„Baltagul”, Mihail Sadoveanu

Motto: „În Sadoveanu, poporul român s-a cunoscut pe sine și s-a înțeles mai
bine.” (Tudor Vianu)

Mihail Sadoveanu: unul dintre cei mai mari prozatori români din secolul XX;
ilustrează strălucit romanul românesc, alături de Liviu Rebreanu și Marin Preda;
scrie peste o sută de volume despre viața și sufletul poporului român, prezentat în
datele sale fundamentale;

Apariție, geneză, importanță:

- apare în 1930, scris foarte repede în două săptămâni;
- capodoperă a prozei sadoveniene, operă preferată și de autor;
- George Călinescu: „poem al naturii și al sufletului omului simplu”

Roman tradițional, obiectiv

- operă complexă, roman polimorf: realist, obiectiv, romantic, bildungsroman,

mitic, monografic, polițist, tradițional, de dragoste;

- operă epică (acțiune, personaje, narator);

- în proză;
- de întindere mare (16 capitole, fără titluri);

- acțiunea e prezentată cronologic, deși sunt și întoarceri în timp când sunt

rememorate întâmplări legate de Nechifor Lipan;

- două planuri: unul al întâmplărilor, epic, și altul simbolic, mitic (căutarea

adevărului, inițierea, Isis ce-l caută pe Osiris, „Miorița”, Vitoria, purtătoarea
crengii de aur = simbol al luminii ce-l protejează pe cel care coboară în infern, îl
ajută să nu-și piardă sufletul; Isis caută rămășițele soțului său Osiris împrăștiate în
lume de dușmanul său Seth și i le îngroapă separat să nu fie găsite);

- personaje numeroase, unele prezentate complex: Vitoria, Nechifor Lipan –

marele absent, Gheorghiță, Minodora, argatul Mitrea, părintele Dănilă/Daniil
Milieș, Iorgu crâșmarul, baba Maranda, David, Calistrat Bogza, Ilie Cuțui -
ucigașii etc.;

- numele personajelor sunt simbolice: Vitoria – victorie, Nechifor – purtător de

victorie, Gheorghiță – luptătorul, Sf. Gheorghe care învinge balaurul;
- narator obiectiv, omniprezent, omniscient; perspectivă narativă obiectivă;
- spațiu realist, identificabil pe hartă: Măgura Tarcăului, Piatra, Bistrița, Dorna,
Cruci, Borca, Sabasa, Suha;

- timp: din preajma Sf. Andrei, noiembrie, până în primăvară; pleacă la drum pe
10 martie și pun pomana lui Nechifor în post; timpul e punctat de sărbători
religioase;

- teme: drumul/călătoria pentru căutarea adevărului, maturizarea, viața, moartea,

datoria, transhumanța;

- conflicte: exterioare (Nechifor-Calistrat Bogza, Ilie Cuțui, Vitoria-ucigași),

interior, la început, când Vitoria nu știe cum să procedeze;

- titlul: baltagul – instrument de muncă, de apărare, dar și al morții; Bogza e lovit

de Gheorghiță cu baltagul cu care acesta îi omorâse tatăl, nu cu cel nou sfințit;

- tablou realist al satului de la munte, din Moldova, de la începutul secolului XX,

un sat arhaic, cu tradiții și obiceiuri vechi de când lumea;

- descrieri largi prin tehnica detaliului (satul, muntenii, dornenii);

- relație strânsă între personaje și mediul în care trăiesc: „stau în fața soarelui cu
o inimă ca din el ruptă”;

- raportul incipit-final: opera începe cu amintirea unei anecdote pe care

Nechifor o spunea la petreceri; final închis, Vitoria se întoarce la viața obișnuită
și e acum receptivă la nou: „Vezi de țesală caii după moda cea nouă …”