O scrisoare pierduta

Piesa “O scrisoare pierduta” a fost citita la 5 octombrie 1884 in cenaclul societatii Junimea si
apoi a fost reprezentata pe scena la 13 noiembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. E a treia din
cele patru comedii scrise de autor:”O noapte furtunoasa”, “Conul Leonida fata cu reactiunea” , “O
scrisoare pierduta” si “ D’ale Carnavalului”. Este o comedie de moravuri, inspirata de farsa electorala
din anul 1883.

A. EVIDENTIEREA A DOUA TRASATURI CARE FAC POSIBILA APARTENENTA TEXTULUI LA SPECIA

COMEDIE

Comedia este o specie a genului dramatic care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a
unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Trasaturile distinctive ale specie
sunt: conflict comic derizoriu (lipsit de importanta), realizat de obicei prin contrastul dintre aparenta
si esenta, final fericit si deznodamant vesel, personaje inferioare, schematizate dpdv moral, social,
intelectual si prezenta formelor si a tipurilor de comic.

In piesa „O scrisoare pierduta” identificam ca prima trasatura a speciei prezenta conflictului comic.
Ca in orice comedie, intalnim aici conflicte puternice comice, false, derizorii.Conflictul principal
consta in confruntarea pentru putere a doua forte politice adverse:pe de-o parte, Tipatescu,
prefectul judetului, alaturi de Trahanache, presedintele gruparii locale a partidului de guvernamant si
sotia lui , Zoe, si pe de alta parte, gruparea independenta din jurul lui Nae Catavencu sustinut de
„dascalime” si de popa Pripici.Conflictul are o dubla natura, si anume politica si sentimentala. Grupul
prefectului intentioneaza sa sustina candidatura lui Farfuridi, in timp ce Nae Catavencu, aflat in
opozitie, vrea sa castige alegerile, folosind ca arma de santaj scrisoarea de amor. Conflictul se
amplifica prin aparitia unui al treilea candidat, impus de la centru, Agamemnom Dandanache, care va
castiga locul de deputat pentru Colegiul al doilea. Conflictul secundar este sustinut de grupul
Farfuridi-Branzovenescu, care se tem de tradarea prefectului.

O alta trasatura specifica comediei este prezenta in text a diverselor tipuri de comic: de moravuri,
de situatie, de intentie, de caracter,de nume si de limbaj. Piesa este, in primul rand, o comedie de
moravuri, intrucat satirizeaza moravurile politice si de familie ale epocii. La fel de importante pentru
mesajul comediei sunt si celelalte tipuri de comic. Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute
si din grupuri insolite de personaje. Situatii comice precum pierderea si gasirea repetata a scrisorii,
schimbarea statutului personajelor, teama exagerata de tradare a grupului Farfuridi-Branzovenescu
sau impacarea ridicola din final. Toate acestea sustin tensiunea dramatica si sunt construite dupa
scheme ale comediei clasice, cum ar fi: incurcatura, confuzia sau echivocul. Comicul de intentie
rezulta din atitudinea scriitorului fata de evenimente si oameni. In acelasi timp, comicul de caracter
pune in evidenta caractere ale comediei clasice, reliefand defecte general umane,
precum:demagogia, in cazul lui Catavencu, prostia, in cazul lui Farfuridi, senilitatea, in cazul lui
Dandanache sau servilismul (slugaarnicie) , in cazul lui Pristanda. Cel mai bine realizate sunt comicul
de nume si de limbaj. Comicul de nume este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de
caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor, iar comicul de limbaj
reprezinta o sursa inepuizabila de caracterizare a personajelor prin greseli de vocabular, incalcarea
regulilor gramaticale, repetitii sau ticuri verbale.
A.2 EVIDENTIEREA A DOUA TRASATURI CARE FAC POSIBILA INCADRAREA TEXTULUI INTR-UN CURENT,
INTR-O EPOCA SAU INTR-O ORIENTARE TEMATICA CU DOUA ARGUMENTE (INCADRAREA IN REALISM)

Realismul este un curent literar antiromantic aparut in literatura franceza in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea. Termenul a fost folosit prima data de Friedrich Schiller in 1798 , fiind apoi definit
de Champ Pleury (samp fleori) in “Eseuri” din 1857 ca expresie a banalitatii cotidiene. Tot in 1857 ,G.
Flaubert (flober) a fost judecat si achitat pentru acuzatia de ofensa adusa bunelor moravuri prin
romanul “Madame Bovary”. Polemica din jurul acestui roman a dus la fixarea termenului de realism.

