Sunteți pe pagina 1din 14

Maitreyi

de Mircea Eliade

1. Allan o cunoaste pe Maitreyi de cand lucra in Wellesley Street si prima data


fata i se pare neatragatoare. El ii vorbeste prietenului sau Harold despre
aceasta indianca. Ea era fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan il
cunoaste pe reporterul Lucien cu care isi petrece in mod agreabil timpul
vorbind despre India. Cei doi il viziteaza pe Narendra Sen si sunt fascinati de
casa si de familia acestuia.

2. Narendra ii ofera o noua slujba lui Allan, spunandu-i ca-i este foarte drag
lui si nevestei sale si se arata preocupat de viata si prietenii sai.

3. In august Allan se imbolnaveste grav de malaria si este vizitat la spital de


amicele sale, de Harold, de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca
in casa lui.

4. Allan se muta in casa lui Sen iar familia acestuia se poarta foarte grijuliu cu
el. Acesta are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Maitreyi si pe sora ei, Chabu
si afla mai mult despre obiceiurile indiene.

5. Maitreyi ii da lui Allan lectii de bengaleza iar acesta o invata franceza.

6. Allan intra prima data in odaia lui Maitreyi si poarta cu fata o discutie.
Dupa ce acesta dezvaluie familiei intentiile sale de a nu se casatori atmosfera
se raceste in jurul sau dar dupa putin timp Allan se simte din nou inconjurat
de aceeasi afectiune.

7. Allan se indragosteste de Maitreyi si crede ca si ea il iubeste.

8. Allan se intalneste cu Harold care il intreaba daca este adevarat zvonul


conform caruia el s-ar insura cu Maitreyi. Allan e gelos pe oricine o face pe
Maitreyi sa zambeasca si afla in acelasi timp alte obiceiuri indiene privind
prietenia. La masa Allan vorbeste cu un prieten despre diferite religii iar
Maitreyi incepe sa planga. Mai tarziu, cei doi se imbratiseaza si isi
demonstreaza dragostea unul fata de celalalt. Maitreyi este insa o fire foarte
timida si se teme de consecintele unei asemenea iubiri.
9. Maitreyi ii spune lui Allan ca ar fi mai bine ca el sa plece din casa familiei
sale si ca ea il iubeste pe Robi Thakkur. Mai tarziu ea recunoaste ca il iubeste
pe Allan si ii daruieste o coroana de iasomie, simbol al logodnei.

10. Maitreyi ii povesteste lui Allan despre celelalte iubiri ale sale, un arbore si
un tanar indian deosebit de frumos. Allan vrea sa se converteasca la
hinduism pentru a se putea casatori cu Maitreyi fiind sprijinit de aceasta si de
doamna Sen. Inginerul ii spune insa ca religia sa este mai buna decat cea a
indienilor si ar trebui sa o pastreze. Datorita lui Maitreyi, Allan iubeste India.

11. Maitreyi ii spune lui Allan ca au fost descoperiti de Khokha apoi ii arata
piatra pentru inelul lui de nunta. Maitreyi se logodeste cu Allan si petrec
prima noapte de dragoste impreuna in camera lui. Urmeaza multe alte astfel
de nopti iar Allan isi da seama ca Khokha stia despre aceste intalniri si pentru
a nu spune nimic ii cumpara diverse lucruri care ii trebuiau si cei doi devin
prieteni ( mai tarziu insa afla ca slujitorul ii ura pe toti cei din casa lui Sen).
Chabu se imbolnaveste foarte grav iar Allan isi amana convertirea din cauza
bolii inginerului. Allan devine foarte gelos din cauza servitorilor si se cearta cu
Maitreyi.

