1

Referat - Sadismul istoric n nuvela "Alexandru Lpusneanul" de Costache

Negruzzi

Prima nuvel istoric din literatura romn, "Alexandru Lpuneanul" de
Costache Negruzzi (1808-l868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numr al revistei
"Dacia literara", nscriindu-se ntr-una dintre direciile imprimate de romantismul
definit de Mihail Kogalniceanu in "Introductie" si anume inspirarea scriitorilor din
istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din
"Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche, asadar din trecutul istoric al
romanilor. Prozatorul imbina realitatea istorica si fictiunea, tema nuvelei ilustrand a
doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-l569) in Moldo.
Actiunea se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre domnitor si boierii
care-l tradasera in prima domnie si-l silisera sa paraseasca tronul Moldovei. Naratorul
obiectiv si omniscient (heterodiegetic) si naratiunea la persoana a IIl-a, cu focalizare
zero definesc viziunea narati "dindarat" a nuvelei. Timpul narativ este cronologic,
bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar
spatiul narativ este real, Moldo secolului al XVI-Iea.
Alexandru Lapusneanul - personaj principal cu atestare istorica, erou romantic
si eponim (care da numele operei.) - este alcatuit din puternice trasaturi de caracter,
un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari iesite din comun.
Trasaturile morale reies in mod indirect din faptele, atitudinile si deciziile
protagonistului, din relatia cu celelalte personaje, unele istorice, preluate din cronica
lui Grigore Ureche, altele fief ionale, nascocite de imaginatia scriitorului.
Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie
si fermitate in organizarea razbunarii pe boierii care-l tradasera in prima domnie,
aceasta fiind, de altfel, unica ratiune pentru care s-a urcat pentru a doua oara pe tronul
Moldovei, impotri vointei tuturor: "Daca voi nu ma vreti, eu vreu". Aceasta replica,
asezata ca motto al primului modul si preluata aproape in intregime de Negruzzi din
2

Letopisetul lui Grigore Ureche, are loare documentara, de unde se poate afirma ca
spiritul vindicativ al lui Lapusneanul nu este o fictiune, ci o trasatura istorica: "De nu
ma vor, eu ii voiu pre ei si de nu ma iubescu, eu ii iubescu pre dansii si tot voiu
merge, ori cu voie ori fara voie". Naratorul omniscient remarca in mod direct privirea
protagonistului, ce scanteiase "ca un fulger"^ amenintatoare si ferma, atunci cand
refuza cu obstinatie (incapatariare-M.n.) sa renunte la tronul Moldovei: "- Mai
degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt". Replicile lui Lapusneanul reflecta,
indirect, ura inversunata ce se rersa asupra boierilor abjecti, pe care-i ameninta cu dita
ostilitate: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa mulg si eu pre
voi".Componenta istorica a protagonistului, precum si insusirile fanteziste
exceptionale contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana.
Cruzimea si violenta voievodului sunt reliefate prin antiteza cu blandetea si
delicatetea Doamnei Ruxanda, procedeu romantic folosit de naratorul omniscient
pentru amplificarea emotiei naratorului
Patima si nerabdarea de a ocupa scaunul domnesc sunt ilustrate, indirect, de
una dintre faptele atestate istoric pe care le sarseste Lapusneanul imediat dupa urcarea
pe tron, si anume, aceea de a da foc cetatilor Moldovei, "ca sa sece influenta boierilor
si sa starpeasca cuiburile feudalitatii". Fapta este reala, fiind impusa de autoritatea
otomana, care urmarea sa slabeasca rezistenta tarii in eventualitatea unui atac turcesc.
in cronica lui, Ureche noteaza faptul ca Lapusneanul fagaduise imparatului "ca rasipi
toate citatile din tara Moldovei, numai sa-i dea domnita ". El isi opreste numai cetatea
Hotinului "ca sai fie aparatura dinspre leasi", unde, de altfel, se si retrage in ultimul
an de domnie, ceea ce dovedeste componenta istorica a nuvelei.
Alte insusiri ale personajului, reiesite, indirect, din episoadele in care este
prezent Motoc sunt rod al fictiunii naratorului. Inteligenta si ipocrizia voievodului
sunt argumentate, indirect, de rabdarea extraordinara si tenacitatea impresionanta de
a-l tine pe Motoc langa el, ba chiar prqtejandu-l, prefacandu-se ca nu obser jalbele
"obstiei pentru jafuirile lui Motoc", pana cand i se iveste ocazia de a-l preda multimii,
3

