Relația dintre doua personaje (Marga-Neculai Isac)

O caracteristică a personajelor lui Sadoveanu este aceea că sunt implicate afectiv în relatarea
povestirilor, se comport precum oamenii simpli din mediul rural, plini de vervă și de umor.
Povestirea,,Fantana dintre plopi” este o creație care aparține volumului ,,Hanu Ancuței’’, apărut în
anul 1928 si prezintă o serie de întâmplări care au reușit să impresioneze prin umor și prin vorbe
memorabile. La nivelul povestirii, o relație deosebită o constituie cea dintre Marga și Neculai
Isac.
Statutul social, psihologic și moral
Neculai Isaceste căpitan de mazili din Bălăbănești. Era un om bogat și avea dezvoltat gustul
aventurii, lucru ce este ilustrată prin intermediul autocaracterizării: ,, aveam oi și imasuri… dar
îmi erau dragi ochii negri și pentru ei călcam multe hotare’’.Neculai Isac este, ca toți ceilalți, tipul
de povestitor popular. El se adresează permanent publicului său de la han, vrea să-l impresioneze
cu istoria lui de dragoste, își manifestă tristețea pentru cele petrecute. Povestește pentru a nu uita
si pentru a se sustrage timpului. Din punct de vedere psihologic, căpitanul evoluează și toate
întâmplările bune sau rele din viața lui îl maturizează și învață să treacă cu ușurință peste ele,
păstrându-și optimismul și umorul. El este o fire romantică, pasională, care se implică sincer și
profund în relația sa cu ființa iubită. Naratologic, Neculai Isac este protagonistul și naratorul
istorisirii principale referitoare la dragostea sa sinceră și pătimașă față de țigăncușa Marga, ucisă
de ai săi pentru că i-a trădat, această întâmplare fiind încadrată într-o altă relatare, care nu-i
aparține protagonistului, ci unui personaj martor, unul dintre răzeșii sau cărăușii prezenți la han.
Marga este o țigancă săracă, se dovedește mult mai matură și este capabilă de sacrificii pe când
Isac tratează iubirea cu superficialitate. Ea este un simbol al jertfei aduse iubirii. Ea este o
fetișcană de optsprezece ani, care aparține clanului țigănesc condus de Hasanache și de cei doi
frați mai mici ai acestuia-Dimachi și Turcu. Din punct de vedere psihologic, Marga reprezintă
femeia care vrea să-și depășească limitele și să-și obțină libertatea prin refuzul de a fi obiect de
atracție erotică, dorință ce se va solda cu moartea ei. Din punct de vedere moral, Marga este plină
de viață, exuberantă, o fire voluntară și demnă, cu spirit de sacrificiu, și, de aceea, până la urmă
preferă să se jertfească pentru dragostea pe care i-o poartă căpitanului Isac, acceptând cu
seninătate moartea, decât să devină complice la crimă.
Trăsătura lui Neculai este curajul, deoarece este capabil să se confeseze oamenilor dragi de la han
și să lupte cu grupul de țigani pentru a-și salva iubirea, dar este prea târziu. Trăsătura Margăi o
constituie devotamentul de care dă dovadă în povestea de dragoste în care se implică.
Evidențierea a două episoade care reliefează relația dintre cele două personaje
Încă din momentul întâlnirii eroul simte o atracție irezistibilă, copleșitoare față de Marga, iar fata
îl privea și ea ,,uimită, parcă vedea o sălbăticiune rară. Din acest moment, destinele celor două
personaje se împletesc, iubirea dintre ele devine năvalnică, împingându-i spre un deznodământ
tragic. Încă de la început, Marga și căpitanul Isac se îndrăgostesc sincer și, de aceea, fata refuză
pentru prima data postura de obiect al atracției erotice, statut impus de membrii șatrei. Pasiunea
ambelor personaje crește treptat și constant, până ce reușește să-i copleșească. Pe Marga dragostea
o acaparează total și o transformă, dându-i puterea să nu mai accepte umilința și să găsească forța
de a se împotrivi. Între dragostea pentru erou și ordinele clanului, aceasta o alege pe prima, însă
un moment de întârziere are ca urmare infirmitatea căpitanului și moartea fetei. În relația ei cu
Neculai Isac, Marga trăiește clipe de înălțare sufletească atunci când se află alături de căpitanul de
mazili, este fericită și se bucură sincer de atenția acordată de acesta, cu naivitatea specifică
vârstei: ,,Ea pipăi haina, râzând fericită și o trase pe mânici. Grăi alintându-se:-Acu văd, boierule,
că ți-a fost puțintel dor de-o biată fată… .’’ La rândul său, Neculai Isac trăiește și el intens
dragostea față de Marga, tulburat fiind sufletește din momentul în care se întâlnesc: ,,Am simțit în
mine ceva fierbinte:parc-aș fi înghițit o băutură tare’’. Imaginea ei de căpriță neagră neliniștită îl
copleșește, de asemenea, eroul dezvăluindu-și sentimentele și recunoscând: ,,Mi-am simțit inima
bătând ș-am văzut că mi-i dragă…’’ Astfel, el are puterea să se vindece de o iubire trecută,
găsindu-și refugiul într-o iubire sinceră și pătimașă.
