POVESTEA LUI HARAP-ALB

De Ion Creangă
-Particularitățile unui text narativ-
Basmul este o specie a genului epic în proză de întindere medie, în care întâmplări reale se
împletesc cu cele fantastice, iar personajele intră în conflict cu forțele răului pe care le înving.
Ion Creangă face parte din perioada marilor clasici, alături de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale
și Ion Slavici. De asemenea, în literatura română, Ion Creangă este considerat creatorul basmului cult.
Opera literară ,,Povestea lui Harap-Alb” a fost publicată la 1 august 1877 în revista ,,Convorbiri
literare” și este un basm cult, deoarece autorul este cunoscut, aparține genului epic, acțiunea implică
fabulosul, există personaje care au valori simbolice, ce interpretează binele si răul.
Caracterul realist al basmului este dat de analiza obiectivă a satului moldovenesc, personajele
provenind din diverse categorii sociale: oameni simpli de la țară, împărați, slugi, oameni răi și buni. În
realizarea portretului acestora autorul folosește tehnica detaliului semnificativ (,,omul acela era ceva de
speriat; avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase”) . De asemenea, limbajul personajelor este
strâns legat de satul natal al lui Creangă, deoarece acestea vorbesc asemenea țăranilor moldoveni, dând
impresia de realitate :,,Pesemne c-aista-i Flămânzilă”, ,, că doar n-am a te duce în spinare”)
O primă trăsătură definitorie a basmului este aceea că personajele implicate în conflict și în
desfășurarea acțiunii îndeplinesc prin raportare la protagonist o serie de funcții: ajutătoare și donatori;
de exemplu, Sfânta Duminică este un personaj care îl ajută pe Harap-Alb, iar împărăteasa albinelor și
împărăteasa furnicilor au rolul de personaje-donatori. Tot de realism ține și construcția personajelor.
Astfel, personajele principale sunt oameni simpli, fără puteri supranaturale, comportamentul lor ilustrând
viața obișnuită de la țară. Ele sunt personaje tipice pentru anumite categorii sociale: Harap-Alb este tipul
omului bun, al eroului, Spânul este tipul omului viclean, al răufăcătorului și al parvenitului, Sfânta
Duminică este tipul pedagogului bun, iar personajele himerice reprezintă tipul prietenilor adevărați.
O altă trăsătură a basmului cult este prezența formulelor specifice. Astfel, fuziunea dintre real și
fabulos se realizează de la începutul basmului deoarece autorul inovează formula inițială și pune povestea
pe seama spuselor altcuiva: ,,Amu cică era odată,, . Formula finală include o comparație între lumea
fabulosului și a realului, reperele temporale și spațiale fiind vagi, nedeterminate: ,,Și a ținut veselia ani
întregi, și acum mai ține încă. Cine se duce acolo bea și mănâncă....”
Tema principala este reprezentată pe de o parte de lupta dintre bine și rău, iar pe de altă parte
urmărește maturizarea fiului de crai. Pe parcursul operei se găsesc mai multe teme cum ar fi: tema
călătoriei, tema iubirii, tema familiei. Personajele participante la această luptă sunt Spânul și Harap-Alb.
În conturarea temelor, se întâlnesc motive literare precum: motivul împăratului fără urmași, motivul
mezinului, motivul călătoriei, motivul obstacolelor și motivul căsătoriei.
O scenă reprezentativă pentru această operă este scena de la fântână. În această scenă se conturează
mai mult personalitățile personajelor aflate în conflict: Harap-Alb, Spânul. Protagonistul ajunge în fântână
fiind influențat de Spân. După ce este închis acolo, tânărul realizează că a fost folosit. Astfel, el devine robul
propriilor greșeli. Pentru a fi eliberat, fiul de crai devine slugă, schimbându-i-se statutul social. În acel
moment, fiul de crai regretă că nu și-a ascultat tatăl în legătură cu omul spân. Datorită vicleniei, spânul
devine fiu de crai, cerându-i protagonistului sa-i jure credință. De asemenea, coborârea în fântână poate fi
văzută ca și o coborâre într-un labirint al existenței, din care tânărul poate ieși doar dacă își asumă statutul
de slugă. Totodată, coborârea în fântână poate fi echivalată cu un botez simbolic, deoarece acesta iese cu un
alt nume, și cu o altă misiune, slugă a Spânului, marcând astfel începutul procesului de maturizare.