12. De ziua Maitreyei, domnul Sen invita multi artisti indieni si are loc o
petrecere fastuoasa la care Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii
Chabu sare din balcon si se raneste ingrijorandu-i pe toti. Allan si Maitreyi o
duc la plimbare pe Chabu la Lacuri si ea ii indeamna sa se sarute si afla
despre dragostea lor. Seara, cand Allan vrea sa mearga cu Maitreyi la Lacuri,
un servitor ii spune ca masina este in garaj iar fata nu are voie sa iasa din
casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil dar Allan se comporta foarte
natural. Cand doamna Sen este chemata, Maitreyi ii zice logodnicului sau ca
sora sa i-a spus totul mamei si il cheama a doua zi in biblioteca. Noaptea,
fata este incuiata in camera ei si doamna Sen spune totul domnului Sen. Cei
doi logodnici se gandesc din ce in ce mai serios la fuga pentru ca domnul Sen
sa nu o marite pe Maitreyi cu altcineva. Dimineata Maitreyi nu vine in
biblioteca iar Allan se intoarce in camera lui unde este vizitat de inginer care
ii spune ca va face o operatie la ochi si va sta 2-3 luni in spital, isi va trimite
familia la Midnapur iar lui i-ar prinde bine sa se recreeze undeva in munti,
plecand chiar in acea zi. El este invitat la masa dar o refuza si dupa plecarea
inginerului incepe sa planga. Dupa putin timp Lilu ii aduce un bilet de la
Maitreyi care ii scrie ca nu poate sa il vada deoarece nu are voie si il
indeamna sa plece. Doamna Sen ii aduce apoi ceaiul iar Allan o roaga sa il
mai lase sa mai stea in casa dar vazand ca nu o indupleca bea ceaiul si isi
exprima dorinta de a-i mai vedea pe copii insa ii este ingaduit sa o vada doar
pe Chabu. Domnul Sen ii da o scrisoare pe care Allan urma sa o citeasca dupa
plecarea sa. Acesta ii critica in scrisoare ingratitudinea si ii interzicea sa ia
legatura cu vreun membru al familiei sale.

13. Allan ajunge la casa lui Harold si aici il revede pe prietenul sau iar Khokha
ii aduce lucrurile si ii spune lui Allan ca a fost prea imprudent. Acesta ii da si
doua amintiri de la cele doua fete care ii scriu cateva randuri. Chabu isi cere
iertare printr-un bilet apoi Allan afla ca Maitreyi a fost batuta de domnul Sen
si incuiata in camera ei aproape goala pentru a nu putea pleca. El afla ca
familia vrea sa o casatoreasca dupa intoarcerea din Midnapur. Seara el e
vizitat de fete si se cearta cu Geurtie. Maitreyi ii da lui Allan un telefon si este
descoperita. Domnul Sen ii scrie apoi acestuia o scrisoare prin care il
ameninta cu expatrierea si ii spune ca va fi concediat. Allan lipseste 4 zile in
care se plimba iar cand se intoarce ii gaseste pe toti ingrijorati din cauza lui.
Khokha ii spune ca familia a vrut sa o marite pe Maitreyi dar ea i-a amenintat
ca va face casa de rusine dezvaluind totul despre relatia ei cu Allan, domnul
Sen a batut-o si a fost dus la spital pentru o operatie pentru ca acum nu mai
vede nimic, doamna Sen i-a poruncit soferului si lui Khokha sa o bata pe
Maitreyi dar Khokha a fugit iar Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina.
Maitreyi ii trimite un plic cu o ramura de oleandru, o ultima amintire. Allan
primeste un telefon de adio de la Maitreyi. Dupa 7 zile de la plecarea lui din
Bhowanipore, Chabu moare.

14. Maitreyi ii trimite scrisori lui Allan prin Khokha. Acesta afla ca operatia lui
Sen nu reusise prea bine si concediul acestuia se prelungeste cu 6 luni,
doamna Sen a albit, Maitreyi a slabit mult, nu vrea sa se casatoreasca si
crede ca Allan se afla in Calcutta dar nu vrea sa o vada. Mantu a fost
concediat deoarece fusese obraznic cu doamna Sen si acum traieste foarte
rau despartit de Lilu. Allan cunoaste o femeie care se cazeaza la acelasi
bungalow la care era cazat si el. Aceasta ii dezvaluie multe intamplari din
viata sa iar Allan ii povesteste totul despre Maitreyi si cei doi petrec o noapte
impreuna.

