a si stat la baza apropierii dintre el si Maitreyi: As vrea sa marturisesc de la
inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia
Mailreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei."

La inceputul relatiei sale cu Maitreyi, Allan se dovedeste un observator rece, lucid: Maitreyi mi se
parea mandra si dispretuitoare." Allan o analizeaza pe tanara din toate punctele de vedere, punandu-si
tot felul de intrebari cu privire la ea: Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau
daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva, asa cum imi inchipuiam eu ca sunt indienele." incetul cu
incetul, Allan se simte tot mai atras de Maitreyi, de tot ceea ce era miraculos in fiinta ei: Intimitatea
aceasta cu o indianca e ceva nemaipomenit. Nici eu nu stiam cum s-o sfarsi. Ma turbura, ma
fascineaza, dar nu sunt indragostit. Ma amuz numai"
Chiar si atunci cand are dovada deplina a iubirii pe care i-o poarta Maitreyi, Allan continua sa-si puna
intrebari, sa fie suspicios cu privire la autenticitatea sentimentelor ei: Oare Maitreyi n-a actionat ca o
hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei
fata de mine nu sunt oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, s upers titioasa? "

Momentul despartirii de Maitreyi, impusa de tatal acesteia, este dureros, in ciuda suferintei, Allan
respinge gandul sinuciderii, realizand ridicolul unei asemenea decizii.

Pe Allan il caracterizeaza aceeasi luciditate si obsesie a autoanalizei care ii insufletea pe eroii lui
Camil Petrescu. Tot timpul el analizeaza si se analizeaza cu luciditate, cantareste fiecare gest al
frumoasei si fascinantei Maitreyi, formuleaza ipoteze si isi cenzureaza trairile.
Allan transforma experienta erotica intr-o experienta a cunoasterii.
Caractertizarea lui Allan
este concomitent personaj principal, narator i reflector - tnr englez, inginer, n vrst de 25 de ani,
vine dintr-o alt cultur i civilizaie- autorul: - reface experiena iubirii lui cu Maitreyi dintr-o dubl
perspectiv confesiv:- a amintirii, a rememorrii celor ntmplate n casa profesorului Dasgupta- a
recitirii jurnalului inut chiar n lunile dragostei lor - ncearc, n procesul descoperirii propriului eu

s se menin n sfera obiectivitii, motivpentru care ine un jurnal unde noteaz cu exactitate i
sinceritate:- toate observaiile asupra exterioritii- tririle sale interioare=> triete o aventur a
cunoaterii prin iubire; el poart semnele marilor obsedai:de aventura byroniande evadare din
contemporan i istoricde refugiu n exotism i reveriede atracie a eternului feminin- personajul trebuie
urmrit pe firul procesului iniiatic pe care-l parcurge pentru:- mplinirea sa n iubire- pe linia unui
profund proces de autocunoatere- procesul iniiatic al eroului ncepe cnd se mbolnvete de malarie
i i petrece convalescena n casasuperiorului su, inginerul Narendra Sen. In noul cadru
familial, personajul se transform ntr-un fin observator dorind s afle ct mai multe despre
indieni i obiceiurile lor insolite- observ c inginerul este un stpn autoritar, chiar despotic, ascultat
cu sfinenie de:- soia sa Srimate Devi Indira- cele dou fiice, Maitreyi i Chabu- atenia lui Allan se
concentreaz tot mai mult asupra Maitreyei pe care o privete ca pe o curiozitate
cci nu izbuteam s neleg ce tain ascunde fptura aceasta n micrile ei moi, de
mtase, n zmbetul timid preliminar de patim i, mai ales, n glasul ei att de schimbat n fiecare clip
- o serie de fapte duc la o apropiere din ce n ce mai fireasc a celor doi:- Allan o nva pe Maitreyi
franceza- ea l nva bengaleza- schimb autografe pe cri i reviste- i viziteaz reciproc camerelei povestesc istorisiri insinuante- vorbesc despre - cstoria indian- gurul Maitreyiei, Robi Thakkur
( poetul Tagore)- descoper astfel n aceast tnr de 16 ani o gndire profund, o mare sensibilitate,
tendina de a iubitotal pe cineva- se simte tot mai mult atras de ea, dar ncearc totui s se
menin ntr-o zon a luciditii, motiv pentru care destinuie tuturor c este un celibatar convinsincertitudinile eroului se finalizeaz treptat, amestec de idil, sexualitate, prietenie i devoie- dup
logodna de La lacuri, unde Maitreyi rostete emoionantul ei jurmnt, iubirea lor cunoate
implinirea trupeasc; Allan constat c starea sa prezent este altceva, o iubire cu totul deosebit,
fr precedent, ceva apt s dureze; consider c nimeni i nimic nu-i poate despri i c
dragostea lor aredestul for pentru a uni contrariile i pentru a calma diferenele de ras, de religie,
de obiceiuri- de aceea nva bengaleza i e dispus s treac la religia hind
MAITREYI
de Mircea Eliade Caracteri zarea personajelor - desprit brutal de Maitreyi, Allan se vede aruncat n
mijlocul unei existene dure care st sub semnulnsingurrii totale; departe de fiina iubit, dezgustat,
nuc, rtcete fr gnduri, disperat, tnguindu-se copacilor i dorindu-i moartea- i organizeaz
dezintoxicarea eroticevadnd n Himalaya, un mediu care s-i permit s-i alinedorul i suferina;
dar compania lui Jenia Isaac nu-i permite acest lucru, imaginea Maitreyiei rmnndca o pecete pe
sufletul su- Allan este n permanent derut interioar, cnd observator rece, cnd exaltat,
copleit de fericire;totui, principala dominant a eroului rmne luciditatea, percepia raional a
propriilor triri i a celor din jurul su

