Sunteți pe pagina 1din 3

Semnificatia drumului in Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, autorul fiind Ion Creanga. A aparut in revista "Convorbiri literare" la 1 august 1877, apoi in acelasi an in ziarul "Timpul". Conform lui George Calinescu, nici Amintirile lui Creanga si cu atat mai putin Povestile nu sunt opere propriu-zis de prozator, ci parti narate dintr-o intocmire dramatica cu un singur actor, monologica. Creanga este cand povestitor de basme, cand nuvelist in sensul vechi. Basmul cult Povestea lui Harap-Alb are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza motivele: calatoria, incercarea puterii, petitul, probele; personajele fabuloase; ajutoarele venite in sprijinul binelui; formulele tipice si inoveaza prin umanizarea fantasticului, prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor. In aceasta opera se ascund simboluri profunde, adunate intr-o idee esentiala. Actiunea se declanseaza cand un imparat primeste o scrisoare de la fratele sau, VerdeImparat, prin care este rugat sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca s-l lase mprat n locul su dup moartea sa. Tatal este un initiat care ii supune la probe pe cei trei fii, iesindu-le in cale imbracat intr-o blana de urs si provocandu-i la lupta. Dupa ce primii doi dau dovada de o lipsa totala a curajului, cel de-al treilea, fiul cel mic, trece proba, ajutat si sfatuit de Sfanta Duminica, deghizata intr-o batrana cersetoare. Aici apare un element comun basmelor, si anume superioritatea fiului cel mic, care este cel mai curajos, cel mai vrednic si care duce la bun sfarsit orice misiune. Locul in care se desfasoara incercarea pusa la cale de Crai este un pod, element ce leaga sfarsitul imparatiei de un spatiu misterios, plin de posibile pericole, de paduri si drumuri intortocheate. Mai precis, acesta paraseste universul cunoscut, lipsit de pericole, indreptandu-se spre un univers plin de necunoscut, pornind intr-o calatorie initiatica. Tanarul pleaca la drum cu un sfat important din partea tatalui: n cltoria ta ai s ai trebuin i de ri i de buni, dar s te fereti de omul ro, iar mai ales de cel spn, ct i pute; s n-ai de-a face cu dnii, cci sunt foarte ugubei. Primul impas in aceasta calatorie o reprezinta ratacirea in padurea intunecata si amenintatoare. Padurea devine un labirint, simbol al drumului pentru cunoasterea de sine. In mitologie labirintul semnifica spatiul initierii prin cunoastere, iar iesirea din labirint inseamna inceperea unei noi etape. Inca naiv, tanarul nu reuseste sa treaca cu brio aceasta proba a labirintului si se intovaraseste cu Spanul. Desi isi aduce bine aminte de sfatul tatalui, socoteste totusi ca este un rau necesar. n mentalitatea popular Spnul este simbolul rului, viclean, nfricotor, agresiv i violent, avnd ca principiu de via ideea c cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc inute n fru. El simbolizeaz pe omul ajuns bogat prin vicleug i prin minciuni, care dispreuiete munca, pe care nu-l respect nimeni n satul lui, dei toi i tiu de fric. Fiul de imparat, in ciuda sfatului tatalui sau, cade in capcana Spanului, coborand in fantana, devenind sluga acestuia si primind numele de Harap-Alb. Asadar, el este pe de o parte Harap,

