Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307[1] – d.

 1367)[2] a fost voievod al
Maramureșului și domn al Moldovei.

Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Perioada
domniei lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „Și a
domnit Bogdan, 4 ani”.[3]. Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost
între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea confruntării
militare numită „bătălia de la Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe
nepoții și succesorii lui - Petru I și Ștefan, cei care au fost feciorii lui Ștefan Voievod, cel care a
fost feciorul lui Bogdan I.[4]

Data plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și cum anume nu se știe cu certitudine, dar
trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365[12].

Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe
fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt
confirmate în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365. În
aceasta se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și
slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul
act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori. Astfel, cnezatul
lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt
cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră în Moldova.[15]

Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu

izbutesc, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn
volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania.

Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul

unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, Bogdana, adică a lui Bogdan.[16] În
această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui
Bogdan I. Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a
fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480.[17