Elemente de structură și de compoziție reprezentative pentru relația celor două personaje
Un prim element de structură specific relației celor doi îl constituie modalitățile de caracterizare.
Naratorul îl caracterizează pe Neculai Isac, în mod direct, făcându-i un portret fizic: ,,Era un om
ajuns la căruntețe, dar se ținea drept și sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte s-un
ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint (...)Avea torbă de piele galbănă la șold și pistoale la
coburi. Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene
întunecoase, arăta încă frumuseță și bărbăție, deși și ochiul drept stâns și închis îi dădea ceva trist
și straniu.” De asemenea, Comisul Ioniță, așa cum îl cunoscuse cu mult timp, îl caracterizează
direct: ,,Neculai Isac de la Bălănești, din ținutul Tutovei, a fost un om cum nu erau mulți în Țara
Moldovei. Voinic și frumos, și rău’’și căruia îi plăcea să călătorească în lung și-n lat în căutarea
dragostei. Așadar, Neculai Isac era un aventurier, căci, așa cum recunoaște chiar el, îi ,,erau dragi
ochii negri’’ și pentru ei ,,călca multe hotare’’. Absența lui de acasă cu săptămânile îi aducea la
disperare pe ai săi, mama lui rugându-se în fiecare duminică să se liniștească și să se însoare. Se
autocaracterizează: ,,eram un om buiac și ticălos(…) Om nevrednic nu pot să spun c-am fost.
Aveam oi și imașuri și neguțam toamna vinuri.’’
În mod indirect, căpitanul dă dovadă de omenie și de plăcerea vorbei, deoarece evocă o
întâmplare din tinerețea sa. A fost un bărbat capabil să se exteriorizeze și să țină enorm la femeia
pe care o iubea. Este milostiv, deoarece îi oferă un ban de argint Margai și dornic de a o reîntâlni
pe tânăra la fântână. Se îndrăgostește fără să-și propună de negrul ochilor ei. Este un luptător,
omoară un țigan și rănește un altul, dar isi pierde un ochi. Înțelegător, fiindcă își dă seama că
Marga se sacrificase pentru el și pentru iubirea lor. Tânărul este naiv și nesăbuit. El nesocotește
însemnătatea adevarată a acelei întâlniri. Înțelege consecințele gestului său, numai sacrificarea
Margai.Această întâmplare îl maturizează, îl căleste și este capabil să facă diferența dintre tânărul
lipsit de experiență și bătrânul înțelept, trecut prin viață. Marga, din perspectiva lui Neculai este
o ,,fetișcană de 18 ani”, ,,cu fusta roșă”, așa ,,cu trupul curat și frumos rotunjit” , ,,cu obrazul
copilăresc”, cu ,,nasul arcuit”, cu ,,ochi iuți”, care îl tulbură pe narator, cu părul ,,negru și lins”
care avea ,, luciri de păun”. Bătrânul Hasanache, șeful satrei, o vede,,o fată proastă care n-a ieșit
încă în lume”, iar prin autocaracterizarea aflăm că este o ,,biată” fata din satra, ,,o roabă si o
nemernică”.
Un alt element de structură pentru relația celor doi îl reprezintă incipitul și finalul. Astfel,
povestirea începe cu un fragment din ramă în care se descrie sosirea la han a unui boier, pe care
unul dintre călători îl cunoaște ca fiind Neculai Isac, prietenul lui din tinerețe. Finalulare aceeași
structură. Mai întâi este prezentat sfârșitul povestirii lui Isaac în care se descoperă moartea
Margai, iar apoi se revine în prezent la regretul personajului fata de iubirea pierdută.
Concluzia
Privită în evoluția ei, ceea ce impresionează în relația dintre aceste două personaje este mai ales
firea lor romantică, pasională, manifestată prin sinceritatea și profunzimea sentimentelor, prin
statornicia lor, în felul acesta ele încadrându-se categoriei de personaje romantice tipic
sadoveniene la care iubirea se naște furtunos și se consumă apoi vulcanic și pătimaș. Se poate
observa constanța acestei relații, a sentimentelor trăite de cele două personaje și a intensității lor,
nimic neputând s-o tulbure, în afară de moart

ACȚIUNEA - La hanul Ancutei soseste un calaret, capitanul Neculai Isac, care era un vechi prieten al
comisului Ionita. Ajungand in aceste locuri, capitanul isi aminteste o intamplare dureroasa: Acum
multi ani, in tineretea sa se indragostise de o tiganca numita Marga.
Locul lor de intalnire era la o fantana inconjurata de 4 plopi. Marga il iubea pe Isac, dar voia o dovada
din partea lui. Isac ii cumpara din banii lui stransi cu truda o blanita rosie de vulpe
Batranul Hasanache si alti doi tigani planuniesc sa-l omoare si sa-l jefuiasca pe Isac, folosindu-se de
Marga.
Marga l-a avertizat pe Isac, dar acesta a cazut in capcana lor. A avut loc o lupta, dar Isac a
supravietuit, iar Marga a fost omorata si aruncata in fantana.