Călugărul Gherman a poposit în drumul său spre mănăstirea

“Haralambie” , din Iași , la hanul Ancuței. Acolo a întalnit mai

mulți drumeți printre care și pe comisul Ioniță. Comisul Ioniță se
pregătea să spună o povestire când ,călugărul Gherman s-a ridicat
în picioare și a închinat pentru fiecare dintre drumeți oala cu vin.
Comisul Ionița l-a întrebat pe părinte de ce merge la mănăstirea
“Haralambie” și cine este acesta, atunci călugărul a început să
povestească despre Haralambie că a fost un slujitor de-al lui Vodă
Ipsilant care a plecat de la curtea domnească în codru și a devenit
haiduc. Haralambie îi jefuia pe cei bogați și îi ajuta pe cei săraci.
Într-o zi i s-au plâns lui Vodă că Haralambie le fură averile și
controla anumite drumuri și trecători. Domnitorul a trimis atunci
potera să-l omoare, însă aceștia au dat greș. Marele vornic l-a
sfătuit pe Vodă că singurul om care l-ar putea învinge pe
Haralambie era fratele său, Gheorghie Leondari. Vodă l-a chemat
pe Gheorghie, iar acesta a acceptat cu greu sarcina și plecat pe
urmele fratelui sau. În a 8-a zi l-a prins la casa călugărului, pe
atunci doar un copil. Gheorghie a adus capul fratelui său la curte,
cu lacrimi pe obraz și îi cere lui Vodă să îl lase să meargă acasă.
Gheorghie, pentru iertarea păcatul uciderii fratelui său, a
construit la Iași o biserică cu hramul Sfântului Haralambie. De aceea
călugărul trebuia să meargă acolo să se roage pentru tatăl său
ucis