Sunteți pe pagina 1din 4

Alexandru Lapusneanul ~demonstratie~ Nuvela este specia genului epic in proza, avand o desfasurare mai ampla decat a schitei

sau a povestirii, insa mai redusa decat a romanului, in care nu atat subiectul are importanta, cat natura conflictului pe care e construita actiunea propriu-zisa. Este opera epica, in proza, cu o actiune mai dezvolatata decat schita, cu un singur fir narativ, avand o intriga mai complicata, ce determina conflicte puternice prin care se evidentiaza caracterul mai multor personaje. Ca specie, nuvela devine stabila odata cu perioada romantismului si atinge apogeul in timpul realismului. Cu o actiune mai concentrata in jurul unei situatii contrare, nuvela este un text epic de dimensiune medie. Secventele narative se leaga de regula prin inlantuire, dar se pot conexa si prin insertie sau prin alternanta. Reprezentantii nuvelei sunt: Prosper Merimee, Guy de Maupassant, Honore de Balzac, Lev Tolstoi, Mihai Eminescu. Dintre tipurile de nuvela amintim: cea fantastica Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu, mitica La hanul lui Manjoala de Ion Luca Caragiale, filosofica La tiganci de Mircea Eliade, psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici, In vreme de razboi de Ion Luca Caragiale, Catastrofa de Liviu Rebreanu, istorica Alexandru Lapusneanu de Constantin Negruzii, sociala Fefeleaga de Gala Galaction. Nuvela are o dimensiune oscilanta, variind intre texte scurte comparabile cu schita(10 pagini-Fefeleaga) sau cu un mic roman: Moara cu noroc. Sunt constructii epice echilibrate, extrem de riguroase, avand atat un subiect, cat si o constructie clar conturate. Personajele ocupa pozitia centrala a constructiei, conflictul lor reprezentand de fapt justificarea interna a operei. Sunt caractere puternice, bine conturate, definite in general de stari de spirit contradictorii, conflictuale. Conflictul este mai amplu decat cel al povestirii. Naratiunea se amplifica in mai multe episoade sau chiar pe mai multe planuri ce urmaresc insa preponderent natura conflictului si mai putin desfasurarea propriu-zisa a subiectului. Indicii temporali si spatiali sunt bine conturati, sustinand constant actiunea. Pot varia de la unitati restranse(de la cateva ore si un sigur loc de desfasurare) la extinderi spatio-temporale(durate mai lungi, luni sau ani si desfasurari in locuri diferite). Spre deosebire de povestire, in care relatia narator-personaj tinde spre o subiectivizare accentuata, in nuvela raportul se modifica, specia fiind definita tocmai de o tendinta de obiectivare (naratorul nu se implica in subiect si se detaseaza de personaje). Titlul este de cele mai multe ori foarte concentrat, referindu-se fie la numele protagonistului(Alexandru Lapusneanul), fie la topos(Moara cu noroc), fie poate sugera in mod direct sau in mod simbolic tema(In vreme de razboi). Nuvela istorica are drept personaje figuri atestate istoric sau se refera la un moment din trecut. Intaia nuvela istorica din literatura romana este Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi, aparuta in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara , ca raspuns la indemnul acesteia de a folosi trecutul national ca sursa de inspiratie: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul: de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de

scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Trebuie subliniat faptul ca realitatea este transfigurata si ca opera ramane fictiune, un argument constituindu-l si faptul ca autorul a folosit ca izvor nu numai cronica lui Grigore Ureche, in care se prezinta a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu, ci si pe cea a lui Miron Costin, din care a folosit pentru scena uciderii lui Motoc, omorarea prin lapidare a boierului Batiste Veveli. Costache Negruzzi a impus un model al nuvelei istorice romanesti, care a fost preluat apoi de Alexandru Odobescu. Fascinat de istoria de istoria nationala, Negruzzi se opreste asupra sangerosului veac al XVI-lea evocand cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569). Din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche selecteaza informatii despre imprejurarile sosirii lui Lapuseanu cu oaste straina, in 1564, si despre solia celor patru boieri trimisi de Tomsa, apoi despre fuga acestuia in Polonia si actiunile represive ale Lapusneanului impotriva boierilor, despre uciderea celor patruzeci si sapte de boieri si moartea prin otravire a lui Alexandru-Voda. Desi majoritatea evenimentelor narate sunt atestate, documentar, Negruzzi isi ingaduie anumite libertati fata de adevarul istoric. Astfel, il reprezinta pe Motoc ca sfetnic si mare vornic al lui Lapusneanu, cu toate ca, in cronica, se precizeaza ca Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici l-au insotit pe Tomsa in exil si au fost ucisi la Liov, in urma acuzatiei de complot. Negruzzi nu creeaza, asadar, personaje, ci le modifica destinul din ratiunile pentru a spori dramatismul si complexitatea scenariului epic, pentru a accentua natura malefica a protagonistului. Alexandru Lapusneanul este o nuvela romantica de inspiratie istorica. In literatura romana manifestarea romantismului se produce mai intai in perioada pasoptista, considerata de Nicolae Manolescu in studiul sau Istoria critica a literaturii romane, a fi de tip Biedermeior, manifestand inclinatie spre moralitate, cu valori domestice, intimitate, resemnare, pasiuni temperate, idilism, istorie. Nicolae Manolescu este de parere ca aceasta perioada romantica este imblanzita. Opera Alexandru Lapusneanu este o nuvela pentru ca este o naratiune in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Opera prezinta fapte verosimile, intr-un singur singur conflict, cu o intriga riguros contruita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului principal decat pe actiune. Este o nuvela istorica, de fapt prima nuvela istorica, deoarece evoca un moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu. Este o nuvela romantica, deoarece are un personaj exceptional care actioneaza in situatii exceptionale dar si datorita temei istorice. Comentariile naratorului au o valoare etica si anticipeaza comportamentul personajelor care sunt liniare din punct de vedere psihologic definindu-se printr-o singura trasatura de caracter. Exista rasturnari spectaculoase de situatie, scene de cruzime, scena otravirii. Iubirea este prezenta ca o relatie intre forte antagonice. De asemenea este realizata culoarea de epoca(portrete fizice, prezentarea obiceiurilor de la curte). Exista un singur fir narativ care respecta __________speciei si realizeaza o naratiune heterodiegetica, din perspectiva unui narator omniscient, care nu se implica in faptele narate decat prin comentarii, utilizand focalizarea zero.

