MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist si membru corespondent al Academiei Romane.

Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui Ioan Slavici este
influentata de viata satului ardelean.

,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela,adica o specie epica in proza, cu o constructie
riguroasa, un fir narativ central;personajele putine pun in evidenta evolutia personajului principal,
complex, puternic individualizat. Nuvela apartine realismului clasic. Trasaturile realiste
sunt:tema,importanta acordata banului, atitudinea critica fata de aspectele societatii,verdicitatea
intamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor,personaje tipice (carciumarul) in situatii tipice,
personajele fiind conditionate de mediu si epoca,repere spatio-temporale precise, tehnica detaliului
in descriere, dialogul viu, autentic. Tot de realism tine si analiza psihologica, realizata prin utlizarea
modalitatilor de caracterizare ale personajului si de investigar psihologica(monologul interior,stilul
indirect liber, scenele dialogale,autocaracterizarea,notarea gesturilor, a mimicii), natura conflictului
interior.

Tema sustine caracterul realist (oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al nuvelei.
Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela
prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se confrunta cu
personajul antagonist,Lica Samadaul(conflictul exterior). Scriitorul considera ca goana dupa avere
zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie, de unde perspectiva moralizatoare:consecintele
dramatice ale setei de inavutie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait
de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice,dar contradictorii: sa ramana om cinstit, pe de o parte,
si sa se imbogateasca alaturi de Lica, pe de alta parte. Astfel, conflictul nuvelei este complex, de
natura sociala(confruntarea a doua lumi cu mentalitati diferite), psihologica si morala(lupta dintre
bine si rau).

Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita ,,Moara cu noroc”
inseamna de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor
de aici ascunde abateri etice grave.

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect
concentrat, cu deschideri bogate, o structura narativa complicata si un ritm epic neomogen, cu
modificari ale timpului povestirii. Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de
tensiune epica, in deplina concordanta cu framantarile psihologice surprinse.

Preceptul moral rostit de mama-soacra la inceputul nuvelei reflecta intelepciunea batraneasca,

valorile traditionale, in opozitie cu dorinta de bunastare materiala a ginerelui Ghita.Cizmar sarac, dar
onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma Moara cu noroc, pentru a castiga rapid
bani.Initial, carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva,isi asuma responsabilitatea destinului
celorlalti.

Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri,izolata de restul lumii,

inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care duce la Moara cu
noroc, realizata in maniera realista, prin tehnica detaliului semnificativ, si a locului in care se afla
carciuma,reda un peisaj-cadru obiectiv al actiunii.Semnele parasirii(vechea moara ,,cu lopetile
rupte”, cele cinci cruci) anticipeaza destinul tragic al familiei.Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea drumului. Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii
dintre protagonist,Ghita, si antagonist,Lica.Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar
primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste nu intarzie sa apara.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei,constituie intriga.Desprins din aceasta categorie a
samadailor,Lica este individualizat printr-un portret realizat in mod direct de catre narator, in
maniera realista, prin utilizarea tehnicii detaliului, notarea amanuntului semnifiativ.Lica are un
orgoliu de stapan si si impune inca de la inceput regulile:,,Eu sunt Lica Samadaul...”.Ana intuieste ca
Lica este un ,,om rau si primejdios” si il avertizeaza pe Ghita.

Cu toate ca isi da seama de pericol,Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o
exercita asupra lui.In sufletul carciumarului se declanseaza un conflict interior intre dorinta de a
ramane un om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.Mai intai, Ghita isi ia masurile
de aparare impotriva lui Lica:merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii
asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza inca o sluga,pe Marti,,,un ungur inalt ca un brad”.

Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de

familie,analizat cu maiestrie de Slavici.Devine mohorat,violent, ii plac jocurile crude,primejdioase,are
gesturi de brutalitate fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci,se poarta brutal cu cei mici.La un
moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii, pentru ca nu-si poate asuma total riscul
imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile
personajului. Dornic sa fata avere,Ghita se indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la
diverse nelegiuiri:jefuirea arendasului,uciderea unei femei si a unui copil.Retinut de politie, lui Ghita i
se da drumul numai pe ,,chezasie”.Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea,fost hot de codru si
tovaras al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau.Ghita nu este insa sincer fata de
Pintea,deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din
sumele aduse de acesta din urma si acest lucru ii va aduce pierirea.Ghita nu reuseste sa fie onest
pana la capat nici fata de Lica, nici fata de Pintea.

Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale.Dispus sa faca orice pentru a se razbuna,Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, la
sarbatorile Pastelui,lasand-o la carciuma in compania Samadaului,in timp ce el merge sa-l anunte pe
jandarm ca Lica are asupra lui banii furati.Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si
de familie, Ana i se daruieste lui Lica,deoarece Lica e ,,om”, pe cand Ghita ,,nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti”.Cand se intoarce si realizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar la
randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui Lica.

Deznodamantul este tragic.Un incediu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la
Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea,Lica se sinucide,izbindu-se cu capul de un
copac.Nuvela are un final moralizator, fiindca sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura
faptelor savarsite.singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
 In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor, conferita de
acel amestec de bine si rau ce se afla in oamenii adevarati.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de inavutie.Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod
convingator, fac din Ghita un personaj,,rotund”.Personajul evolueaza de la tipicitate, sub
determinare sociala(carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinare psihologica si
morala.El parcurge un traseu sinous al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari.Ezita intre cele
doua cai simbolizate de Ana(valorile familiei, iubirea,linistea colibei) si de Lica(bogatia, atractia
malefica a banilor).Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.

Lica ramane egal cu sine, un ,,om rau si primejdios”.In schimb Ana sufera transformari
interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.Personaj
secundar,jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui Lica pe cai legale,motiv pentru care se asociaza
cu Ghita.Batrana si copiii, personaje episodice, supravietuiesc incediului de la Moara cu noroc pentru
ca sunt singurele fiinte inocente si morale.

Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le gesturile,limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta).De
asemenea, realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa);detaliile fizice releva trasaturi morale
sau statutul social.Sunt utilizate si mijloace de investigatie psihologica precum:scenele dialogate,
monologul interior de factura traditionala, monologul interior adresat, stilul indirect liber, notatia
gesticii, a mimicii si a tonului vocii.

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea initiala are,
pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica.Naratiunea
obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin
impresia de stil cenusiu.Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine
veridicitatea relatiilor dintre personaje si concentrarea epica.

Opera literara ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici, este o nuvela realista, deoarece are ca
trasaturi:oglindirea vietii sociale si a vietii de familie,importanta acordata banului, crearea de
personaje tipice,modalitati de constructie si de investigare psihologica a personajelor,coordonatele
conflictului, descrierile detaliate, veridicitatea.