care-l linseaza. Lapusneanul dovedeste aici si o strategie de autoaparare, fiind in
aceasta a doua domnie foarte vigilent si neincrezator fata de boieri, isi ia toate
masurile in asa fel incat sanu-l mai poata trada nimeni.Inca din incipitul nuvelei,
Lapusneanul se .dovedeste un bun cunoscator al psihologiei umane, intrucat il cruta
pe Motoc si-i promite ca sabia lui "nu se manji de sangele tau". in modulul "Capul lui
Motoc vrem", Voda este diabolic de inteligent si ingenios, profitand de multimea
adunata la portile curtii domnesti, ca sa scape de boierul cuprins de disperare; care il
implora sa nu-i asculte "pre niste prosti, pre niste mojici". Lapusneanul ii raspunde
taios si "cu sange rece", cum il caracterizeaza direct vocea auctoriala, argumentand:
"Prosti, dar multi [.,.] sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat?".
Decizia de a-l da pe Motoc multumii este fictionala, intrucat boierul, refugiat in
Polonia, fusese ucis de un om de incredere trimis de Lapusneanul -"de i-au taiat capul
Tomsii si lui Motoe vornicul si lui Spanciog spatariul si lui Veverita postelnicul"-,
ingropandu-i apoi la manastirea Onofrie (dupa cum noteaza Grigore Ureche in
Letopiset.
Insetat de razbunare si inveninat de ura, Voda isi pune in aplicare ul: confisca
averile boierilor si incepe sa-i ucida, profitand de "cea mai mica greseala
dregatoreasca", iar capul vinotului purta o pancarta pe care era scrisa vina, reala sau
plasmuita, asasinatele fiind atat de multe, incat un cap "nu apuca sa putrezeasca, cand
alt cap ii lua locul".
Alexandru Lapusneanul detine arta disimularii, scena din biserica scotand in
relief, Indirect, perfidia cu totul iesita din comun cu care Voda "joaca" rolul
pocaitului. imbracat "cu toata pompa domneasca", se inchina pe la icoane, saruta
moastele Sfantului loan cel nou, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis
crime, citeaza din Biblie, cere iertare boierilor si lui lisus Hristos, apoi ii pofteste pe
boieri la un ospat de impaciuire. in timp ce rosteste "aceasta desantata cuntare", dupa
cum noteaza direct naratorul omniscient, domnitorul pregateste cel mai sadic omor
4

dintre toate cate comisese: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la
ospatul domnesc.
Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motita, indirect, de
multele/apte cumplite: leacul de frica pe care i-l da
doamnei Ruxanda prin piramida de 47 de capete ale boierilor ucisi, linsarea lui
Motoc de catre multime, amenintarea propriei familii cu moartea, schingiuirea si
omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie, a boierilor. Episodul uciderii celor 47
de boieri, preluat din cronica lui Ureche, constituie una dintre cele mai impresionante
crime din istoria Moldovei, iar procedeele asasinarii, descrise detaliat de narator,
ilustreaza indirect firea sangeroasa si feroce a domnitorului, care porunceste sa se faca
o piramida din capetele boierilor, asezate "dupa neam si dupa ranguri", in rful careia
statea capul "unui logofat mare". De la aceasta cumplita crima,la rugamintea doamnei
Ruxanda de a inceta cu omorurile, Lapusneanul nu mai "taiase niciuir boier", dar
"scotea ochi, taia maini, ciuntea" pe oricine care-i dadea un cat de mic motiv, aderat
sau inventat, fapte care ilustreaza, indirect, sadismul personajului.
Moartea violenta, prin otravire a lui Lapusneanul chiar de catre blanda lui sotie,
este o plata binemeritata pentru cruzimea sa. Episodul mortii domnitorului este
inspirat din cronica lui Grigore Ureche, in care Voda, fiind grav bolnav, a poruncit
episcopului si boierilor ca "de-l vor vedea ca ieste spre moarte" sa-l calugareasca.
Acestia, obsernd ca este "mai multu mort decat viu ", l-au calugarit si "i-au pus nume
de calugarie Pahomie", dar, revenindu-si, Lapusneanul i-a amenintat "ca de sa scula,
popi si el pre unii", din care cauza "l-au otravit si au murit", apoi l-au ingropat cu
cinste "in manastirea sa, Slatina, ce ieste de dansul zidita". Ca si in Letopiset, in
nuvela Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului, se imbolnaveste "de lingoare" si,
"in delirul frigurilor", cere sa fie calugarit si primeste numele Paisie. Cand isi revine
din letargie si se vede imbracat in rasa monahala, se enerveaza si-i ameninta: "M-ati
popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu!". Din aceasta riposta,
5

