MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

Bătrâna
Cel dintâi dintre personaje este Bătrâna simbolizând
înțelepciunea și cumpătarea. Ea este purtătoarea
mesajului nuvelei, iar semnificația cuvintelor rostite în
deschiderea acțiunii este profundă ”Omul să fie mulţumit
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea
colibei tale te face fericit.” Faptul că bătrâna este cea
prin care mesajul ajunge la receptor îi confirmă rolul de
”voce a rațiunii” în operă.
- singurul personaj neamestecat în treburile lui Ghiță și
nu bănuiește nimic. ”N-am însă obiceiul de a mă
amesteca în trebile altora.”
- ea este foarte fericită de câștigul avut, neobservând
nedumerirea Anei și ceva în neregulă cu banii.

Conflict interior
Primul conflict interior pe care îl are este ideea mutării la
cârciumă, dar aceasta se eliberează când îi aude opinia
lui Ghiță
Când porcarii pleacă fără a plăti, ea rămâne suprinsă și
revoltată, ”Bine, dar n-au plătit, grăi bătrâna
nedumerită”, văzând că ceva este în neregulă. ”Cum nu!?
strigă bătrâna cu nerăbdare. Cei trei porcari ce au băut
atât de mult şi n-au plătit.”

Citate
”iară bătrâna privea la câteşipatru şi se simţea
întreţinută, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă,
doi nepoţi sprinteni, iară sporul era dat de la Dumnezeu,
dintr-un câştig făcut cu bine.”
”Duminică [...] bătrâna se ducea la biserică, fiindcă
bătrânul, fie iertat, fusese cojocar şi cântăreţ de strană, şi
aşa, mergând la biserică, ea se ducea parcă să-l vadă pe
el.”
”bătrâna pleca la biserică, toate trebuiau să fie puse bine
la cale, căci altfel ea odată cu capul nu ar fi plecat.”
”Bătrâna ar putea să-şi ţie gura, grăi Lică”
”bătrâna zicea că e bun câinele la casă, fiindcă omul
poate să doarmă mai liniştit când se ştie păzit de nişte
câini buni. ”
”Căci mare drept avea bătrâna când vorbea de liniştea
colibei; aici şi numai aici e limanul de scăpare, când, la
nevoie, ca totdeauna, lumea te părăseşte.”
”căci banul, zicea bătrâna, drege toate lurcrurile”
”Dar zic să nu te mâhneşti: e norocul omului care a trecut
prin o mare nenorocire, căci a scăpat de multe necazuri
mici, care mistuie mai rău decât durerea.” – Bătrâna,
capitolul XII
”Era în adevăr mişcată bătrâna; nu-şi aducea aminte să fi
petrecut vreodată în viaţa ei sfintele sărbători altfel decât
împreună cu cei mai de aproape ai săi, afară de anul
trecut, când Paştile căzuseră tocmai în timpul mutării lor
la Moara cu noroc şi parcă nu erau Paşti, parcă-i lipsea
darul pentru tot anul dacă mai petrecea şi acum ca în
anul trecut.”
”Bătrâna şedea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci
cruci şi plângea cu lacrimi alinătoare.
— Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un
târziu. Simţeam eu că nu are să iasă bine; dar aşa le-a
fost dat!...”