Personajul intră în fântână naiv fecior de crai pentru a ieși Harap-Alb, viitor împărat. ,,Răutatea” Spânului îl
va pune în situații dificile a căror desfașurare implică demonstrarea unor calități morale necesare atunci
când va atinge apogeul maturizării. Jurământul din fântână include totodată, în condiția eliberarii(sfârșitul
inițierii) ,,jurămi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare în toate ; și atâta vreme să ai a mă sluji
până cand îi muri și iar îi învia”.
Altă scenă relevantă este scena de la pod. Această scenă reprezintă o probă a curajului, condiție
obligatorie pentru cel care urmează împăratului Verde la tron. Craiul își ia o blană de urs și se pregătește să
testeze curajul fiilor săi. Aparent, mezinul reușește să treacă peste frică. Acest lucru îl convinge pe tatăl său
că este vrednic să se îndrepte către Verde Împărat. Prin curajul său, mezinul și-a arătat superioritatea față de
frații lui. Acest element simbolic evidențiază trecerea către o altă etapă a vieții. Mezinul depășește acest
obstacol datorită puterilor miraculoase ale calului. Fiul de crai poate să își continue drumul către viitoarea
împărăție deoarece a dat dovadă de curaj, inteligență și determinare.
Opera are un titlu sugestiv fiind considerat un prim element compozițional semnificativ pentru
tema maturizării eroului. Astfel, cuvântul ,,poveste” aduce acțiunea mai aproape de realitatea cotidiană,
sugerând întâmplările prin care trece eroul în formarea sa, iar numele personajului reflectă dubla
personalitate a acestuia. Acesta semnifică o specie literară, dar și numele protagonistului. Personajul
dobândește acest nume deoarece spânul s-a folosit de el. Schimbarea numelui reprezintă trecerea la un alt
statut social. ,,Harap” reprezintă statutul inferior de slugă a Spânului, aflat în opoziție cu caracterul său,
iar ,,Alb” arată lipsa de maturitate și neinițierea personajului, respectiv statutul de fiu de crai. Astfel, titlul
reprezintă maturizarea fiului de crai, deoarece acesta pleacă în formarea sa de pe cea mai joasă treaptă
socială, aceea de slugă, trecând prin toate etapele, pentru a ajunge împărat în final, dar cu statutul de tânăr
inițiat.
Acțiunea prezintă un fir narativ interesant, întrerupt uneori de obstacole. Acțiunea începe în
momentul în momentul în care Verde Împărat îi trimite o scrisoare fratelui său pentru că nu are un
moștenitor la tron. Cei trei fii ai craiului încearcă să dovedească că fiecare este vrednic, însă doar mezinul
reușește. Datorită sfaturilor Sfântei Duminici, trece testul de curaj. În drumul său spre împărăție se rătăcește
și este ajutat de către un spân, chiar dacă este avertizat de către tatăl său în legătură cu acest tip de om. La un
moment dat, Spânul își arată viclenia și îl transformă pe mezin în sluga lui. Tânărul primește numele de
Harap-Alb. Spânul îi fură identitatea, iar cei doi continuă drumul către Verde Împărat. Aici, spânul îi dă
sarcini lui Harap-Alb, cu scopul de a se descotorosi de el: să aducă sălăți din grădina ursului, pielea cu pietre
prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata Împăratului Roș. Deși întâlnește multe obstacole, cu ajutorul altor
personaje (crăiasa albinelor, crăiasa furnicilor, Sfănta Duminică, calul, Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă,
Păsări-lăț-lungilă), Harap-Alb reușește să îndeplinească aceste sarcini. După ce o aduce pe fata împăratului
Roș, adevărul iese la iveală. Planul spânului este distrus. Harap-Alb este ucis de spân, dar readus la viață de
către fata împăratului Roș cu ajutorul apei vii. Spânul este ucis de calul năzdrăvan. Fiul de crai și fata
împăratului Roș primesc binecuvântarea Împăratului Verde, împărăția și organizează o nuntă mare.
Naratorul este surprins narând în dublă perspectivă. Astfel, naratorul este omniscent și omniprezent
care narează la persoana a doua devine subiectiv folosind persoana întâi sau folosind apelative. Astfel,
perspectiva este obiectivă.
În concluzie, opera literară ,,Povestea lui Harap-Alb” este un basm care urmărește maturizarea
protagonistului, fiind finalizat cu victoria binelui.