15. Sarac, Allan este uitat de prieteni si de cei pe care i-a ajutat. Harold
refuza sa locuiasca impreuna cu Allan pe motiv ca acesta ar fi idolatru. Allan
isi cauta zadarnic un loc de munca si refuza sa o intalneasca pe Maitreyi care
ii da multe telefoane. Allan se indragosteste de Geurtie care il iubeste de
maidemult, dar nu poate se o uite pe Maitreyi. Allan se cearta cu Harold si se
muta la Geurtie. El nu il mai primeste pe Khokha, acesta ii trimite scrisori prin
care ii spune ca Maitreyi ar face orice nebunie pentru a fi alungata din casa si
a se intoarce la el. Nepotul doamnei Sen il viziteaza intr-o zi pe Allan si ii
spune ca Maitreyi s-a dat unui vanzator de fructe dar tatal sau nu vrea sa o
alunge din casa si doreste sa o faca filozoafa; acesta ii mai spune ca au aflat
toti despre dragostea lor.

Comentariu literar Maitreyi

Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de


mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si
cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata
pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar
mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje
principale, secundare, episodice etC). in studiul intitulat "Fragmentarium",
Mircea Eliade defineste literatura autenticitatii ca pe o mare creatie epica ce
"reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii
si valoarea omului, cunoasterile stiintifice si filozofice".

Romanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si


ilustreaza epicul pur, in spiritul lui Andre Gide, care creeaza eroul lucid,
dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experientele
traite ("Mircea El iade este cea mai integrala si servila Intrupare a gideismului
in literatura noastra" - George CalinescU).
"Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina
mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea Ia persoana
I.

Geneza romanului in 1928, Mircea Eliade trimite o cerere de bursa pentru


studii de filozofie orientala in India, primeste o invitatie de a studia cu ilustrul
filozof Dasgupta si pleaca la Universitatea din Calcutta, unde invata sanscrita
si studiaza filozofia hindusa, locuind o vreme in casa profesorului, unde o
cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal
faptele, intamplarile, experienta traita in India si acesta sta la baza viitoarei
creatii epice, "Maitreyi", in care autorul esentializeaza mitul iubirii si motivul
cuplului.
Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vremii, fiind
considerat o adevarata izbanda literara. Exaltat, Mihail Sebastian
marturiseste: "Daca ar ajuta la ceva, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai
trista carte pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu entuziasm: "d.
Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii".

Subiectul romanului
Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan,
un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute
de autor in cei trei ani petrecuti in India: "Am sovait atata in fata acestui
caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe
Maitreyi". imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa
profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi
cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai
aievea acum, cand scrie romanul,"mirarea mea, nesiguranta si tulburarea
celor dintai intalniri". Amintirea e vaga, o vazuse o data intr-o masina care
stationa si avusese atunci o tresarire ciudata: "Mi se parea urata - cu ochii ei
prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de
fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Pielea ei era
"mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de
ceara", iar bratul gol avea o nuanta stranie de un "galben intunecat atat de
tulburator, atat de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau
al unei cadre decat al unei indiene".

Dialogul cu Harold, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea lui Allan,
caruia ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de
care ma simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite
procese obscure ale constiintei".
Allan, "foarte mandru de cetatenia si descendenta mea continentala", se afla
la inceputul carierei sale in India, ocupand diverse functii, mai intai la
reprezentanta uzinelor "Noel and Noel", apoi la o societate de canalizare a
deltei, pe santier, unde se simtea foarte bine, fiind "singurul stapan".

Lucien Metz, un gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa


perspicacitate", venise in India sa scrie "o carte de succes, politica si
politista". intrebandu-l pe Allan despre obiceiurile si firea bengalezilor, acesta
isi da seama ca nu cunostea deloc viata interioara a femeilor indiene si ca nu
le vazuse decat Ia cinematograf si la receptii, asa ca se hotaraste sa-1 roage
pe Narendra Sen sa-i invite la ceai. Casa inginerului este o adevarata
revelatie pentru cei doi europeni, fiind fascinati de "lumina filtrata prin
perdele transparente ca salurile, atat de dulci la pipait, covoare si sofale din
lana de Kashmir, si masute cu picior asemenea unui talger de alama batuta,
pe care se aflau cestile de ceai si prajiturile bengaleze", desi la Narendra Sen
nu observase nimic deosebit de un european, acesta "joaca tenis perfect,
conduce automobilul, mananca peste si carne, invita europeni la el in casa si
ii prezinta nevesti-si".