Compozitia este de factura clasica, nuvela fiind structurata simbolic si perfect echilibrat pe patru capitole avand fiecare functia unui act din teatrul clasic si beneficiind de o relativa independenta, precedate de care un moto sugestiv: Daca voi nu ma vreti eu ma vreu!, Ai sa dai sama, doamna!, Capul lui Motoc vrem! si De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu. Fiecare capitol se deschide cu o secventa rezumativa in stil cronicaresc, iar principiul de compozitie este cel cronologic, cu o singura abatere in capitolul al doilea care contine o secventa retrospectiva despre destinul urmasilor lui Petru Rares si motivatia casatoriei voievodului cu domnita Ruxanda. Moto-urile au valoare de sentinta reprezentand un rezumat, esenta fiecarei parti; ele subliniaza natura conflictului dezvoltat in fiecare capitol. Formularea lor ca replici ale unor personaje evidentiaza faptul ca scriitorul adopta frecvent ca modalitate de narare reprezentarea. Subiectul isi desafasoara momentele in mod simetric in cele patru capitole, astfel: expozitiunea reprezinta primul paragraf, adica patrunderea lui Alexandru Lapusneanu in Moldova. Conflictul care genereaza intriga este reprezentat de dialogul intre Lapusneanu si cei aptru boieri, Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici, trimisi de Tomsa sa-l determine sa se intoarca din drum. Desfasurarea actiunii cuprinde cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul indeosebi pedepsirea boierilor care-l tradasera in prima domnie. Punctul culminant este atins prin doua acte de o extraordinara cruzime: uciderea celor patruzeci si sapte de de boieri, piramida din capete si linsarea vornicului Motoc. Deznodamantul se implineste firesc, prin moartea lui Lapusneanu otravit cu ajutorul d-nei Ruxanda si sub privirile neinduratoare ale lui Spancioc si Stroici, boierii scapati de macel. Titlul nuvelei situeaza in centrul naratiunii personajul care polarizeaza interesul epic si mesajul operei. Protagonistul este un erou de mare forta, complex, viu. Forma articulata a numelui propriu da culoarea epocii fiind un arhaism morfologic. Tema naratiunii se dezvolta prin evocarea unui episod din Evul Mediu romanesc, si anume cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. O tema secundara, de factura romantica, este aceea a urmarii a destinului unui taran, marirea si prabusirea acestuia, evolutia de la orgoliu si cruzime la singuratate si la teroarea de a fi neputincios in fata mortii. Viziunea artistica se structureaza pe doua planuri. Principalul plan este cel epic, avand drept centru de iradiere figura lui Lapusneanu, al carui destin este urmarit in ultimii cinci ani de domnie si viata. Acest plan este dinamizat de conflicte puternice exterioare (conflict politic intre boieri si voda) si interioare (conflict psihologic generand zbuciumul launtric al domnului in ultimul capitol si conflictul moral trait de doamna Ruxanda). Intamplarile narate sunt proiectate pe un fundal in care se schiteaza un tablou de epoca al Moldovei din veacul al XVI-lea, cu desele schimbari de domnie si ceremonialulrile curtii, cu uneltirile boierilor, cu necurmata navala a turcilor sau a tatarilor, si cu nadejdile mereu inselate ale "prostimii ". In aceste plan-cadru se contureaza un conflict social intre norodul mereu jefuit si jefuitorii care in constiinta multimii, iau chipul lui Motoc, marele vornic strangator de biruri.

Subiectul este conturat in jurul personajului principal Alexandru Lapusneanul. Acesta este un erou romantic, personalitate exacerbata, exceptioanala care imbina in structura sa calitati si defecte : abilitate diplomatica, cinism, impulsivitate, cruzime, disimulare. Figura domnitorului e conturata in special prin intermediul dialogului, mod de expunere prin care se dramatizeaza actiunea, evidentiindu-se aspecte ale personalitatii eroului.Ca in orice nuvela istorica, in centrul naratiunii este fixata, emblematic, figura unui protagonist al carui portret este inspirat din realitatea istorica. Pornind de la informatiile consemnate in cronica lui Ureche, scriitorul creeaza un personaj complex, in constructia caruia se reunesc doua doua perspective esentiale : clasicismul si romantismul. Alexandru Lapusneanul este un personaj principal, static, trasaturile sale de caracter si de perosnalitate ramanand aceleasi de-a lungul intregii nuvele. Alaturi de aceasta caracteristica a eroului se reliefeaza insa si un tipar romantic in construirea personajului ca geniu malefic, cu o inteligenta diabolica si o cruzime neistovita, puse statornic in slujba vointei de putere si de razbunare. Prin toate trasaturile enuntate mai sus : conflicte puternice, intriga riguros construita un singur fir narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat "Alexandru Lapusneanul" se constituie intr-o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui Negruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr-o scriere exemplara.