Caracterizare Harap-Alb

A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare.
Drumul spre Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi,trecerea intr-o alta
etapa a maturizarii. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici ”Şi când să treacă un pod peste o apă
mare, iaca o nuntă de furnici trecea şi ea tocmai atunci podul”, tanarul se dovedeste responsabil si
hotaraste sa protejeze viata acestora ”Şi zicând Doamne-ajută, se aruncă cu calul în apă, o trece înot
dincolo, la cela mal, fără primejdie şi apoi îşi ia drumul înainte. ”; drept rasplata primeste in dar de la
craiasa furnicilor o aripa ”na-ţi aripa asta, şi când îi avea vrodată nevoie de mine, să dai foc aripei, şi
atunci eu împreună cu tot neamul meu avem să-ţi venim în ajutor. ” Aceeasi rasplata o primeste de la
craiasa albinelor ” na-ţi aripa asta şi, când îi avea vreodată nevoie de mine, aprinde-o, şi eu îndată am să-
ţi vin întru ajutor. ” pentru ca face un stup roiului hoinar. ”luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la
pământ, cu gura-n sus, şi apoi el se dă într-o parte. […] găseşteun buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce
poate şi-i face urdiniş […] îl întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte captălani, ca să nu
răzbată soarele şi ploaia înlăuntru”

Drumul lui Harap-Alb este o călătorie spre sine, pe parcusul căreia îşi descoperă atribute precum:
bunătatea (protejează albinele și furnicile),curajul și destoinicia (în proba sălăților “Şi cum ajunge în
grădină, odată începe a smulge la sălăţi într-ales şi leagă o sarcină mare, mare, cât pe ce să n-o poată
ridica în spinare” și a cerbului ”Harap-Alb, cum îl aude horăind, iese afară încetişor şi, când îl croieşte o
dată cu sabia pe la mijlocul gâtului, îi şi zboară capul cât colo de la trup şi apoi Harap-Alb se aruncă fără
sine în groapă, după cum îl povăţuise Sfânta Duminică”),onestitatea (respectă jurământul făcut
Spânului), sociabilitatea (se împrieteneşte uşor cu Gerilă “Hai şi tu cu mine, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-
abia te-i mai încălzi mergând la drum, căci nu e bine când stai locului”, Flămânzilă “Dacă-i aşa, hai şi tu
cu noi, zise Harap-Alb, că doar n-am a te duce în spinare”, Setilă “Hai şi tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-
Alb; de-abia nu te-ai mai linciuri atâta în cele ape, îi scăpa de blestemul broaştelor şi-i da răgaz morilor
să umble, că destul ţi-ai făcut mendrele până acum”, Ochilă “Hai şi tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb,
că doar n-avem a te duce de mână, ca pe un orb.” și Păsări-Lați-Lungilă “Păsări-Lăţi-Lungilă se ia atunci
după Harap-Alb şi pornesc ei tusşase înainte.” , “Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare. Însă, ca
tovarăş, era părtaş la toate: şi la pagubă, şi la câştig, şi prietenos cu fiecare, pentru că avea nevoie de
dânşii în călătoria sa la împăratul Roş”).

O experienţă determinantă pentru maturizarea lui o constituie întâlnirea cu omul roş, care este un alt
pericol de care ar fi trebuit să se ferească, aşa cum îl sfătuise tatăl “Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau: în
călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş,”. Episodul călătoriei spre
curtea împăratului Roş este un necontenit prilej de iniţiere a flăcăului (călătoria este un mijloc de
cunoaştere), deprinzând acum învăţătura că orice om, cât de neînsemnat ori de ciudat ar părea, poate fi
de folos, tânărul deprinzând experienţă mai ales în cunoaşterea speciei umane. Harap-Alb are
capacitatea de a-şi face prieteni adevăraţi, loiali, care să-l ajute în orice împrejurare dificilă a vieţii sale,
aceştia folosindu-şi tocmai trăsăturile dominante, devenite - la nevoie - adevărate talente: "tot omul are
un dar şi un amar, şi unde prisoseşte darul, nu se mai bagă în samă amarul".
Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu puteri supranaturale (Sf Duminica „prin puterea ce-
mi este dată, ştiu dinainte ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului”),animale fabuloase
(calul ”calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămâne cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era
alt mânzoc mai frumos în toată herghelia”, craiasa furnicilor si a albinelor), faptul himerice(cei cinci
tovarasi ”Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, PăsăriLăţi-Lungilă.”) sau obiecte miraculoase (aripile
craieselor ”aripa cea de albină”, „aripa cea de furnică”, smicele de mar ”îl înconjură de trei ori cu cele
trei smicele de măr dulce,”, apa vie „îl stropeşte cu apă vie” sau apa moarta „toarnă apă moartă, să stea
sângele şi să se prindă pielea,”) si se confrunta cu raufacatorul care are si functie de trimitator.

Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia
reflecta conceptia despre lume, prin umanizarea fantasticului.

Protagonistul este un om de ,,soi bun'', care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si
progreseaza, se maturizeaza, pentru a merita sa devina imparat.