DINAMICA POPULATIEI

Prin dinamica populaţiei se înţelege totalitatea modificărilor ce determină nr.populaţiei, structura şi

răspândirea populaţiei unui teritoriu, într-un anumit interval de timp, ca urmare a naşterilor, a deceselor, a
imigrărilor şi emigrărilor.
Dinamica populaţiei trebuie privită sub două aspecte:
→ ca mişcare naturală (mobilitate demografică);
→ ca mobilitate teritorială (migraţii).

a) Mişcarea naturală reprezintă schimbările survenite în nr.populaţiei unui teritoriu, ca urmare a naşterilor şi
a deceselor.
Natalitatea reprezintă nr.naşterilor în cadrul unei populaţii, într-un anumit interval de timp.
Intensitatea naşterilor se măsoară şi se exprimă printr-un indice numit rata natalităţii, care ne arată raportul
dintre nr.născuţilor vii şi populaţia medie a teritoriului, exprimată în promile(‰).
Formula:

Factorii principali care influenţează natalitatea sunt:

• Gradul dezvoltării economice – care determină condiţiile de viaţă ale populaţiei;
• Locul femeii în societate, nivelul ei de instruire, de implicare în activitaţi socio-economice;
• Practica religioasă;
• Cadrul legislativ – care poate cuprinde măsuri menite să încurajeze sau să descurajeze natalitatea;
• Structura pe grupe de vârstă şi sexe.

Rata natalităţii, la nivel mondial a cunoscut o tendinţă de descreştere, situându-se (în per.2000 -2005), la o
valoare medie de 22‰; pe ţări, valoarea minimă – în Ucraina(7,7‰), iar cea maximă – în Niger (55‰).
Valorile cele mai ridicate ale natalit. se înregistrează în Africa, America de Sud, sudul Asiei, iar cele mai
mici, în Europa, Australia şi America de Nord.
Se observă că valorile cele mai ridicate sunt în ţările slab dezv.economic, acolo unde nu există mijloace
contraceptive sau de planing familial.

Mortalitatea reprezintă nr.de decese în cadrul unei populaţii, într-un anumit intervaş de timp.
Intensitatea deceselor se exprimă print-un indice numit rata mortalităţii, care este redat prin raportul între nr.total
de decese şi populaţia medie, exprimat la ‰.
Formula :
Factorii care influenţează mortalitatea sunt:
• Factorii socio-economici_ nivelul de dezv.economică, asistenţa sanitară, gradul de instruire al populaţiei,
starea de sănătate şi morbiditatea(= nr.de îmbolnăviri raportat la 100 000 delocuitori);
• Factorii demografici (structura pe grupe de vârstă şi sexe);
• Factorii istorici (războaie, mişcări sociale, cataclisme naturale etc).

Rata mortalităţii la nivel mondial este de 9‰; ea a scăzut dupa cel de-al doilea război mondial în ţările slab
dezvoltate, dar se menţine totuşi la valori ridicate şi a înregistrat o creştere în unele ţări dezvoltate, explicată
de creşterea ponderii populaţiei vârstnice.
Valori ridicate sunt în Africa (14‰) şi Europa (11‰), iar valori reduse, în Australia, America de Nord şi
America Latină (între 7 -9‰); pe ţări, rata mortalitaţii variază între 2,1‰ în Kuweit şi 25‰ în Angola.

Mortalitatea infantilă reprezintă nr. de decedaţi în primul an de viaţă raportat la 1 000 de născuţi vii.
În prezent, valoare medie pe Glob este de 57‰, iar pe continente, cele mai ridicate valori sunt în Africa şi sudul
Asiei (150 -160‰), iar cele mai scăzute în Europa (10 - 15‰).