Maitreyi i se paru "mult mai frumoasa", fata, imbracata "in sari de culoarea
ceaiului palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor
galbene, si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii", ii
paru acum miraculoasa. Admirand vestimentatia Maitreyiei, Lucien isi
noteaza detalii ale costumului, bijuteriilor si ornamentelor specific indiene,
timp in care tanara "tremura toata, palida, inspaimantata". Sotia inginerului,
Srimati Devi Indira, era imbracata cu "o sari albastra, cu sal albastru muiat in
aur si cu picioarele goale, talpile si unghiile rosite", zambea intruna, fiind
"atat de tanara, de proaspata si de timida", incat parea sora Maitreyiei.
Chabu, cealalta fiica, avea vreo zece-unsprezece ani, parul tuns, rochie de
stamba si fata oachesa, semanand cu "o tigancusa". Cele trei femei "se
stransesera una langa alta", tematoare si timide, retrase, desi inginerul
incerca "zadarnic sa le incurajeze".

Dupa un timp, Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector


intr-o zona de jungla, o "regiune nesanatoasa si necivilizata", dar fascinanta
pentru european, care avea sentimentul ca "munca mea de constructii ferate
in jungla este mult mai eficace pentru India decat o duzina de carti asupra
ei". Allan se imbolnaveste de "o malarie grava, intovarasita de un surmenaj
nervos", este internat intr-un sanatoriu din Calcutta, iar cand isi revine afla
ca, pe langa Harold, cel care se interesase mereu de starea sanatatii lui era
inginerul Narendra Sen, care-l si invita sa locuiasca la el pe toata perioada cat
va trebui sa ramana in India.

Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, A Han se simte stingherit in


casa inginerului, sta retras in biblioteca, invata salutul lor traditional,
"impreunand palmele in dreptul fruntii", apoi incetul cu incetul, Maitreyi
devine mai prietenoasa, interesandu-se de obiceiurile europenilor,
presupunand ca in tara lui este foarte frig, de aceea sunt asa de albi: "Sunteti
foarte frumosi. Si eu as vrea sa fiu alba, nu se poate asta, nu e asa?". Chabu
il roaga sa-i spuna o poveste despre un pom si cu acest prilej Allan afla ca
fata are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu "turta si prajituri, si
firimituri din tot ce mananca ea". Fascinat, tanarul scrie in jurnal: "Prima
discutie cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gandirii ei. Un copil care a
cetit prea multe. Astazi, pe terasa, o intamplare penibila cu povestitul. Sunt
incapabil sa spun povesti; probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent si naiv.
Revelatia a fost Chabu, un suflet panteist. Nu face deosebirea dintre
sentimentele ei si ale obiectelor; de pilda, da turte unui pom, pentru ca ea
mananca turte, desi stie ca pomul nu poate manca. Foarte interesant."
Inginerul ii povesteste lui Allan doua intamplari care sa scuze purtarea
retinuta si distanta a Maitreyiei fata de el. Fiind la ceai la legatia italiana,
consulul a vrut sa o ajute pe Maitreyi sa traverseze o curte interioara si,
deoarece ploua si nu aveau decat o singura umbrela, a luat-o de brat, dar
fata s-a speriat in asa hal, incat a luat-o la fuga prin ploaie, a sarit in masina
si nu s-a oprit din plans pana acasa. Alta data, fiind invitati de o familie
europeana la opera, un tanar elegant incercase s-o ia de mana pe Maitreyi,
ea a ripostat cu voce tare "Am sa te bat cu papucul peste gura", s-a starnit
panica, iar ea a intrebat candid: "Am facut vreo greseala de gramatica?" Cele
aflate il fac pe Allan sa se intrebe "daca fata aceasta ascunde inocenta ori un
perfect rafinament". O alta latura a fetei este relevata de tatal sau care, cu
mandrie, ii spune lui Allan ca Maitreyi scrie "poeme filozofice, care ii plac
foarte mult lui Tagore", spre dezamagirea lui Allan care considera ca ea nu
are nici un fel de experienta de viata, deci poemele ei nu pot fi altceva decat
manifestari infantile de rasfat. Ca oaspete in casa lor, Maitreyi il socoteste
"trimis de Dumnezeu", iar cand Allan ii cere iertare, din politete, ea se
intristeaza, deoarece nu intelege cum "poate sa ceara iertare un barbat unei
fete?", mirandu-se mai ales de explicatiile tanarului ca nu are importanta
daca unul este alb, iar altul negru, daca gresesti ceri iertare celuilalt,
indiferent de culoarea pielii. in primele luni, Allan nu avea nici un fel de
sentimente pentru Maitreyi: "As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat
ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in
tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si
fascinant in viata ei", era tulburat numai de straniul din ochii si rasul fetei.
intr-o zi, Maitreyi se oferi sa-i dea lectii de bengaleza, care aveau loc in odaia
lui, deoarece Sen facea "eforturi vizibile ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi
si toleranta excesiva adoamnei Sen ma stingherea", Allan intrebandu-se daca
nu cumva ei voiau sa-1 casatoreasca cu fata lor, desi era imposibil, pentru ca
"ei toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o asemenea nunta".
El o invata pe ea frantuzeste si lectiile destind relatiile dintre ei, acum Allan o
vedea "mai feminina, mai a mea". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi
Thakkur, si acest lucru il irita pe Allan, pentru ca i se parea anormala
"pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de ani" avand senzatia ca isi bate
joc de el si nu ar fi suportat acest lucru de la "o fata de saisprezece ani,
pentru care nu simteam nici un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale".
Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incertitudini si de
autoanalize asupra sentimentelor, totul i se parea un joc, pe care eroul il
urmarea "cu multa luciditate".

