FUMEA YVONNE 10G

Fişa de lucru 25: Tipuri şi structuri teritoriale agricole

În prezent, pe Glob se întâlnesc aproape toate tipurile de practici agricole cunoscute de om de-a lungul istoriei sale.
Forma de organizare agricolă este redată prin aspectul morfologic al terenurilor şi prin tipul de exploatare. Cele două
tipuri de exploatare cunoscute în prezent – agricultura tradiţională şi agricultura modernă – sunt determinate de: 
forma de proprietate,  modul de organizare,  structura culturilor,  echiparea
tehnică şi  intensitatea sau frecvenţa practicilor agricole.1
A. Agricultura tradiţională (de subzistenţă), prin randamentul scăzut, asigură necesarul alimentar comunităţii
locale. Se disting: agricultura primitivă şi agricultura propriu-zisă.
Agricultura primitivă este prezentă în regiunile geografice cu condiţii naturale limitate, din statele slab dezvoltate
economic.
În cadrul agriculturii primitive se evidenţiază:  agricultura migratorie (itinerantă) şi  păstoritul nomad.
Stabiliți și scrieți în ce constau şi unde se practică: a) agricultura migratorie şi b) păstoritul nomad.

Agricultura migratorie (itinerantă)-

Agricultura itinerantă este sistemul cel mai rudimentar de cultivare a
terenurilor. Suprafeţele cultivate sunt restrânse, se lucrează în comun, se cresc puţine animale
domestice . In câţiva ani, terenul cultivat se epuizează şi este părăsit luându-se în cultură altă
suprafaţă defrişată (este specific în regiunile tropical-umede, subecuatoriale şi ecuatoriale) Se
practică astăzi în Peninsula Indochina, Arhipelagul Indonezian, Africa Centrală, Amazonia.

Păstoritul nomad- Păstoritul nomad se practică în deserturi, iar productivitatea este foarte scăzută.
Se cresc cămile şi animale de povară, oi şi mai puţin bovine (Sahel), păşunile fiind foarte slabe.
Cultura plantelor se face în oaze, pe bază de irigaţii. Se cultivă orez, bumbac, arahide, porumb,
mei şi curmal. Păstoritul nomad este o îndeletnicire veche în regiunile deşertice, ce se practică şi
azi în deserturile Gobi, Sahara şi în tundră.

Agricultura propriu-zisă (preindustrială) se distinge prin:  agricultura extensivă mixtă,  agricultura fără
irigaţii,  agricultura prin irigaţii şi  agricultura latifundiară.
Stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura extensivă mixtă, b) agricultura fără irigaţii, c) agricultura prin irigaţii şi
agricultura latifundiară.

Agricultura extensivă mixtă- Agricultura extinsă este un sistem de producție agricolă care folosește
cantități mici de forță de muncă, îngrășăminte și capital, în raport cu suprafața agricolă.

În regiuni din: America Latină, Europa de Sud, Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa de Nord.
Agricultura fără irigaţii – Asia de Sud are o proportie mai mare de soluri relativ fertile decat majoritatea
regiunilor tropicale, si eroziunea solului este mai putin severa decat in alta parte. Adesea
abundenta plantelor este legata mai mult de caldura si de umiditate decat de calitatea solului,
bacteriile imbunatatesc fertilitatea solului..
În regiuni din Asia de Sud şi Asia de Sud-Est.
Agricultura prin irigaţii- In prezent, ca si in timpurile vechi, irigarea este o operatie prin care se asigura
culturilor agricole necesarul de apa, pentru cresterea normala a plantelor si sporirea productiei, in
conditiile in care exista deficit de precipitatii, din cauza specificului climei, a modificarilor suferite
de ecosisteme sau cand terenul agricol este arid. Amplasarea unui sistem de irigatii nu se face la
intamplare, ci in urma unei analize riguroase a solului, a posibilelor surse de apa, a modelului de
irigare. Un sistem defectuos conceput poate sa aiba efecte la fel de nocive ca si absenta apei,
favorizand propagarea agentilor patogeni, a poluantilor, eroziunea sau cresterea salinitatii in sol.
.
În regiuni din Asia de Sud-Est (Peninsula Indochina, China, Indonezia).
Agricultura latifundiară- se practica pe terenuri foarte intinse apartinand unor propietari bogati, pe
care se practica monocultura, policultura sau amandoua, asociate cu cresterea animalelor .

Se practică în regiuni din: America Latină, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Europa de Sud
(Grecia, Spania).

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti,
2005, p. 84.
 B. Agricultura modernă (producătoare de marfă sau comercială) a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea şi are
ca principal scop obţinerea unor producţii foarte mari, datorită procedeelor agrotehnice moderne (mecanizare,
chimizare, irigaţii etc.). Este caracteristică ţărilor dezvoltate economic: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia,
Germania, S.U.A., Australia, Noua Zeelandă ş.a. În sfera acestei categorii se disting:  agricultura mixtă intensivă, 
agricultura specializată şi  agricultura cu plantaţii.1
Stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura mixtă intensivă, b) agricultura specializată (sau „agricultura fără ţărani”) şi c)
agricultura cu plantaţii.

