Dimitrie Pompeiu

(1873-1954)
Matematician român. A fost profesor la universitatile din Iasi, Bucuresti si Cluj. Membru al
Academiei Române.
A adus numeroase contributii in domeniul analizei matematice, teoriei functiilor de o variabila
complexa, mecanicii rationale s.a. In teza sa de doctorat (Paris, 1905),
ramasa celebra, a demonstrat printr-un exemplu existenta functiilor
analitice continue pe multimea singularitatilor lor. A introdus in
matematica notiunea de derivata areolara, care a fost mult studiata de elevii
sai; de asemenea a introdus notiunea de distanta intre doua multimi si a
construit functii reale, neconstante, a caror derivata se anuleaza in orice
interval, denumite functii Pompeiu. Este creatorul scolii matematice de
teoria ecuatiilor cu derivate partiale si de mecanica.
Lucrari principale: "Asupra continuitatii functiilor de o variabila
complexa" (1905).
Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă
celebră, Sur la continuité des fonctions de variables complexes („Asupra
continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat
existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor
(funcțiile Pompeiu).
Pompeiu este inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, care constituie o
extindere naturală a funcțiilor analitice. În acest domeniu a introdus noțiunea de derivată areolară
și a extins celebra formulă a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu.
De asemenea a introdus noțiunea de distanță între două mulțimi și a construit funcții reale,
neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcții Pompeiu. Este
creatorul școlii matematice de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și de mecanică.
Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei
funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția se reduce
la o constantă. Aceasta simplă observație a generat una dintre cele mai interesante probleme ale
analizei matematice, cunoscută ca „problema lui Pompeiu”.
O altă simplă observație, care a condus la numeroase cercetări, este cea privind teorema
creșterilor finite.
De numele lui Pompeiu se leagă organizarea la Cluj, după primul război mondial, a
învățământului matematic românesc. El organizează seminarul matematic din Cluj, după
exemplul celebrului seminar de la College de France. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru
Sergescu, înființează revista Mathematica, de largă circulație internațională.
Opera matematică a lui Pompeiu este conținută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943.