Moara cu noroc - Particularitatile nuvelei

Ioan Slavici

Se stie ca nuvela este o specie a genului epic in proza, de intindere

medie, surprinzand aspectele importante din viata unui personaj. Desfasurata pe
un singur fir narativ, actiunea nuvelei se concentreaza in jurul personajului
principal; celelalte personaje graviteaza in jurul lui, punandu-i in lumina evolutia.
Spre deosebire de povestire, unde se remarca subiectivitatea naratoriala, in
nuvela atitudinea autorului este una obiectiva.
Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici publicata in volumul
Novele din popor (1881) apartine prin trasaturile sale definitorii speciei litarare
nuvela.
In primul rand, ca in orice nuvela, centrul de greutate este
protagonistul: firul narativ urmareste dezumanizarea acestuia sub puterea
mistuitoare a banului. Desi Ghita ca personaj central, este punctul de fuga al
nuvelei, existenta sa fctionala nu poate fi imaginata in absenta celorlalte
personaje, in care se oglindesc aspectele sale pozitive si negative. De exemplu,
in raport cu batrana soacra se observa aspiratia spre modernitate, spre nou a
personajului, lafel cum in Ana, sotia sa, sau in Lica, partenerul sau de afaceri, se
oglindeste caracterul slab al carciumarului.
In aceeasi ordine de idei, o trasatura specifica nuvelei este
obiectivitatea naratoriala. Intr-adevar naratorul din Moara cu noroc,
omniscient, omniprezent si extradiegetic adopta o perspectiva narativa
obiectiva, ca o viziune din darat. De asemenea, limbajul utilizat in discurs
tradeaza atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.
Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest
dialog reliefeza conflictul exterior al discursului epic. Este vorba de un conflict
intre mentalitati: mentalitatea traditionala, a batranei soacre, care opteaza
pentru linistea colibei si noua mentalitate mercantila, reprezentata de Ghita
care-si doreste un trai mai bun pentru familia sa. Dar punctul de fuga al textuli
lui Slavici il reprezinta conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice.
Naratorul omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a
constiinte protagonistului.
Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii
intr-un timp si spatiu bine determinat. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui
an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe,
pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat prin toponime reale: Arad, Inei, Oradea,
Mtii Bihorului etc.
Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea
discursului narativ in 17 capitole. Secventele narative sunt redate in ordine
cronologica, firul narativ urmarind dezumanizarea protagonistului.

Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza

realista: caracterizarea directa si cea indirecta. La acestea se adauga mijloace
moderne de caracterizare, specifice prozei de analiza psihologica: monologul
interior si stilul indirect liber. Astfel, prin scenele monologate se tradeaza
caracterul slab al protagonistului, neputinta sa de a se sustrage influentei
Samadaului: Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in
mine ceva mai puternic decat vointa mea?ici cocosatul nu e insusi vinovat ca are
cocoase in spinare. De asemenea, naratorul omniscint recurge la stil indirect
liber pentru a reda gandurile personajului Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa
mearga dupa dansa sa-i ceara iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el
care nu-l lasa. Atunci iesi afar ca sa fie singur cu gandurile sale.
Poate cea mai reprezentativa relatie intre personajele nuvelei este cea intre
Ghita si Lica. In calitatea lor de purtatoare de semnificatie ale mesajului
discursiv, cele doua personaje sunt reprezentari a doua lumi: Ghita provine din
lumea traditionala, arhaica, incercand sa se adapteze noilor structuri capitaliste.
In schimb, Lica, partenerul sau de afaceri este un adaptat al noii lumi.
O prima secventa narativa menita a surpinde relatia dintre cele doua personaje
este cea in care Lica isi face aparitia la carciuma. Deoarece relatia de tip
capitalist presupune subordonarea partenerului de afaceri, Samadaul isi impune
inca de la inceput regulile in fata noului carciumar: vreau sa stiu in tot deauna
cine trece pe aici, cine ce zice, cine ce face. Cred ca ne-am inteles!. Pentru a
ramane in aceasta noua lume, carciumarul este nevoit sa accepte conditiile
impuse de stapanul locurilor.
Sub puterea Samadaului si, mai ales, atras fiind de mirajul imbogatirii, Ghita
accepta sa i se subordoneze lui Lica, nuvele urmarid procesul dezumanizarii.
Discutia dintre cele doua personaje despre importanta prieteniei in relatia de
afaceri, vine sa intareasca raportul manipulator manipulat, stabilit intre cei doi.
Dupa uciderea de catre Lica a unei femei vaduve, in scopul jefuirii ei carciumarul
devine partas la acest act criminal, afirmand in fata Samadaului Tu nu esti om,
Lica, ci diavol!. Multumit ca si-a subordonat partenerul de afaceri, Samadaul ii
raspunde ironic: Tu esti om cumsecade, Ghiat, dar am facut din tine un om
vinovat.
Sunt de parere ca Moara cu noroc de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a
scriitorului asupra lumii, fiind vizibile si elemente clasice, romantice, sau
naturaliste.
Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata, crearea unei
literaturi mimetice, a unui personaj complex, sau cronotopul, ca trasaturi
realiste. La acestea se adauga rigurozitatea constructiei discursului sau
caracterul moralizator al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in celede din
urma caracterul romantic este surpins prin personajul exceptional Lica, lafel cum
boala lui Ghiat pentru bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta
naturalista.

In conluziei Moara cu noroc de Ioan Slavici ramane un punct de reper

pentru realismul romanesc de secol XX, deschizand, mai ales prin constructia
personajului principal drumul spre modernitate.