Nuvela istorica

Alexandru Lapusneanul
C. Negruzzi

“Prosti, da’ multi”

C. Negruzzi

Mihai Zamfir il considera pe Negruzzi, un deschizator de drumuri in “proza literara “ din

Perioada Pasoptista. Autorul contureaza in textele lui caractere memorabile, personaje literare
inzestrate cu individualitate distincta , prin limbajul acestora.

In prima nuvela istorica romaneasca( aparuta la 1840) Negruzzi , este un slujitor fidel al
Memoriei (Mihai Zamfir) si proneste de la documente preexistente (textul cronicilor) pe care le
asambleaza cu mare arta. Rezulta un text care este actual si astazi, prin forta personajului
comparat adesea cu Homlet, sau Richard al 3-lea , dar si prin tema aleasa: fascinatia puterii
absolute, somnul ratiunii, care ii transforma pe conducatori in monstrii.

Sursa principala a nuvelei o reprezinta cronica lui Grigore Ureche, Din care Negruzzi retine
cateva dintre trasaturile temperamentale si telurile politice ale domnitorului, dar si sugerarea a
doua replici cheie ale textului pe kre le va plasa in primul si in ultimul capitol. Autorul trimite in
subsol cronica lui Miron Costin , de unde preia modelul pentru scena uciderii lui Motoc, pe care
cronicarul il foloseste in descrierea mortii boierului Batiste veveli. Astfel , Negruzzi isi
construieste nuvela in continuarea cronicii(se ocupa de adevarul istoric ) , creand o opera din
care se ilustreaza forta cu care literatura poate exprima adevaruri profunde ale fiintei.

In ciuda intentiei vadite a autrului de a reptrezenta realitatea si de a da veridicitate actiunii,

de multe ori adevarul istoric este modificat si imbogatit cu scene imaginate. Astfel , rel realitate
fictiune dovedeste diferenta precum prezenta lui Mooc, Spancioc, si Stroici in solia domneasca
este ireala , prim doi boieri fiind deja pribejiti in Palonia, boierul Stroici este un personaj
inventat de Negruzzi , rasp. de idealurilor pasoptistilor; episodul discutiei cu doamna nu exista in
textul cronicii.

Ca in orice nuvela , comp. este lineara si respecta principiile clasicismului: echilibrul si

rigoarea. Textul ilustreaza principiul “ minimum de spatiu, maximum de efect” Conflictul
puternic se refera se refera la evenimente importante, concentrand mari perioade de timp si
evitand abaterile si interventiile naratorului obiectiv in text. Cele cateva descrieri sunt necesare
pentru a evada culoarea locala a epocii, acelas rol avand-o si limbajul arhaic : postelnic, spahii,
stolnic. Daca in povestire, specie cu care nuve se confunda adesea, accentul cade pe inlantuirea
de evenimente , in nuvela dimpotriva , actiunea este importanta in masura in care contureaza
trasaturile personajului principal.

Cele pat capitole simetce ale nuvelei sunt precedare, dupa moda timpului, de cate care un
motto semnificativ care prezinta actiunea fiecarei parti. Se remaraca interactiunea dintre
mottouri si capitole. De exemplu “ Ai sa dai sama, doamna!” , avertizeaza asuprea scenelor de
cruzime care vor avea loc in sala de ospete. Primul motto “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu” ,
indica vointa uriasa a celui care tine cu orice pret sa revina la domnie.

Primul capitol sta sub semnul cuvintelor domnitorului , si surprinde situatia initiala
intoarcerea lui Al. Lapusneanul, la a 2-a domnie cu ajutor turcesc, in maniera textului cronicii.
Diferenta consta in amanuntul semnificativ Lapusneanu si vornicul Bogdan sunt inarmati “ din
cap pana in picioare” . Cauza ce declasneaza actiunea este punctul in dialogul dintre
Lapusneanu si solia domneasca. Se contureaza 2 conflicte semnificative: intre domnitor si boieri,
specific epocii si Lapusneanu si Motoc , slujitorul care va contura prin antiteza , trasaturile
domnului.