Speranţa de viaţă reprezintă nr.mediu de ani pe care o persoană îl poate trăi în mod normal, exprimat la
naştere; ea este, la nivel mondial de 65 de ani, mai redusă în ţări africane( de 35 – 40 ani) şi ridicată în Japonia
(76,5 ani) şi Israel (77,1 ani).
Bilanţul natural (sporul natural) al populaţiei reprezintă diferenţa dintre rata natalităţii şi rata mortalităţii
Bn = N – M (‰) sau Bn = N – M x 1 000 (‰) .
 Pt
Bilanţul natural al populaţiei ne poate arăta – creşterea (N› M), descreşterea (N ‹ M) sau stagnarea (N = M)
numărului de locuitori; el este mai ridicat în ţările subdezvoltate (20‰ - 30‰) şi mai scăzut în statele dezvoltate
(sub 5‰).
În raport de evoluţia indicatorilor mişcării naturale a populaţiei (natalitatea şi mortalitatea), s-au conturat
trei perioade:
- perioada tradiţională – caracterizată prin rate ridicate ale natalit. şi ale mortalit. şi un bilanţ natural
foarte scăzut;
- perioada de tranziţie – când mortalit. a scăzut, natalit. s-a menţinut ridicată şi s-a produs “explozia
demografică”;
- perioada modernă – caracterizată prin rate reduse ale natalit. şi mortalit. şi o creştere numerică a
populaţiei foarte redusă, nulă sau negativă.

b) Mobilitatea teritorială a populaţiei reprezintă toate transformările care au loc în numărul şi structura
populaţiei unui anumit teritoriu, datorită deplasării populaţiei (cu sau fără schimbarea domiciliului stabil).
Mobilitatea teritorială a populaţiei este o componentă importantă a dinamicii populaţiei, fiind un factor al
creşterii sau descreşterii numerice a populaţiei, iar sporul migratoriu este complementar sporului natural.
Migraţia reprezintă procesul de deplasare al populaţiei, în care imigrantul este persoana care se stabileşte
definitiv într-o regiune/ţară, iar emigrantul este persoana care pleacă definitiv dintr-o regiune/ţară.
Bilanţul migratoriu al populaţiei unui teritoriu este diferenţa dintre numărul imigranţilor (I) şi cel al
emigranţilor (E), exprimată în promile (‰), pentru o perioadă determinată de timp, de regulă un an.
Bm = I – E
Principalii factori care influenţează mobilitatea teritorială a populaţiei sunt:
• Factori economici (dezvoltarea economică a unei regiuni atrage populaţia, oferind locuri de muncă,
spre deosebire de regiunile slab dezvoltate, din care populaţia emigrează);
• Factori politici ( de exemplu emigrările masive de populaţie înainte de 1990 din ţările “blocului
comunist” spre statele democrate din Europa Occidentală, S.U.A.);
• Factori religioşi (de exemplu, deplasarea a peste 6 milioane de persoane între India – cu religie
hindusă şi Pakistan – cu religie musulmană/islamică, după retragerea administraţiei britanice);
• Factori naturali (condiţiile climatice vitrege, relieful inaccesibil, sărăcia resurselor de apă, solurile
de slabă fertilitate, catastrofele naturale – erupţii vulcanice, cutremure, au determinat dintotdeauna
deplasări ale populaţiei);
• Cauze turistice, care se estimează că atrag anual peste 10% din populaţia Terrei.

Mobilitatea teritorială a populaţiei a fost şi este o consecinţă a inegalităţilor existente, în plan regional sau la nivel
mondial, în ceea ce priveşte distribuţia populaţiei, pe de o parte, şi cea a resurselor naturale, pe de altă parte.

Tipuri de migraţii:
 Deplasări obişnuite – sunt cele mai frecvente şi includ: deplasările zilnice = navetism (deplasări
temporare cu ritmicitate zilnică), deplasări la sfârşit de saptamână şi deplasări de vacanţă.
 Migraţii propriu-zise – care sunt deplasări de lungă durată sau definitive, ce presupun schimbarea
temporară sau definitivă a rezidenţei(locului de domiciliu); de cele mai multe ori au cauze
economice (loc de muncă) şi se realizeaţă prin migraţii interne sau internaţionale.
Migraţiile internaţionale sunt determinate de cauze diverse: nivelul de dezvoltare diferit al ţărilor, decizii politice,
constrângeri politice sau religioase, motive /cauze sociale (sistemul de educaţie, instruire, reunificarea familiei ş.a.),
traficul de persoane etc.
În cadrul migraţiilor internaţionale, o problemă deosebită, în ultimii ani, o ridică stabilirea unor specialişti de
înaltă calificare din ţări slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, în cadrul unor ţări dezvoltate (fenomenul
denumit “exodul creierelor” = “brain drain”).

!!! Vezi din manual (pag.29) şi “Bilanţul total” – cu definiţie, formula de calcul, diferenţe regionale pe Glob şi
Aplicaţia – problemă!!!