Maitreyi i se pare ciudata, "nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde fecioara


aceasta", intrucat ea are o vasta si profunda cultura, atat in domeniul
literaturii, cat si al civilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor
pe care fata le tine in fata unui auditoriu de intelectuali despre "esenta
frumosului", starnind un adevarat interes. Allan este invitat in camera fetei si
este surprins de austeritatea in care locuieste, deoarece camera avea numai
un pat, un scaun si doua perne si afla cu stupoare ca in pat doarme Chabu,
iar Maitreyi doarme pe jos, pe o rogojina. El este puternic impresionat si
emotionat se simte ca in fata "unei sfinte. Am adorat-o aproape in acea
clipa". El se simte din ce in ce mai atras de Maitrey, schimba autografe pe
care le scriu pe carti si reviste, isi povestesc istorisiri insinuante, vorbesc
despre casatoria indiana, fapte ce duc la o apropiere din ce in ce mai fireasca
a celor doi. Tulburarea lui este alimentata de exploziile temperamentale, de
relatiile prietenesti si de intamplari norocoase. Notatiile din jurnal nu reusesc
sa redea intensitatea pasiunii traite, asa ca eroul completeaza idila cu
experiente rememorate.

Autenticitatea romanului este reflectata in continuare numai de citate


desprinse din jurnalul in care eroul notase evenimentele acelei perioade,
ocupand aproape doua capitole. Tulburarea, framantarile interioare ale lui
Allan, in dorinta de a intelege exact sentimentele pe care le are pentru
Maitreyi, sunt exprimate printr-o multitudine de ganduri si interpretari ale
unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, intr-o seara, pe veranda casei, un
ceremonial al atingerii picioarelor goale, ii da europeanului o emotie
deosebita, o beatitudine a simturilor. Desi fata nu-i apare ca o frumusete
perfecta ("Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva
pana la razvratire, fermecatoare in sensul magic al cuvantului."), are asupra
lui o fascinatie tulburatoare, provocandu-i insomnii ("Cand voi gasi linistea,
omule, Dumnezeule, prietenul meu?"). Allan se gandeste din ce in ce mai des
la casatorie, mai ales ca asista la nunta lui Mantu, un var al lui Sen, acesta
din urma fiindu-i si guru.