Realismul romanesc s-a manifestat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea in perioada

postpasoptista, odata cu opera lui Nicolae Filimon. Marcand si generatia Marilor Clasici (1860-1890)
prin scrierile lui Ion Creanga, Ioan Slavici sau I.L.Caragiale, realismul romanesc se manifesta plenar
mai ales in perioada interbelica, impunand ca specii nuvela si romanul la scriitori precum L.Rebreanu
sau G. Calinescu.

D.p.d.v. estetic, realismul desemneaza un tip de reprezentare a realitatii, o reprezentare veridica,

opusa idealizarii si fanteziei, avand urmatoarele trasaturi distinctive: observatia sociala si psihologica
a vietii, interesul pentru moravurile epocii, viziunea despre om ca produs al mediului social in care
traieste, atitudinea obiectiva si critica asupra societatii si lipsa de idealizare, valoarea documentara a
operei care este o fresca sociala, atentia acordata detaliului , amanuntului semnificativ, personajului
tipic, etc.

O prima trasatura realista este atitudinea obiectiva si critica si lipsa de idealizare. In piesa o
scrisoare pierduta” avem de-a face cu realismul critic, care s-a impus prin satirizarea unor aspecte
sociale sau a unor tipuri umane din societatea burgheza si politica a vremii. Dramaturgul aduce in
discutie farsa electorala de la 1883, surprinsa in momentul disputelor pentru revizuriea Constitutiilor,
parodiind institutiile statului, obiceiurile politice sau relatiile familiale. Pornind de la oamenii vremii
lui, autorul a evidentiat aspectele negative ale societatii, precum coruptia, santajul, demagogia,
imoralitatea, dar si defecte umane eterne, cum sunt prostia, naivitatea, ipocrizia sau incultura.
Viziunea lui Caragiale asupra lumii a surprins umanitatea in latura ei negativa, transformand-o in
obiect de comedie.

O alta trasatura a realismului comediei este interesul scriitorului pt moravurile epocii

contemporane lui. Piesa analizeaza mentalitatea epocii si dezvaluie probleme morale profunde ale
societatii romanesti a vremii , descrie o fresca sociala in care predomina santajul (Catavencu,
Dandanache), coruptia (Trahanache), oportunismul (Pristanda), incultura (Pristanda, Farfuridi,
Dandanache), demagogia (Catavencu), dorinta de parvenire, ipocrizia si imoralitatea clasic politice.
De asemeni, viata de familie dezvaluie infidelitatea in cuplu, adulterul, triunghiul conjugal, tradarea,
in general, relatii interumane compromise de minciuna si falsitate. Moravurile epocii descrise de
dramaturg sunt un barometru a unei societati decazute moral. Fiind, insa, o comedie de moravuri,
autorul alegere sa critice defectele societatii cu arma comicului, care se concretizeaza in crearea unor
circumstante ridicole ce evidentiaza decaderea morala, intelectuala si umana a personajelor.
 C. PREZENTAREA MODULUI IN CARE TEMA SE REFLECTA IN COMEDIA STUDIATA PRIN DOUA
SECVENTE SEMNIFICATIVE

Sub raport tematic, piesa o scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care infatiseaza viata
burgheziei din capitala unui judet de munte, in timpul unei campanii electorale pentru alegerea unui
deputat in colegiul al doilea. Pornind de la oamenii vremii lui, autorul a surprins umanitatea in latura
ei negativa, comedia caracterizandu-se prin „virulenta exceptionala a criticii sale” (Eugen Ionescu).