Allan
- personaj principal de roman erotic modern - personaj modern - personaj-narator - tipul indragostitului -(Mitul iubirii si motivul cuplului)
"Maitreyi",
de Mircea Eliade
- roman modern erotic si exoticRomanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreaza
epicul pur, in care Mircea Eliade (1907 -1986) creeaza, in spiritul lui Andre Gide,
eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza" epic experience
traite. "Mircea Eliade este cea mai integrals si servile fntrupare a gideismului in
literatura noastra", afirma George Calinescu.
"Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai

multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul.

Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca
dimensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire
limita.
Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul,
prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se
remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese
apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind
viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente autobiografice, intrucat Mircea
Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in
casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi.
Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real,
deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al
framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor.
Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si
analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul
romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului
masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor
facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in
jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: "Am
sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand
am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri,
inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el
- "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si
neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si
tulburarea celor dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului
european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un
pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in
jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca
pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele
esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele".
Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul
interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea
iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului
modern.
Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, cand
exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane
luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei
dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea iluminare
spontana a "dragostei la prima vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in
primele cinci luni" - marturiseste Allan cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare
momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii.
Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite,
intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie
romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii,
intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de
autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara.
Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si
observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini.
Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente

lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite,
analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu
este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. De altfel, tanara
femeie indianca este construita exclusiv prin ochii barbatului, ai europeanului care
analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are
nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii.
Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care
analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il nedumeresc, il
descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Sen, care il trateaza
ca facand parte din familie.
Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija
afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze
pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de
exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca;
inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin
consimtiri subintelese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire.
Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca
pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa
treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei
lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege eroul izbucnirea
furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui?
Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva
decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate
intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana.
Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare": "Adesea, la masa, ii
surprindeam un zambet distant si putin rautacios... Ma intrebam, mai ales, daca e
stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori,
dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera
privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata".
Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat
proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele
perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma
tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului
bulversant caruia nu i se poate impotrivi -"Nicio femeie nu m-a tulburat atata.
Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vrajit, nu indragostit. Dupa ce
i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui
indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al
acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand
m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt
oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?"
Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a
iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, am simtit
pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...]
Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai
mare nu poate ghici dorinta celuilalt?".
Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita
suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de
sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante,
chinuitoare:
"am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu
tip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel,

drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a
tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat cu mine si va compromite
intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei.
Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fata, de a trantit-o la pamant in sange. Dar a
avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face
operatia intr-o zi sau doua, daca se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intr-o odaie,
dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut
in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina."
Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtuciderii
mi-a aparut deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii Himalaya, o
cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si
venita aici in cautarea absolutului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o
scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si analizeze starile, gandurile, reactiile in raport
cu alte femei. O alta reiatie, de data aceasta din interese materiale, o stabileste cu
Geurtie, "o fata buna, admirabila", dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire
tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui
vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat
necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o
marturisise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el
inmarmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei
Maitreyi.
Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura
eroului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele?
De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei."
"Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau
moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne invata cazul
lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca,
Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei,
ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el,
o data manuscrisul romanului incheiat?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe")
Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei
constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului
subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi
timp personaj si narator.