adica sclav, rob, negru si pe de alta parte este Alb, reprezentand adevarata lui identitate. Fntna simbolizeaz de cele mai multe ori izvorul vieii, trecerea, purificarea, ncercarea. Iesind din fantana, fiul de imparat isi schimba conditia de print in cea de sluga, jurand cavalereste ca nu isi va dezvalui identitatea si ca va face tot ceea ce i se cere. Odata ajunsi la curtea lui Verde-Imparat, cei doi isi preiau rolurile, Spanul fiind primit drept nepotul mult asteptat. Imparatul se mandreste cu salatile din gradina ursului si cu pietrele pretioase provenite de la cerbul mirific. Spanul promite sa dovedeasca faptul ca sluga sa, adica Harap-Alb, va aduce atat salatile, cat si capul cerbului, cu podoabe cu tot. Astfel, Harap-Alb trece prin doua probe de foc, obligatorii in procesul initiatic. Acestea sunt incarcate cu simboluri: insula Sfintei Duminici reprezinta oaza din mijlocul apei, locul in care Creatia poate avea loc; imbracarea in blana de urs reprezinta patrunderea in lumea de dincolo, fiind urmata de o inviere; cerbul simbolizeaz atat arborele vieii, ct i arborele primordial, ntlnirea pe care mezinul o are cu acesta putnd fi interpretat ca o nou trecere printr-o moarte-nviere simbolic; groapa in care sta ascuns reprezinta propriul sau mormant, iar obtinerea pietrelor reprezinta renasterea simbolica. Pe langa aceste doua probe, el este supus la o proba finala, cea mai grea dintre toate, si anume aducerea fiicei Imparatului Ros. Omul rosu este considerat a fi malefic, agresiv, precum culoarea rosie, a sangelui, a luptei intre viata si moarte. Pregatirea pentru aceasta intalnire cu un om de care tatal sau l-a sfatuit sa se fereasca, se realizeaza prin drumul strabatut, iar puterile initiatice dobandite sunt reprezentate de personajele care i se alatura. Harap-Alb ajuta fiinte aparent neinsemnate, furnici si albime, fiind ulterior rasplatit pentru bunatatea sa. Albina este simbolul harniciei si fidelitatii, iar in credintele multor popoare, ea este vazuta drept purtatoare a mesajului divin, fiind asociata initierii si cunoasterii. Furnica reprezinta idealul de munca, fiind ca si albina un simbol al harniciei si organizarii. Harap-Alb este insotit si ajutat de cinci fiinte ciudate, reprezentari ale fortelor cosmice: Gerila-gerul, Flamanzila-foamea, Setila-setea, Pasari Lati Lungilasagetator coborat pe Pamant, Ochila-ciclopul din epopeea homerica. Desi aceste personaje sunt reprezentate ca niste caricaturi grotesti, hiperbolizate, ele au ca principala trasatura de caracter bunatatea, facand orice pentru a-l ajuta pe tanar in calatoria sa initiatica. Ultima proba este data de fiica Imparatului Ros, proba ce presupune o competitie intre doua fiinte ce apartin lumii animale: turturica fiicei de imparat si calul lui HarapAlb. Calul este un animal ce apare in multe mitologii, fiind calarit de zeul-soare. El este un animal frumos, agil, simbol al vietii tumultoase si al mortii. Turturica figureaza adesea in cantecele populare ca simbol de iubire si de credinta. In acest basm, ea este un simbol al singuratatii in iubire. Desi aflate intr-o aparenta intrecere, aceste doua animale se ajuta, sunt complici. Calatoria lui Harap-Alb se incheie odata cu revenirea la palat, alaturi de fata de Imparatului Ros. Aceasta reprezinta absolutul, frumusetea suprema. Finalitatea acestei calatorii este reprezentata de uciderea lui Harap-Alb si invierea acestuia, reintoarcerea in lumea celor vii ca initiat. In plus, aceasta moarte simbolica il elibereaza de sub juramantul Spanului, acela de a fi sluga sa pana va muri. Alianta cu Spanul ia sfarsit, aceasta putand avea ca inteles eliberarea de partea negativa a eului, lepadarea de rau. Invierea se realizeaza printr-un ritual magic, folosindu-se elementele pe care fata de

imparat le ceruse inainte de a porni in calatoria spre Verde-Imparat: apa vie, apa moarta, smicele de lemn dulce. Apa este un element primordial, substanta nasterii si a mortii. Apa vie si apa moarta sunt aduse din taramul de dincolo si reprezinta incheierea unui ciclu prin moarte si inceperea unei noi etape ca initiat. Drumul in Povestea lui Harap-Alb reprezinta calatoria initatica intreprinsa de personajul principal. Drumul inglobeaza calatoria in sine, dar si probele pe care HarapAlb le are de trecut. El se transforma din fiul cel mic al unui imparat, din baiatul naiv si nestiutor, intr-un initiat, in sot si imparat. Nimic din ceea ce se intampla pe durata calatoriei nu este intamplator, destinul spunandu-si cuvantul in fiecare situatie. Inca de la inceput, tanarul este sfatuit de Sfanta Duminica, fiinta inzestrata cu puteri supranaturale, pentru a putea trece peste prima incercare, pusa la cale de propriul tata. El este favorizat de catre destin in fata celorlalti doi frati mai mari. Nici intovarasirea cu Spanul nu este intamplatoare. Spanul este o fiinta aparent negativa, malefica, dar are si o imensa realizare in toata aceasta poveste, aceea de a il face pe tanar sa treaca prin toate probele necesare, asigurandu-i initierea. De asemenea, fata de imparat cunoaste dinainte destinul lui Harap-Alb, procurand elementele necesare invierii lui. Toate elementele si fiintele din poveste sunt complici ai destinului, conclucrand pentru a putea duce la bun sfarsit misiunea: transformarea tanarului din profan in initiat. Povestea lui Harap-Alb este un chip de a dovedi ca omul de soiu se vadeste sub orice strai. (G.Calinescu)