Allan recunoaste ca "nici o femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea


senzuala e un blestem.Sa fie, oare, misterul trupului ei?( ma tulbura orice
conversatie care imi insinueaza primejdia, adica unirea mea cu Maitreyi, care
se pune la cale.) Stiu ca sunt in primejdia aceasta. Am atatea probe zilnice.
Doamna Sen, indeosebi, ma covarseste cu simpatia-i materna. Inginerul ma
numeste "copilul sau". Seara, la masa, doamna Sen se plange ca o chem inca
"doamna", iar nu "mama", cum e obiceiul in India.Se fac comentarii
insinuante".

Maitreyi il roaga s-o ajute sa termine catalogul bibliotecii domnului Sen, prilej
de apropouri reciproce prin titlurile volumelor pe care le inregistrau in fise. in
aceeasi seara, Allan se duce in camera fetei si timp de doua ore s-au atins cu
picioarele intr-o stare "halucinant de dulce, de fierbinte, nici un trup omenesc
nu se inaltase atat de departe in carnea ei", intre cei doi se manifesta o
atractie irezistibila, ce scapa de sub control, Maitreyi "se abandonase atat de
decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma de melancolie ca mi se
daruise atat de repede". A doua zi de dimineata, la ora 6,00, cei doi se
intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vina, ii spune ca e timpul sa
plece din casa lor si ii povesteste de iubirea pe care o are, de la treisprezece
ani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detalii despre cutia cu
scrisorile primite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase: "Cutia e
de lemn parfumat si i-a fost data de poet acum doi ani, impreuna cu o suvita
din parul lui". Ea ii marturiseste ca a fost pentru el doar "o prietena, m-a iubit
ca pe o prietena, niciodata nu s-a gandit la altfel de dragoste, si jocul nostru
trebuia sa ramana joc, fara imbratisari si fara sarut". Cu toate acestea,
gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita de iasomie, despre
care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, "ca fecioara care
daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui, caci
schimbul acesta de flori avea valoarea unui legamant dincolo de imprejurari
si de moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu 1-a
iubit pe el, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce este
dragostea adevarata.

Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si este


convins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este
derutat de reactia ei, caci Maitreyi il contrazice: "Tu nu stii un lucru, imi
spuse. Nu stii ca noi te iubim altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si
eu ar fi trebuit sa te iubesc tot asa, nu cum te iubesc acum Trebuia sa te
iubesc tot timpul ca la inceput, ca pe un frate". Fata ii marturiseste iubirea ei,
"ca orice s-ar intampla nu te voi iubi decat pe tine, ca sunt a ta. Si intr-o zi ma
vei lua cu tine in tara voastra, nu e asa? Voi uita India atunci, vreau eu s-o
uit". Parintii ei nu vor fi de acord niciodata sa fie sotia lui, intrucat ei ii
spusesera: "Maitreyi, o sa ai de acum un frate, pe Allan. Cata sa-1 iubesti, va
fi fratele tau, si baba il va infia, si la iesirea la pensie ne vom duce cu totii in
tara lui: acolo, cu banii nostri, vom trai ca un rajah; acolo nu e cald si nu e
revolutie, si albii nu sunt rai ca englezii de aici si ne vor socoti fratii lor". Cei
doi traiesc acum o adevarata poveste de dragoste, cu gesturi tandre, priviri si
sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea ei pentru pomul "cu sapte
frunze", cu care se imbratisa, se saruta, ii facea versuri si "cand ma mangaia
el, cu frunzele pe obraz, simteam o fericire atat de dulce, incat imi pierdeam
rasuflarea".
Maitreyi este o imbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubire
patimasa, ce are capacitatea de a se bucura de dragostea pentru pomul ei
numit "7 frunze", ii da lui Allan flori presate, dar si seriozitatea de a tine
conferinte, cu teme profunde, unui auditoriu elevat. Acestea alcatuiesc
universul ei misterios si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este
nedumerit de refuzul fetei si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o
mitologie peste putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si
neintelesi".