O secventa ilustrativa este chiar incipitul piesei, care il prezinta pe Tipatescu citind ziarul opozitiei ,
„Racnetul Carpatilor” si ascultand relatarea politaiului Pristanda care, in seara trecuta, spionase din
propria initiativa casa lui Catavencu in favoarea prefectului „ca nu strica”. Catavencu ajunsese in
posesia unei scrisori de dragoste a prefectului catre Zoe Trahanache, sotia prietenului sau, „neica
Zaharia” , si acum intentiona sa o foloseasca ca arma de santaj. Catavencu ajunge sa ameninte pe cei
trei cu publicarea scrisorii, daca acestia nu-i vor acorda sprijin pentru a obtine functia de deputat in
Camera. Daca pana la acest moment lui Tipatescu apropae nu i pasa de atacurile lui Catavencu
(„Lasa-l sa urle ca un caine”), acum relatia lor devine tensionata.

Un alt episod semnificativ este acela cand, afland despre intentia lui Catavencu, Tipatescu trimite
pe politaiul Pristanda sa-l aresteze si sa-i perchezitioneze fara mandat casa pentru a gasi scrisoarea
compromitatoare. Actiunea nu da rezultate. Zoe intervine, il scoate pe Catavencu din arest si il sileste
pe Fanica sa negocieze pretul scrisorii. Dar prefectul este orgolios si nu cedeaza rugamintilor
zgomotoase ale lui Catavencu, chiar daca acesta promite pe „onoarea lui” ca-i va inapoia scrisoarea
in schimbul alegerii. Negocierea se incheie cu o incaierare intre cei doi, Catavencu striga: „Ajutor!
Sariti! Ma omoara vampirul! Prefectul asasin!”. Amenintat cu dezonoarea, Tipatescu ii propune Zoei
sa fuga impreuna, dar aceasta refuza, asa ca, in cele din urma, Tipatescu cedeaza, asigurandu-l pe
Catavencu: „Poimaine vei fi deputat!”.

Interne (la inceput)

Externe (cele din textul propriu zis)

3.ANALIZA A.....

Cateva elemente de...... sunt subiectul, compozitia si titlul.

Subiectul

Comedia este structurata in patru acte, in care pot fi identificate momentele clasice ale
subiectului.In actul intai, expozitiunea prezinta personajele si relatiile dintre ele. Tipatescu citeste
ziarul opozitiei, „Racnetul Carpatilor” si asculta relatarea politaiului Pristanda. Aflam ca Nae
Catavencu intrase in posesia unei scrisori de dragoste a prefectului catre Zoe si acum intentiona sa o
foloseasca ca arma de santaj. Intentia lui Catavencu de a candida la deputatie si folosirea scrisorii
constituie intriga. Afla, pe rand, de scrisoare Trahanche, Zoe si Tipatescu. Zoe il trimite pe Pristanda la
Catavencu sa negocieze pretul scrisorii. La sfarsitul actului intai politaiul vine cu raspunsul :”o mie de
poli ori deputatia”. Tot acum, Trahanache declara ca l-a prins pe Catavencu cu alta „mai boacana”,
adica cu o polita falsificata. In actul al doilea este prezentata desfasurarea actiunii. Catavencu este
arestat din ordinul prefectului,insa Zoe il cheama sa negocieze. Tratativele care au loc intre
Catavencu si Tipatescu esueaza. Catavencu e stapan pe situatie, iar Tipatescu nu e dispus sa cedeze in
fata unui adversar politic pe care il dispretuieste. In schimb, Zoe promite ca-l va sprijini, ea „cu
barbatul ei”. Dupa ce il ameninta cu parasirea pe Tipatescu, acesta cedeaza, promitandu-i lui
Catavencu ajutorul in alegeri: „Poimaine vei fi deputat”.

Cand lucrurile par sa se linisteasca, lui Tipatescu i se solicita de la centru de la Bucuresti sa sprijine
alegerea lui Agamemnom Dandanache.

In actul al treilea este prezentata intrunirea electorala, prezidata de Trahanache, intrunire in care
se tin discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu si unde urmeaza sa se comunice numele
candidatului care va fi sustinut de comitetul electoral. Catavencu este sigur de succes, dar
Trahanache rosteste un nume necunoscut, pe cel al lui Dandanache, moment ce reprezinta punctul
culminant. Intre cele doua grupuri rivale se isca o incaierare supravegheata de politai. Catavencu este
gata sa dezvaluie secretul scrisorii, dar este anihilat de Pristanda, ajutat de grupul lui Farfuridi. In
incaierare, Catavencu pierde palaria, in a carei captuseala ascunsese scrisoarea.

