CREANGA DE AUR

Semnificatia titlului

Titlul simbolist “Creanga de aur” e preluat din mitologia universala.Reprezentata

ca o ramura de vasc sacru, “creanga de aur” are calitati magice, e invizibila pentru
neinitiati, il protejeaza pe cel care coboara inInfern si deschide orice lacat si zavor.

In romanul sadovenian, simbolul “creanga de aur” are mai multe semnificatii.
Aceasta trimite la initierea lui Kesarion Breb, dar si la iubirea spiritualizanta dintre
erou si Maria din Amnia.

In cadrul romanul,sintagma “creanga de aur” apare o singura data explicata in

replica de despartire a eroului adresata Mariei:

”Iata, ne vom desparti. Se va desface si amagirea care se numeste trup. Dar ceea
ce e intre noi acum, lamurit in foc, e o creanga de aur care va luci in sine, in afara
de timp.”

Creanga, cum se vede, desemneaza iubirea imateriala si eterna, contopirea

spirituala dintre doua fiinte carora le e interzisa iubirea trupeasca prin destinul lor
de exceptie.

Este vorba despre o iubire transcendenta, care nu inseamna placere,ci dragostea

neconditionata ,daruirea de sine.

Capitoulul XIII

Soarta celor tari ai lumii e una cu soarta mişeilor

Paznicii varangi (nordici, danezi şi suedezi) ai împăratului se arată în discuţiile lor

nemulţumiţi, căci „De un timp în împărăţie nu mai lucrează fierul [armele] ci
vorbele meşteşugite şi şiretlicurile; nu mai stau în cinstea cea mai de sus oştenii, ci
călugării şi eunucii.”. Drept urmare, „În ajun de sărbătoarea Sfintei Adormiri a
Maicei Domnului, anul 790”, când prind de veste că se apropie de capitală oşteni
răzvrătiţi din Armenia – conduşi de Mihail Lahonodracon, un bătrân general vestit
pentru iscusinţa sa războinică, aflat în exil până atunci, şi de Alexie Moseles, cu
scopul de a-l instala împărat pe Constantin – o arestează pe mama acestuia,
împărăteasa Irina, pentru a-l aclama împărat pe fiul ei şi a-l elibera din temniţă.
Din ordinul noului împărat, Irina va şedea în palatul Elefterion iar sfetnicul ei,
Stavrikie, va fi exilat.

Simboluri:

Icoana- Este imagine divina ,sacra nu numai pentru forma specifica pe care o are
in Biserica ortodoxa; ea este,inainte de toate ,reprezentare a realitatii
transcendente.Icoana este o fereastra deschisa intre paman si cer ,dar in ambele
sensuri.

Clopot- Simbol al vestirilor solemne,clopotul bisericii reprezinta o masura a

timpului ,instituie o legatura emotionala cu sacralitatea,consfinteste iesirea din
durata,precede un eveniment de interes general.

Capitolul XII

Steaua amurgului

În casa din Bizanţ, bătrânul Filaret face împărţeala averii dobândite de familie din
mila împărătesei prin daruri şi venituri din dregătoriile în care-i fuseseră puse
rudele apropiate, o împărţeală menită să clarifice partea cuvenită lui, spre a o da
pomană săracilor, după un plan bine chibzuit, arătat de bătrân alor săi şi lui
Kesarion Breb: „Deci voi chema aici pe servul meu Calist şi-l voi pune să-mi coase
[…] trei pungi de piele, întru totul asemănătoare. În una am de gând să pun
galbini, în alta argint şi-n a treia bani de aramă. Când vine un sărac să cerşească,
servul meu amestecă pungile şi mi le întinde. Dumnezeu deci hotărăşte dacă în
palma sărmanului său trebuie să pun o siglă, ori un ban de argint, ori un bănuţ de
aramă. Vâr mâna la întâmplare şi-i dau simbria.”.