Allan se hotaraste sa treaca la hinduism, dar Maitreyi, temandu-se de karma,


ii dezvaluie acestuia conceptia indica despre iubire, riscand o infruntare
primejdioasa din partea intregii familii. Fiind in pericol, iubirea lor ia
amploare, sunt descrise plimbari tainice prin paduri, iar Maitreyi oficiaza
mirifica lor logodna, dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos. Ea ii da lui
Allan inelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste
botezul logodnei printr-o incantatie mistica: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu
voi fi a lui Allan si a nimanui altuia, voi creste din el ca iarba din tine. Si cum
astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa
va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag
cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci
eu l-am ales. Tu, ma auzi, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea".
Ritualul acestei nunti constituie poate cele mai frumoase pagini ce
accentueaza, in acelasi timp, vraja de care este cuprins eroul, care, cu o
luciditate a autenticitatii, este si usor iritat de aceasta "mascarada". intalnirile
lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care era
"fericit ca pacatul n-o deprima, ca nit vine in ceasurile de dragoste cu teama
ca face un rau", desi eroul trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce
priveste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente. intamplator,
Chabu, sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazuta in padure
cu cei doi, fapt care determina o ruptura brutala a relatiei dintre Allan si
familia Narendra Sen: "Dumneata esti un strain. Eu nu te cunosc, dar daca
esti capabil sa consideri ceva sacru in viata dumitale, te rog sa nu mai intri in
casa mea, nici sa incerci sa vezi sau sa scrii vreunui membru al familiei mele
() iti cunosc ingratitudinea si ofensa pe care mi-ai adus-o".

De aici, romanul prezinta, dupa povestea de iubire extatica, nefericirea


profunda si bulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya
pentru a se vindeca intr-o singuratate deplina. Din octombrie pana in
februarie aude si simte sufletul Maitreyiei, iar ea suporta pedepse tiranice din
partea familiei, pentru ca incalcase legile traditiei. in numele iubirii, Maitreyi
lupta cu toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe,
apoi "a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a
aflat". Ea spera ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-1 urmeze pe
Allan. Dar Sen nu vrea cu nici un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: "De ce
nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?".
O noua scrisoare a Iui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitatea
celor doua lumi, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casatoriei
intre un alb european si o bengaleza, in numele iubirii sublime. Scrisoarea
este redactata in termeni ofensatori, "vad ca procedezi ca un sarpe din iarba,
caruia, daca nu-i strivesti capul cand trebuie, se intoarce si musca".

Allan are o relatie cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de


aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geurtie, la
care se mutase "pentru ca nu mai aveam ce manca".
Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al
vinovatiei pe care-1 exprima in cuvintele asezate ca moto: "iti mai amintesti
de mine, Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?".
Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de
Allan: "As vrea sa vad ochii Maitreyiei".
Pentru cei care au citit Maitreyi
1.Precizati timpul si locul actiunii.

Timpul desfasurarii actiunii: Anii 1929(1930), Calcutta,

2.Cine este Allan si cu ce se ocupa el?


- Allan este un tanar englez de 24 de ani reprezentand de asemenea personajul principal
modern, personaj narator, tipul indragostitului

3.Cine este Maitreyi? Cum ii pare ea lui Allan si ce semnifica asta?


In roman este o tanara bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen. Allan o descrie ca fiind
urata "cu ochii ei prea mari si prea negrii, cu buzele carnoase și rasfrante, cu sanii
puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut în copt”, insa dupa
un timp ii devine interesanta.

4.Ce fel de coronita ii da Maitreyi lui Allan si ce semnifica aceasta?


Ii daruieste o coroana de iasomie, simbol al logodnei.

5.Care a fost prima iubire a lui Maitreyi?

Din ce imi amintesc, parca era un copac :)) "sapte frunze" il numea.

6.Ce intentii crede Allan (la inceput) familia Maitreiyi in legatura cu cei doi? Care este,
de fapt, intentia lor adevarata?

