Moara 

cu noroc 
de Ioan Slavici 
1. Încadrarea în epocă- Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai lit
eraturii române, afirmându-se
ca deschizător de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv Mara. 
2. Încadrarea în specia literară și tipologie- Moara cu noroc a fost publicată în 
1881, în volumul Novele din popor. 
Este o nuvelă , specie a genului epic, cu un singur fir epic, care prezintă un
conflict puternic, redat în manieră obiectivă, între personaje bine conturate
. Conflictul se dezvoltă pe două coordonate: una exterioară, alta interioara.
Esteo nuvelă psihologică deoarece se remarcă o fină observație a stărilor
sufletești și a transformărilor comportamentale determinate
de acestea. Analiza psihologică se realizează prin monologul interior, stil ind
irect liber, scene dialogate, însoțite de notația gesticii și a mimicii. 
3. Încadrarea într-un curent literar- nuvela aparține curentului realist prin: te
ma familiei și a dorinței de înavuțire, obiectivitatea perspectivei narative, fixare
a cronotopului, inspirația din realitatea satului ardelenesc de
la sfârșitul secolului al XIX-
lea, tipologiile (Ghiță este tipul cârciumarului; Lică- sămădăul;Pintea-
jandarmul), descrierile detaliate ( drumul și locul de
la moară, portretul lui Lică), stilul sobru, concis. 
4. Tema- văzută din trei perspective: cea moralizatoare- efectele nefaste pe c
are setea de îmbogățire le are asupra individului; 
 Cea socială- încercarea lui Ghiță de a-și schimba destinul; 
 Cea psihologică- conflictul interior trait de Ghiță, care, mânat de dorința de
a se îmbogăți, se dezumanizează. 
- Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este cel al înfruntării între
Ghiță și Lică din capitolul V.
- Un alt episod care ilustrează tema nuvelei este cel al depoziției și al
judecății.
5. Elemente de structură:
Titlul: este un topos literar care desemnează un han aflat la răscruce de
drumuri. Titlul este unul sugestiv și ironic, cârciuma ajunge să însemne
moara cu ghinion, deoarece câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri, iar
personajele care nu au respect pentru valorile morale ale vieții, au fost
pedepsite. Sensul termenului ,,moară” s-a devalorizat, deoarece lumea se
 axează pe alte valori, materiale, care se dovedesc iluzorii. Moara și-a
schimbat scopul, dacă inițial măcina bucate, acum ,,macină destine”.
Conflictul: central , unul moral,psihologic, interior al personajului central,
deoarece oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și
dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior
se reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și
Lică Sămădăul.
6. Compoziția și tehnica narativă: compoziția este una clasică, tipic realistă, o
structură rotundă, iar relatarea întâmplărilor se face în mod obiectiv, la
persoana a treia, de către un narator omniscient și omniprezent.
Relația de simetrie este dată de incipitul nuvelei care are un prolog
care-i aparține bătrânei: Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Aceste cuvinte
formulează teza morală a nuvelei, concepția autorului ( viziunea despre
lume).
Finalul se realizează simetric tot prin cuvintele bătrânei: Se vede c- au
lăsat ferestrele deschise!.... Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a
fost dată!
Intre cele două limite fixate de înțelepciunea populară, se desfășoară
firul epic al nuvelei, de-a lungul celot șaptesprezece capitole, strucutrate pe
două planuri: al conflictului exterior și al conștiinței personajului principal.
7. Relațiile spațio-temporale: acțiunea este plasată în Ardeal, în zona
Aradului, în sec. al XIX-lea, pe parcursul unui an, între două sărbători
creștine: Sf. Gheorghe și Paște.
8. Construcția subiectului: expozițiunea este amplă, o descriere detaliată a
drumului către han, realizată prin introducerea unor detalii semnificative,
cu rol anticipativ: la răscruce de drumuri, cu urcușuri și coborâșuri,
asemenea vieții.
Intriga este momentul în care la han își face apariția Lică Sămădăul.
Desfășurarea acțiunii surprinde atitudinea dominatoare a lui Lică.
Punctul culminant redă uciderea Anei de către Ghiță și a acestuia din urmă
de către Răuț, omul lui Lică, la ordinul acestuia. Lică se sinucide, izbindu-se
cu capul de trunchiul unui stejar.
Deznodământul prezintă mistuirea hanului de un foc purificator, singurele
persoane care scapă sunt bătrâna și copiii.