Chemată de nepoata ei, doamna Teosva merge la palatul acesteia însoţită de

părintele episcop Platon, căruia înainte de plecare Breb îi cere să spună Mariei că
el va fi la malul mării, atunci când o să apară luceafărul de seară. În cursul discuţiei
cu cei doi, Maria le comunică îndepărtarea împăratului de ea („Soţul meu m-a
cercetat şi m-a iubit puţină vreme, atât cât nici n-am avut timp ca să-l cunosc.
Apoi s-au întâmplat lucruri pentru care trebuie să rămân mută. Sclavele mele râd
şi-mi arată că m-ar învăţa bucuroase practicile lor; îmi aduc pe tabla, însă, o
broască râioasă vie, pe care n-o pot înghiţi.”) dar nu mărturiseşte pricina marii ei
suferinţe, diferită de faptele arătate oaspeţilor.

Pentru ajutor, episcopul îi făgăduieşte că se va ruga, odată întors la Sakkoudion,

apoi îi transmite vorbele încredinţate lui de către Breb, neuitând să menţioneze că
în acea zi, odată cu ivirea luceafărului de seară, se împlinesc doi ani de când cei doi
s-au cunoscut – „Tânăra împărăteasă tresări şi închise ochii. Apoi deschizându-i nu
mai văzu pe cei de lângă ea. O umbră se desprinse de la un ţărm singuratic şi
venea pe luciul Propontidei cătră dânsa. Era o părere. Era o pătrunzătoare şi dulce
otravă a întregii ei fiinţi.

Simboluri:

Cerul- Este un simbol universal prin care se exprima credinta intr-o fiinta cereasca
divina,creatoare a universului. Cerul e o manifestare directa a transcendentei,a
puterii,a perenitatii,a sacralitatii,ceea ce nicio fiinta de pe pamant nu poate atinge.

Gradina- E simbolul raiului pamantesc,al cosmosului.Centrul gradinii e cel al

paradisului,al starilor sprituale ce corespund sederilor din paradis.

Capitolul XI

Strălucirea purpurei bizantine se vădesc lucruri nu tocmai bine mirositoare

Într-o discuţie cu prietenul său, episcopul Platon de la Sakkoudion, Kesarion Breb

mărturiseşte că a fost trimis la Bizanţ de către „domnul” său cu scopul de a
descoperi dedesubturile vieţii din centrul de putere al creştinătăţii şi ce a înţeles
acolo: „spiritul se izolează în ostroavele lui. Dar carnea se desfătează în
putreziciunea ei de totdeauna. Fratele prigoneşte pe frate în numele lui
Dumnezeu, însă în interesul patimilor lui. Cei mari se închină soarelui dreptăţii,
blăstămând dumnezeirea cu faptele fiecărui ceas al vieţii lor. Cel sărac n-are decât
mângâierea lacrimilor; dregătorul îi răpeşte toate bunurile acestei vieţi. Când
pleacă dregătorul, se năpustesc asupra lui alţi corbi ai lumii.”. Iar despre fiul
împărătesei, Constantin cel tânăr, afirmă că îşi petrece nopţile prin „băile publice
şi lupanare. […] Are prieteni prea credincioşi, strategi de oşti, care ar fi putut să-l
înveţe meşteşugul armelor. L-au învăţat altceva. Dau poftelor lui copii şi copile din
Asia, pe care le amestecă cu fructele şi cu vinurile.”. Drept concluzie asupra
situaţiei politice şi militare din acel moment, Kesarion socoteşte că aurul dat de
împărăteasă lui Alexie pentru a cumpăra oştile din Asia în folosul ei a fost utilizat
plătind acele oşti ca să se alieze cu Constantin şi Alexie împotriva ei.

Această concluzie, împreună cu informaţii obţinute de la diverşi oameni dispuşi a

le vinde, mesagerul dac o va comunica sfetnicului Stavrikie, şi împărătesei, la care
Stavrikie îl duce, în palatul ei, Augusteon. În aceeaşi zi Constantin a fost arestat la
ordinul mamei sale şi dat călăului, pentru a-l pedepsi prin bătaie cu vergi;
polemarhului Alexie Moseles i s-a spus că prietenul şi stăpânul său Constantin l-a
trădat, astfel încât conducătorul de oşti va trece de partea împărătesei. Între
soldaţii lui aflaţi pe celălalt mal al Bosforului sunt răspândite de către unii trimişi ai
împărătesei veşti, cum că „sutaşii şi căpitanii de acolo ar fi vândut pe
Constantin-Împărat iar alţii ar fi vândut pe Alexie. Alţii s-au suit pe mese şi au
strigat că feciorul Isaurianului [Constantin] i-a adus aici, ca să-i piardă. S-au mai
aflat unii care au strigat că Alexie i-a vândut pe ei lui Stavrikie postelnicul, pentru
aur. Astfel că repezindu-se cu groaznice răcnete unii asupra altora, s-au tăiat cu
săbiile şi s-au împuns cu suliţele”.