7. Ce este dispus sa faca Allan pentru a ramane cu Maitreyi, pentru totdeauna?

Din ce imi amintesc, la inceput cei doi logodnici se gandeau sa fuga pentru ca domnul Sen sa
nu o marita pe fata cu altcineva. Cand domnul Sen pleaca pentru operatie la spital, printe
ultimele clipe petrecute acolo in casa, fiind servit cu ceai de doamna Sen, Allan o roaga
sa-l mai lase sa locuiasca cu ei, insa nu reuseste s-o induplece. Acesta pleaca in munti, se
intalneste cu Geurtie iar intr-un final se muta impreuna.

8.In ce consta logodna lui Allan cu Maiteiy? Prezinta, pe scurt scena.

- intorcandu-ma din oras gasii pe masa mea un bilet: «vino in biblioteca!» intalnii pe
Maitreyi, care imi spuse inspaimantata:
- Khokha stie!
Incercai sa par netulburat si s-o conving ca aceasta nu inseamna nimic. Maitreyi ma privea
fix, strangandu-mi mainile, cautand parca in certitudinea mea un sprijin.
Trebuie sa ne logodim inainte de a-i spune lui baba. El este acum bolnav, e greu sa-i spunem,
il va tulbura mai mult.

- Dar nu suntem logoditi de atata vreme? ma mirai eu. Nu mi-ai dat ghirlanda si nu te-am
strans in brate?

- Acum ne-a vazut Khokha, imi explica Maitreyi uitandu-se in toate partile cu teama. Trebuie
sa intarim unirea noastra, sa nu fim blestemati, sa nu suparam ritmul.

Incercai aceeasi deziluzie si desfatare pe care o aveam de cate ori descifram in dragostea si
sufletul Maitreyiei jungla superstitiilor. Ritmul, Karma, stramosii Cate puteri trebuiau
intrebate si invitate pentru asigurarea fericirii noastre?

- Ti-am ales piatra pentru inel, imi spuse Maitreyi, dezlegand din colul sariei o nestemata
verde-neagra in forma unui cap de soparla strabatuta in crestet de o geana sangerie.

Incepu sa-mi explice inelul. Va fi lucrat dupa ceremonialul casatoriei indiene - din fier si aur -
ca doi serpi incolaciti, unul intunecat si altul galben, cel dintai reprezentand virilitatea,
celalalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o gramada intreaga, adunata din stramosi si
pastrata in sipetul doamnei Sen. N-avea nici un pret si nimeni nu putea spune ca a furat-o
luand-o fara stirea mamei. De altfel, mai erau multe altele la fel, acolo, in sipetul cu
bijuterii. (De ce incerca ea sa se scuze si sa se apere atata? Am aflat mai tarziu; se temea
sa n-o judec «crestineste», printr-un criteriu moral sau civil.) Nu toate logodnele sunt
sfintite asa. De obicei, ma lamuri Maitreyi, numai sofia primeste o bratara in care s-au
impletit, pe dinauntru, cele doua fire de aur si de fier; sotul poarta numai un inel. Dar
pentru ca ea nu putea purta bratara de logodnica, trebuia sa adunam ambele simboluri
intr-un singur inel

9. Cine este Tagore? Scrie tot ce stii despre el.

10.Cine este Chabu?


Sora lui Maitreiyi

11.Cine ii tradeaza pe Allan si Maitreiy, spunand despre relatia lor? De ce face asta?

12.Care este reactia parintelor Maitreiyi cand afla despre relatia sa cu Allan? Ce se
intampla cu fata?

13.Ce se intampla cu Allan dupa accea? Unde pleaca el?

14.Cine ii aduce lui Allan informatii despre Maitreiy? Ce afla despre ea?
15.Ce ii spune Maitreiy parintilor ca va face,in cazul in care o va obliga sa se
casatoreasca cu altcineva?
16.Care sunt ultimile cuvinte pe care i le spune Maitreiy lui Allan la telefon?
17. Ce face Maiteiy ca sa se razbune pe parintii ei ca au despartit-o de Allan?
18.Romanul se incheie cu un gand a lui Allan,care este acesta?