care constituie si mottoul ultimului modul, reies, indirect, rautatea si veninul care i-au
animat comportamentul in toti anii celei de a doua domnii pe tronul Moldovei.
Scena otravirii este cutremuratoare si de aceea romantica. Stroici si Spancioc se
uita cu satisfactie la suferintele lui Voda, iar Stroici, cu un cutit, "ii desclesta [] dintii
si ii turna pe gat otra ce mai era pe fundul paharului", spunandu-i cu bucurie: "inta a
muri, tu care stiai numai a omori". Naratorul omniscient descrie in detaliu chinurile
ingrozitoare ale mortii domnitorului, care lasa "o pata de sange in istoria Moldovei",
fiind inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi portretul lui si a
familiei sale". Aceasta ultima afirmatie apartine istoriei, nu tine, asadar, de fictiunea
scriitorului.
Sadismul si setea de razbunare rezulta din caracterizarea directa, facuta de catre
celelalte personaje: "Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea"(mitropolitul
Teofan); "Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-o, lasandu-i femeia si copin sa
cerseasca pe la usile crestinilor"; "Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel
pangarit a unui tiran ca tine" (Stroici). Un procedeu artistic de caracterizare romantica
o constituie antiteza care opune cruzimii Iul Lapusneanul blandetea si gingasia
doamnei Ruxanda.Relatiile lui Voda cu celelalte personaje accentueaza trasaturile
care-l individualizeaza in nuvela. Fata de doamna Ruxanda, Lapusneanul este
indiferent, ignorand-o cu desarsire, iar atunci cand ea-l roaga sa inceteze cu
omorurile, el ii da "un leac de frica", aratandu-i piramida construita din cele 47 de
capete ale boierijor asasinati. Pentru ca ea lesina la vederea grozaviei, Voda este
dezamagit, dispretuitor si ironic fata de reactia ei: "Femeia tot femeie, [] in loc sa se
bucure, ea se sperie". Blanda Ruxanda isi otraveste sotul, pentru a scapa de la moarte
sigura pe fiul ei, ce fusese amenintat de Lapusneanul, fiind convinsa ca elibera tara de
un domnitor tiran si crud.Scriitorii si criticii literari au apreciat in diferite epoci si
moduri profilul psihologic al lui Alexandru Lapusneanul. Vasile Alecsandri a vorbit
despre "tragedia crunta a lui Lapusneanul", iar Ovid Densusianu despre "cruzimea,
razbunarea, viclenia Iui". Liviu Leonte constata la erou "o inclinatie diabolica, sadica,
6

spre teroare, o dorinta bolnavicioasa de a vedea curgand sange". Mai analitic, Nicolae
Iorga vede aici "sufletul unui bolnav ce-si afla alinarea unei suferinte tainice numai la
vederea si auzul suferintei altora".Arta de prozator a lui Costache Negruzzi este
remarcabila mai ales prin forta de construire a gesturilor patetice ale personajelor,
prin cuvintele memorabile ale acestora, precum si prin obsertia psihologica atenta a
naratorului ca principal procedeu artistic de introspectare a protagonistului. Verbele la
imperfect - "mureau", "se aparau", "cadeau", "se inclestau" - care descriu scena
cutremuratoare a uciderii celor 47 de boieri amplifica tirania si cruzimea
domnitorului.
Referindu-se la loarea incontesila a nuvelei "Alexandru. Lapusneanul" de
Costache Negruzzi, George Calinescu afirma ca aceasta "ar fi devenit o scriere
celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi
universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi patetice adanci,
cuvinte memorabile, de obsertie psihologica acuta, de atitudini romantice si intuitie
realista".