Constantin, suferind de pe urma pedepsei suportate, a mărturisit soţiei sale, după

ce aceasta îşi arătase voinţa de a-i fi alături şi de a nu-l trăda, dorinţa de a-şi
înlătura mama de pe tron, dar spioni din palat au ascultat din dosul zidurilor. Fiul
împărătesei şi-a dat seama, drept urmare a cerut mamei lui iertare, arătându-şi
totodată supuşenia.

Simboluri:
Plumb- Simbol al greutatii corporale si al individualtatii inatacabile,metal ce atarna
greu, plumbul este atribuit ,prin traditie zeului Saturn. Plumbul simbolizeaza baza
cea mai modesta de la care poate porni o evolutie ascendenta.

Lacrima- Picatura care moare evaporandu-se ,dupa ce a adus o marturie ,simbol al

durerii si al intercesiunii.Adesea este comparata cu margaritarul sau cu picaturile
de chihlimbar.Lacrimile sugereaza curgerea neintrerupta a apei sufletului.
Apa,lacrima si roua ne orienteaza spre plasma sensibila a sufletului uman.

Lumina- Semn al vietii ,bunatatii,lumina simbolizeaza totodata cunoasterea,

adevarul si speranta. Alteori este un mijloc de descoperire si descifrare a
mesajului.

Capitolul X

Mărirea şi tihna stau în hotare deosebite

În cetatea Bizanţului se petrec două întâmplări de seamă: sosesc episcopii după

întâlnirea din cetatea Nikeea, pentru a vesti că stabiliseră principiile ortodoxiei, şi
are loc nunta lui Constantin cu frumoasa Maria, nepoata lui Filaret.

Kesarion Breb plăteşte un cerşetor, prefăcut orb, aflat cu locul de cerşit în faţa
casei unde locuia de puţin timp polemarhul Alexie Moseles, conducător al oştirilor
din Armenia şi prieten cu Constantin, spre a afla de la el cine intră în acea casă.
Polemarhul primise bani de la împărăteasă pentru a cumpăra bunăvoinţa oştenilor
lui, dintre care mulţi erau iconoclaşti, distrugători de icoane, deci inamici ai
dreptei credinţe legiferate de împărăteasă, aflăm din capitolul cinci. Pe Kesarion îl
interesează, spune acesta pretinsului orb, dacă sosiseră de curând oameni din
Armenia sau din Tracia, de pe malul asiatic al Bosforului, în casa polemarhului.

Discutând cu doamna Teosva (în casa din Bizanţ rânduită ei şi soţului,

binefăcătorul Filaret, de către împărăteasă, unde îl chemase bătrâna) Kesarion
Breb află că fiica ei, Maria, era înfricoşată de cuvintele pe care Constantin le rostea
în somn: de cealaltă parte a Bosforului sosiseră oşteni (iconoclaştii din Armenia) cu
ajutorul cărora soţul ei dorea să ia cu forţa puterea de la mama lui, împărăteasa
Irina.
Simboluri:

Demon-In mitologia greaca,demonii sunt fiinte divine sau asemanatoare zeilor

prin puterea pe care o detin. Demonul simbolizeaza o iluminare superioara,care
iese din ordinea normala a lucrurilor ,permitand sa se vada mai departe si mai
sigur. Pentru crestinism,demonii sunt ingerii care si-au tradat natura,dar care nu
sunt rai nici prin origine,nici prin natura.

Cetate- Este simbolul refugiului interior al omului,al adancului inimii,,simbolul

locului unde se produce comunicarea privilegiata intre sufletul omului si divinitate
sau absolut.