Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost primul cărturar de formaţiune enciclopedică din cultura

romînească, dar şi o personalitate marcantă a culturii şi ştiinţei europene.

S-a distins ca istoric, geograf, cartograf, filozof, şi-a adus contribuţia în muzică şi s-a
preocupat de fizică şi matematică, scriindu-şi lucrările în română, latină, greacă şi rusă.
Primele opere ale lui Cantemir purtau un caracter filosofico-teologic. În 1698, la Iaşi, este
publicată prima sa carte, scrisă în română şi greacă ,,Divanul”, mai urmază cîteva lucrări în care
s-au tratat problemele filozofice, logice şi ale ştiinţelor naturii, ca ,,Metafizica”, ..Logica”, etc.
În 1704-1705 D.Cantemir scrie, în română, cea mai importantă carte literară a sa – ,,Istoria
ieroglifică”. Ea prezintă într-un limbaj esopic, alegoric luptele pentru domnie între partidele
boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, prin multiplele sale contrase, această operă aparţine
literaturii de inspiraţie barocă, larg răspîndită în Europa din acea de apus a medievalităţii.
În 1714 este ales membru alAcademiei din Berlin, la solicitarea căreia, în 1716, scrie
,,Descrierea Moldovei” – lucrare ce cuprinde compartimente de geografie, viaţă politică şi
culturală. Lucrarea are în anexă o hartă a Moldovei, lucrată foarte meticulos.
În Rusia D,Cantemir scrie ,,Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” în care este expusă
concepţia originii latine a românilor, unitatea lor etnică şi continuitatea lor vieţuirea pe teritoriul
fostei Dacii. O faimă europeană îi aduce lui Cantemir remarcabila sa operă ,,Istoria creşterii şi
descreşterii Curţii Otomane”(1716), ea prezintă evenimentele Imperiului Otoman între anii 1300
– 1716.
Astfel, Dimitrie Cantemir a fost numit rege între filozofi și filozif între regi și s-a manifestat ca
unul dintre cei mai mari savanţi umanişti europeni ai epocii de trecere de la medieval la
modern...