Actul al patrulea ii prezinta pe Zoe si pe Tipatescu, ingrijorati pentru ca Nae Catavencu disparuse,
dupa ce pierduse palaria in care se afla scrisoarea si dupa ce fusese amenintat cu polita falsificata
detinuta de Trahanache. In tot acest timp, oamenii prefectului il aleg pe Dandanache, care vine el
insusi de la Bucuresti ca sa faca act de prezenta. Catavencu apare umil, marturisindu-i lui Zoe ca nu
mai are scrisoarea, dar este salvat de Cetateanul Turmentat, care aduce scrisoarea pierduta.
Deznodamantul este reprezentat de momentul in care Zoe il iarta pe Catavencu si ii cere sa
completeze cetateanului buletinul de vot cu numele lui Dandanache si apoi sa prezideze banchetul
popular, unde se reunesc si se impaca toti eroii comediei.

COMPOZITIA Cateva elemente structurate semnifi

Dpdv compozitional, piesa e alcatuita din patru acte si 9 14 7 14 scene, folosind tehnica „bulgarelui
de zapada”, adica a amplificarii treptate a conflictului, rezultand un „ghem” de complicatii care
acumuleaza progresiv altele, ca un bulgare de zapada in rostogolire. Dramaturgul foloseste o serie de
procedee compozitionale clasice, cum ar fi modificarea raportului dintre personaje, rasturnari bruste
de situatie, elemente surpriza, anticipari si amanari, care mentin tensiunea dramatica prin
complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.

TITLUL

Titlul „O scrisoare pierduta” sugereaza intriga textului: pierderea unei scrisori de amor
compromitatoare pentru cuplul Zoe-Tipatescu, membri ai inaltei societati si ai clasei politice a vremii.
Pe de-o parte, titlul semnifica faptul ca nu lupta politica bazata pe idei si principii conduce la
castigarea alegerilor, ci santajul si coruptia sunt armele cu care poate invinge un om politic. Pe de alta
parte, articolul nehotarat „o” din substantivul „o scrisoare” indica banalitatea si repetabilitatea
intamplarii, intrucat santajul politic este un obicei des intalnit in epoca, scrisoarea pierduta de Zoe
fiind doar una dintre multele scrisori ratacite. O alta este cea a lui Dandanache, care o foloseste ca
santaj la un nivel politic mult mai inalt, putand astfel sa influenteze soarta alegerilor. Asadar,
scrisoarea este un simbol al unei lumi corpute si imorale, de vreme ce insusi sentimentul de iubire
(scrisoarea fiind de amor) ajunge un obiect al santajului si al negocierii.
RELATII TEMPORALE SI SPATIALE

Actiunea piesei se desfasoara, conform indicatiilor autorului, „in zilele noastre” , adica in „anul de
gratie” 1883, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile. Locul actiunii este
„capitala unui judet de munte” (toponimul nu e precizat, conferind intamplarilor un caracter general
valabil), in casa lui Tipatescu (actul unu si doi), in sala de sedinte a primariei (actul trei) si in gradina
lui Trahanache (actul patru).

PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ -Nae Catavencu

Statuturile m/s/p

Catavencu este unul dintre personajele principale ale piesei, personaj comic.Statutul social il
prezinta ca avocat aflat in fruntea grupului de opozitie al „independentilor” care aspira la putere.
Este sustinut de „dascalime”, adica de corpul profesoral din oras si de Popa Pripici. Din lista de
persoane de la inceputul piesei aflam ca Nae Catavencu este director-propietar al ziarului „Racnetul
Carpatilor” si prezident-fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative „Aurora Economica
Romana”.