Agricultura mixtă intensivă- In agricultura intensiva, cresterea productiei agricole totale pe unitatea de
suprafata si pe cap de animal are loc prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale, perfectiunea fortei de munca,
introducerea si generalizarea rezultatelor cercetarii tehnico-stiintifice in productie etc. Acest tip de
agricultura este singurul care poate asigura productie necesara satisfacerii unei populatii in continua
crestere.

Se practică în regiuni ţări din Europa Centrală şi de Vest, în nord-estul S.U.A., Noua Zeelandă şi sud-estul
Australiei.
Agricultura specializată sau („agricultura fără ţărani) poate fi considerata o varianta a agriculturii intensive, unde
traditia si conditiile naturale au consacrat unele zone agricole pe piata producatorilor.
Pe scară largă se practică agricultura specializată în cultura grâului, cultura plantelor
industriale, creşterea animalelor şi cultura plantelor furajere, păstoritul modern. Acest tip de
agricultură poartă numele de „agricultură fără ţărani” datorită gradului înalt de mecanizare.

Acest tip de agricultură se practică în America de Nord, Europa de Vest, Australia, Noua Zeelandă, Argentina,
Africa de Sud etc.
Cele mai frecvente specializări sunt: cultivarea grâului (S.U.A., Australia, Canada), cultivarea plantelor industriale
(bumbac, trestie de zahăr, tutun ş.a.) şi creşterea animalelor (S.U.A. – în Corn-belt, Noua Zeelandă, Argentina,
Australia, Olanda, Belgia, Danemarca ş.a.).
Agricultura cu plantaţii- Agricultura cu plantaţii deţine suprafeţe mari, de sute de hectare, pe care se
cultivă bananieri, ananas, arbori de cacao, cafea, ceai, trestie de zahăr etc.
Plantaţiile sunt plasate în regiunile de coastă, în apropierea şoselelor sau căilor ferate,
pentru facilitarea transportului recoltei. Acest tip de agricultură se practică în Brazilia, ţările de pe
Coasta Golfului Guineea, Sri Lanka, Malayezia, Indonezia ş.a.Proprietăţile aparţin de obicei firmelor
transnaţionale (ex: „United Fruits”), care exportă aproape toată producţia. Producţiile de pe plantaţii
deţin un rol important în comerţul mondial.

................................................................................................................................................................................................
Agricultura socialistă – inclusă şi ea în categoria agricultură modernă – se mai practică în puţine ţări (China,
Coreea de Nord, Vietnam, Cuba). O astfel de agricultură se practica şi în România, până în anul 1990.
Pe baza informaţiilor pe care le deţineţi, descrieţi cum funcţiona agricultura românească în perioada socialistă.

Până la mijlocul anilor ’80 din 10 milioane hectare de arabil 3 milioane erau irigate, iar cele 7
milioane neirigate aveau de suferit din cauza secetei. În acelasi timp, terenurile ce se aflau în Delta
Dunarii și pe malul Dunării erau mlăștinoase și astfel acestea au fost secate și transformate în teren
arabil. Delta Dunării, care acoperea peste 450000 hectare, a fost secată în anumite părți și astfel s-a
facut loc culturilor agricole și pășunilor. Până în 1989 , 36000 de hectare au fost transformate în
teren arabil. Rotația culturilor, facută necorespunzător, uneori chiar inexistentă (se cultiva grâu sau
porumb pe același teren mulți ani la rând) a dus la scăderea calității solurilor și deci a producției.
Cantitatea de îngrășaminte chimice disponibile era de aproximativ 80 Kg/hectar, mult mai mică decât
necesarul. În primele trei decenii ale conducerii comuniste mii de cai au fost omorâți pentru a face
loc tractoarelor.
 *Pe baza datelor din tabel, realizați harta Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, utilizând simbolurile sugerate.
Nr. Plante cultivate/ State
specii de animale
1 Grâu China, S.U.A., India, Franţa, Federaţia Rusă, Canada, Turcia, Australia, Argentina, Germania
2 Porumb S.U.A., China, Brazilia, Argentina, Mexic, Franţa, Ungaria
3 Orez China, India, Indonezia, Bangladesh, Vietnam, Thailanda, Myanmar, Japonia, Filipine
4 Viţă-de-vie Franţa, Spania, Italia, S.U.A., Grecia, România, Argentina, Chile, Algeria, Africa de Sud
5 Citrice Brazilia, S.U.A., Mexic, China, Spania, Italia, Grecia, Japonia, Israel, Turcia, Egipt
6 Bovine India, Brazilia, S.U.A., China, Argentina, Mexic, Australia, Franţa, Federaţia Rusă, Etiopia
7 Ovine Australia, China, India, Iran, Noua Zeelandă, Spania, Africa de Sud
8 Porcine China, S.U.A., Brazilia, Germania, Spania, Polonia, Mexic, Japonia, Federaţia Rusă, India

Conform altor surse, în cadrul agriculturii comerciale se disting următoarele tipuri:  agricultura predominant
cerealieră,  agricultura mixtă (policultura şi creşterea intensivă a animalelor),  agricultura mediteraneană, 
agricultura specializată pe viticultură şi pomicultură,  agricultura specializată în creşterea extensivă a animalelor ş.a.
(După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 94.; O. Mândruţ,
Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 70.).

55