Al 2-lea capitol sta sub semnul replicii unei jupanese care o ameninta ca domnita Ruxanda
“ Ai sa dai sama, doamna” , si descrie cateva dec, luate de domnitor dupa intoarcerea sa la tron:
arde cetatile boierilor revoltati , pe ceilalti ii lipseste de averi, iar pe cei mai multi ii omoara, “ la
cea mai mica greseala dregatoreasca” .

Punctul culminant e atins in scena uciderii celor patruzeci si sapte de boieri. La Grigore
Ureche , se arata ca mercenarii ii ataca pe boieri ca niste lupi intrati intr-o turma. Remarabila
este puterea plastica a natarorului care pentru a zugravi scena (Tudor Vianu – Arta prozatorilor
romani). Intr-o sala in care vinul curge din butoaie amestecandu-se cu sangele de pe podele,
“boierii batrani mor facandu-si cruce, iar cei tineri se apara cu turbare” , facand arme din scaune
si tacamuri. Intreaga scena e urmarita de Lapusneanu si de Motoc, naratorul utilizand motivul
privitorului din tablou. Macelul este continuat si dus in punctul culminant prin scena piramidei
de capete , in care se respecta si rangurile celor ucisi. Cruzimea patologica a domnitorului se
poate observa din reactiile pe care le are la vederea ambelor scene in contrasst cu reactia lui
Motoc(antiteza) , care dand ochii cu piramida insangerata simte, parul sburlindu-i-se pe cap si
dintii sai clantanind. Dupa aceasta Lapusneanu isi cheama sotia sa-I dea leacul de frica, iar
Ruxanda lesina : “ femeia tot femeie, zise Lapusneanul zambind; in loc sa se bucure, ea se
sparie”.

Cinismul personajului principal este evident in relatie cu motoc, caruia ii promisese ca sabia
lui nu se va manji de sangele boierului. Domnitorul intuise de la inceput, care va fi soarta
inarsavului curtezan: “ te voi cruta caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blestemele
narodului”

In aceasta scena apare pentru prima data imaginea multimii , natatorul reusind sa
surprinda psihologia personajului colectiv. Interesul personal , exprimat de fiecare (micsorarea
dojdiilor, oprirea jafului), cedeaza in fata interesului colectiv, exprimat brusc. Ideea ca Motoc il
sfatuieste pe voda, se impune instantaneu si stabileste noua orientare a masei. Deodata
multimea actioneaza la un singur glas, ca o singura fiinta: “toate glasurile si facura un glas, si
acela striga: capul lui Motoc il vrem”.

Deznodamantul (Situatia finala) are loc pe fundalul cetatii hatinului , intr-o atmosfera
sumbra, specific romantica, cetatea fiind comparata cu un mormant de urias . Domnitorul se
imbolnaveste de friguri in asteptarea pedepsirii celor doi boieri ramasi in viata, Spancioc si
Stroici. Sfarsitul domnitorului este impresionant prin cruzimea scenelor descrise. Lui
Lapusneanu ii lispeste dimensiunea religioasa, de vreme ce nu isi accepta soarta de muritor , si
in acelas timp refuza ideea pocaintei. Calugarii sub numele de Pasie , Lapusneanu isi recapata
cruzimea si doreste sa isi ucidasotia si chiar fiul “ Pe cateaua asta am s-o tai in bucati, impreuna
cu tancul ei, ca sa nu mai asculte sfatul dusmanilor” . Stecific romantic insa, calaul devine
victima, iar victima calau, rolurule inversandu-se . Domnitorul sfarseste, ucis de Spancioc si
Stroici, si invata sa moara, el care stia doar sa ucida.

Rigoarea clasica a construrii, se imbina cu elementele romantice. Din recuzita romantica se

pot identifica aspecte precum imagininea capetelor insangerate tintuite pe zidurile cetatii
domnesti, ospatul transformat in macel, piramida alcatuita din patruzeci si sapte de capete sau
moartea. Toate acestea dar si maiestria stilistica a autorului fac din Alexandru Lapusneanul o
nuvela exemplara.