In ceea ce priveste statutul psihologic si moral, dramaturgul sugereaza de la inceput caracterul

duplicitar al personajului, un om care stie sa joace orice rol pentru a-si atinge scopurile. In functie de
interesele urmarite, de contextul in care se afla, Catavencu afiseaza o fata autoritara sau obedienta,
demonstrand capacitatea de a se adapta la orice situatie. Acesta reprezinta tipul demagogului, tine
discursuri in care nu crede face promisiuni mincinoase si cauta laude nemeritate.

O trasatura de caracter +doua scene semnificative

O trasatura principala a personajului este demagogia, el reprezentand in piesa tipul demagogului

latrator. Aceasta este evidentiata mai ales prin caracterizare indirecta. Nae Catavencu este avocat,
deci gata oricand sa tina discursuri pe orice tema, mai ales pe teme patriotice, rostind fraze
patriotarde si apeland la gesturi ridicole, care fac impresie asupra alegatorilor naivi: „are glasul
tremurat” , „lupta ostentativ cu emotia”, „il ineaca plansul”.

Ca un adevarat demagog, Catavencu foloseste un limbaj in aparenta pretios si elevat. In realitate,

sunt cuvinte goale de sens, cu care politicianul isi mascheaza intentia de parvenire.Mai mult decat
atat, discursurile lui Catavencu sunt pline de enfaza si pretiozitate, dar marcate de erori gramaticale,
care marcheaza ignoranta, incultura personajului, cum ar fi: truisme-banalitate („un popor care nu
merge inainte, sta pe loc”) , nonsensuri („industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu
desavarsire”) , etimologii populare ( locuitorii capitalei sunt numiti de ei „capitalisti”) si referinte
culturale gresite (dictonul latin „honeste vivere”- a trai bine devine „honeste vibere”-a bea bine sau o
maxima a lui Machiavelli este atribuita „nemuritorului Gambetta”).

Dramaturgul pune in evidenta demagogia personajului prin chiar numele sau. Catavencu poate fi un
derivat de la verbul „a catai” care sugereaza tipul demagogului latrator care flecareste, se agita, face
orice pentru a-si atinge scopurile.Pe de alta parte, numele poate proveni de la „cataveica”, haina cu
doua fete, sugerand duplicitatea personajului.

Esenta sa demagogica este evidentiata de Caragiale si prin titlul ziarului pe care il conduce,
„Racnetul Carpatilor”, titlu care il exprima pe galagiosul si combativul lui proprietar. De asemenea, si
tilul bombastic al societatii „Aurora Economica Romana” subliniaza lipsa de continut si de obiect a
acestuia. Atat vorbele, cat si faptele il includ pe Catavencu in tipologia literara a demagogului, el fiind
in realitate nu un politician onest, ci patriot, ci un santajist grosolan care are drept de viza cuvintele
lui Machiavelli: „scopul scuza mijloacele” , atribuite insa de personaj „nemuritorului Gambetta”.

O secventa semnificativa care ilusreaza demagogia personajului este momentul cand, adus din
arest pentru o intalnire cu Zoe Trahanache, ii vorbeste lui Pristanda despre rolul politatiului intr-un
stat constituional, desi, in realitate, el il dispretuieste pe acesta.

O alta scena semnificativa este aceea a discursului din actul al treilea, in care temele preferate
sunt „tarisoara” sau „binefacerile unui sistem constitutional”, notiuni politice pe care Catavencu le
foloseste doar pentru a obtine avantaje si pentru a parveni.

RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE Catavencu-Tipatescu

Statut s/p/m Stefan Tipatescu

Stefan Tipatescu este un alt personaj principal al comediei. Dpdv social,el face parte din inalta
societate, este prefectul judetului si membru al partidului liberal, partid aflat la putere.

Dpdv moral, principalele trasaturi ale prefectului sunt impulsivitatea si lipsa de diplomatie,
observatie facuta de catre Trahanache in mod direct: „E iute, n-are cumpat, alminteri bun baiat,
destept, cu carte, dar iute, nu face de prefect”. Imoralitatea lui se manifesta mai ales in plan
sentimental, facand parte din trecutul conjugal ironizat de autor, dar, spre deosebire de ceilalti, este
un om instruit, educat, multumit de propria conditie.

