Încadrarea operei ,, Istoria unui galbîn ’’ de Vasile Alecsandri în gen și specie literară

În urma elucidării minutioase a operei ,,Istoria unui galbîn’’ de Vasile Alecsandri, am constatat faptul
că aceasta ilustrează particularitățile genului epic, în care ideile și sentimentele autorului nu sunt
transmise direct, ci indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Primul argument ce ar justifica acest lucru ,este faptul că modul de expunerere dominant este
narațiunea, aceasta fiind la persoana I, fapt confirmat de verbele: ,,am fost’’ ,,,gustam’’, ,,nefiind
obișnuit’’, ,,mi se părea’’, ,,m-am sculat’’, ,,să cunosc’’, ,,am deschis-o’’, ,,m-au cuprins’’, și altele.

Un al doilea argument ce l-aș putea prezenta în favoarea afirmației incipite, este faptul că în
povestire sunt prezente personaje, ce au rolul de a conferi operei o notă de frumusețe și melodicitate, și
acestea sunt: Galbenul olandez, paraua turcească, reprezând personajele principale ale textului. În operă
mai există și personaje episodice, cum ar fi: Căpitanul Costiță; Boierul; Directorul de tribunal, și mulți alții.

Nu în ultimul rând, sunt prezenți indicii de timp și de spațiu,ce vizează timpul și locul desfășurării
acțiunii: ,,În noaptea trecută; ,,Pe la un ceas după douăsprezece’’; ,,În anul 1820’’; ,,A doua zi’’ ;,,Într-o
cutioară de fildeș; ,,în buzunarul căpitanului Costiță; etc.

Un alt aspect asupra căruia vreau să fac referință este faptul că opera dată se încadrează în specia
de povestire în ramă,în care naratorul este implicat ca participant, martor sau mesager al evenimentelor,
iar interesul se conturează asupra situației neobișnuite,și nu în jurul personajelor.

Un prim argument ce îl pot aduce este faptul că naratorul, Vasile Alecsandri,este și personaj,dar
totodată și martor al acțiunii,și trăiește sentimentul de mirare și uluire față de tot ceea ce vede și aude,în
acea noapte deosebită.

În al doilea rând,este prezentă oralitatea și imprecizia stilului, prin intermediul dialogului,

exclamațiilor, adresărilor directe ,fazelor ritmate, populare, etc,ce substanțiază un caracter specific
deosebit operei Alecsadriene.

Și,ultimul argument pe care îl pot aduce aici este acțiunea neobișnuită și exemplară a textului,ce redă
niște situații extraordinare trăite de către personajul principal, galbenul olandez.

În concluzie, pot afirma cu certitudine faptul că opera pe care o punem în valoare în prezent la lecțiile
de română, ,,Istoria unui galbîn’’ de Vasile Alecsandri, aparține genului epic, și ilustrează particularitățile
povestirii în ramă.