Statutul psihologic este conturat de faptul ca Tipatescu traieste o drama de dragul femeii iubite, pe
care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrificand o cariera politica promitatoare la Bucuresti. Ca
personaj tipologic, el reprezinta tipul junelui prim, al amorezului, el fiind celibatar.

Relatia dintre doua personaje prin doua scene

Nae Catavencu si S. Tipatescu sunt in relatii conflcituale. Ei fac parte din partide diferite. Tipatescu
este liberar, face parte dintr-un partid aflat la putere, prefect de multi ani, iar Nae Catavencu este in
opozitie si il ataca in articole de presa si in cadrul intrunirilor cu amicii politici, numindu-l „vampir” si
acuzand guvernul ca a dat unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in ghearele acestuia. Relatia
dintre cei doi evolueaza pe parcursul conflictului. Daca la inceput sunt dusmani politici, capabili de
orice pentru a-si anihila adversarul, in finalul piesei, cei doi sunt prezentati intr-o scena ridicola a
iertarii si a impacarii. Nae Catavencu ii cere iertare „vampirului” : „Sa ma ierti si sa ma iubesti!” ,
inchinand cupa cu sampanie in sanatatea iubitului nostru prefect.

O secventa ilustrativa este chiar incipitul piesei, care il prezinta pe Tipatescu citind ziarul opozitiei,
,„Racnetul Carpatilor” si ascultand relatarea politaiului Pristanda care, in seara trecuta, spionase din
propria initiativa casa lui Catavencu in favoarea prefectului „ca nu strica”. Catavencu ajunsese in
posesia unei scrisori de dragoste a prefectului catre Zoe Trahanache, sotia prietenului sau, „neica
Zaharia” , si acum intentiona sa o foloseasca ca arma de santaj. Catavencu ajunge sa ii ameninte pe
cei trei cu publicarea scrisorii, daca acestia nu-i vor acorda sprijin pentru a obtine functia de deputat
in Camera. Daca pana la acest moment lui Tipatescu apropae nu i pasa de atacurile lui Catavencu
(„Lasa-l sa urle ca un caine”), acum relatia lor devine tensionata.
Un alt episod semnificativ este acela cand, afland despre intentia lui Catavencu, Tipatescu trimite pe
politaiul Pristanda sa-l aresteze si sa-i perchezitioneze fara mandat casa pentru a gasi scrisoarea
compromitatoare. Actiunea nu da rezultate. Zoe intervine, il scoate pe Catavencu din arest si il sileste
pe Fanica sa negocieze pretul scrisorii. Dar prefectul este orgolios si nu cedeaza rugamintilor
zgomotoase ale lui Catavencu, chiar daca acesta promite pe „onoarea lui” ca-i va inapoia scrisoarea
in schimbul alegerii. Negocierea se incheie cu o incaierare intre cei doi, Catavencu striga: „Ajutor!
Sariti! Ma omoara vampirul! Prefectul asasin!”. Amenintat cu dezonoarea, Tipatescu ii propune Zoei
sa fuga impreuna, dar aceasta refuza, asa ca, in cele din urma, Tipatescu cedeaza, asigurandu-l pe
Catavencu: „Poimaine este deputat!”.
1.Particularitatile unui text dramatic studiat

-evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea textului intr-un curent/orientare
tematica/perioada

-prezentarea modului in care tema se reflecta in textul dramatic+secvente

-analiza la alegewre a doua elemente de structura/comp/limbaj

2.Particularitati ale comediei prin raportarea la un text studiat

-evidentierea a doua trasaturi ale comediei prezente in text

-prezentarea subiectului comediei prin raportare la tema

-analiza la alegere a doua elemente...

3.Particularitati de constructie a unui personaj dintr-un text dramatic/comedie

-prezentarea statutului s/m/p a personajului

-evidentierea unei tras. De caracter prin doua episoade/secvente comentate

-analiza la alegere a doua componente.......

4.Relatia dintre doua personaje dintr-un text dramatic/comedie studiata

-prezentarea statutului s/p/m a fiecaruia dintre cele doua personaje

-evidentierea modului in care evolueaza relatia dintre personaje prin doua episoade secvente
comentate

-analiza la alegere a doua elemente...