Maitreyi – caracterizarea personajului

“Maitreyi” este una dintre cele mai insemnate lucrari a lui Mircea Eliade. Nascut in
Bucuresti in anul 1907 si decedat in1986, Mircea Eliade este unul dintre marii scriitori de
origine romana, acesta fiind, de asemenea si filozof si istoric al religiilor. Printre operele lui
gasim “La tiganci”, “Nunta in cer”, Domnisoara Cristina”, “Douasprezece mii de capete de
vita” si altele.

Maitreyi, este personajul principal,feminin,singular,pozitiv,real din romanul omonim.

Eroina este inspirata din realitate,reprezentand tipul femeii hinduse, caracterizata de catre
Eliade, atat in mod direct (de catre narator sau alte personaje), cat si in mod indirect (nume,
felul de a vorbi, statut social, vestimentatie, comportament sau relatia cu celelalte
personaje). Aceasta este constriuta intr-o maniera realista, datorita prezentei numeroaselor
calitati si defecte atat fizice cat si de caracter.

Mai intai, prin caracterizare directa, aflam ca Maitreyi este o fata de 16 ani, fiica a
omului de afaceri Narendra Sen. Aceasta este o persoana foarte inteligenta avand anumite
inclinari inspre literatura si filozofie. Totodata, Maitreyi este “o ciudata”, avand in vedere
povestea de iubire pe care “a trait-o” cu un copac, numit “sapte frunze”.

Prin caracterizarea indirecta, rezulata din nume si vestimentatie, aflam ca Maitreyi

este o indianca pura, care respecta cu strictete regulile specifice lumii din care face parte. De
multe ori avem prezenta in text imaginea vizuala, care ne descrie imbracamintea purtata de
aceasta, sari-urile ei, fiind un element foarte des intalnit in text.

Tot prin caracterizare indirecta, rezultata de aceasta data din comportament, aflam
ca Maitreyi este o fata iubitoare si ascultatoare. Datorita timpului petrecut impreuna cu
Alan, care vine intr-o cantitate semnificanta, Maitreyi ajunge sa se indragosteasca de acesta,
ajungand sa comita fapte demoralizatoare din cauza aceste iubiri. Chiar daca ea este o fata
ascultatoare, fata de parintii ei, demonstrand acest lucru de mai multe ori, atunci cand
dragostea pune stapanire pe sufletul ei, ajunge sa recurga la unele fapte pe care nu s-ar fi
gandit nimeni ca le-ar putea face vreo-data. De exemplu atunci cand se culca cu vanzatorul
de fructe, doar pentru a fi axclusa din societate si a putea fi din nou cu Allan.

Prin caracterizarea directa, rezultata din spusele celorlalte personaje, adica din
vorbele lui Allan, la inceput, in ochii acestuia, Maitreyi este doar o fata “cu ochii ei prea mari
si prea negri, cu buzele carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin,
ca un fruct trecut in copt”, culoarea acesteia parandu-i lui Allan ceva scarbos. Totusi cu
trecerea timpului, sentimentele lui Allan ajungand sa fie atat de puternice, incat acesta o
vede drept foarte frumoasa, mai mult, acesta ii ia apararea in fata acelora care o vad precum
o vedea si el la inceput.

Din relatia cu celelalte persoanje, aflam ca Maitreyi este o fire darnica, totusi uneori
rautacioasa, trecand de la o stare la alta destul de des, mai ales fata de Allan. Aceasta este
de asemenea foarte ascultatoare fata de tatal ei, a carui porunci le asculta cu strictete. Fata
de sora ei, Maitreyi da dovada de afectiune si protectie, avand multa grija de ea, mai ales
atunci cand se imbolnaveste, si iertand-o pe aceasta cand le spune parintilor despre legatura
dintre ea si Allan.

In concluzie, o data cu trecerea timpului, Maitreyi sufera schimbari de comportament

usor observabile. De la fata cuminte si ascultatoare, care respecta cu strictete regulile lumii
in care traieste, ajunge sa comita pacate majore, doar pentru ca se indragosteste.

Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filosof şi profesor român la
Universitatea din Chicago.

Romanul Maitreyi, publicat în 1933, face parte din prima tendinţă, fiind un roman modern
subiectiv, un roman al autenticităţii, al experienţei şi un roman exotic.

Romanul este o specie a genului epic în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe
mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje şi în care apare un conflict
puternic.

Tema romanului este iubirea incompatibila, povestea nefericită trăită de Allan şi Maitreyi
amintind de Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda.

Titlul este sugestiv în ceea ce priveşte conţinutul discursului narativ. Acesta coincide cu
numele personajului principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic
personaj feminin din literatura română.

Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea
dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de
comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea
romanul prezintă şi un conflict interior. Fire autoreflexiva, Allan trăieşte conflictul dintre
trăirea internă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea autoanalizei.

Incipitul romanului surprinde prin tonalitatea confesiunii, prin sinceritatea povestirii,

luciditatea analizei, autenticitatea întâmplărilor trăite şi consemnate cât şi prin misterul femeii
iubite, Maitreyi.

Maitreyi rămâne pentru europeanul raţional o eternă obsesie şi enigmă. Frământările lui Allan
pentru a o înţelege pe Maitreyi fac ca romanul să aibă un final deschis.

Adolescentă bengaleză, copil şi femeie în acelaşi timp, poetă, preocupată de filozofie,

apreciată de cercurile intelectuale bengaleze, aceasta simbolozează misterul feminităţii.
Pompiliu Constantinescu realizează un portret al fetei în care spune: ”…Maitreyi este o
femeie şi un mit; este mai ales un simbol al sacrificiului în iubire, trăind cu o intensitate şi un
farmec de substanţă tare, aromitoare ca înseşi parfumurile orientale”.

Naratorul o caracterizează direct pe protagonistă în mai multe etape ale iubirii dintre cei doi.
La început acestuia nu i se pare frumoasă „cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele
cărnoase, cu sânii puternici de fecioară bengaleză, crescută prea plin, ca un fruct trecut în
copt”, ca mai apoi această impresie să i se schimbe „Maitreyi mi s-a parut, atunci, mult mai
frumoasă …”

Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei cât şi
din relaţia eroinei cu celelalte personaje. Astfel, Maitreyi îşi asumă tragedia iubirii, deoarece
ea este singura care cunoştea interdicţiile şi urmările acestei iubiri în lumea sa. Ea îl iniţiază
pe Allan în iubire, în cultura orientală şi în sacralitate. Pentru protagonistă, viaţa este iubire,
iar iubirea înseamnă sacrificiu şi rodnicie.

Din punct de vedere compoziţional, romanul are cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt
relatate la persoana I, din perspectiva personajului – narator Allan. Construcţia discursului
narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care personajul – narator o are asupra
evenimentelor: contemporană şi ulterioară.

În concluzie, având în vedere aspectele prezenate ulterior, putem spune că Mircea Eliade
creează prin Maitreyi, unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura română
şi totodata cel mai exotic personaj al literaturii române, un personaj complex capabil de
sacrificiu pentru o iubire adevărată.

Caracterizarea maitreyiei

Mircea eliade este unul dintre intelectualii români, de structură enciclopedică,

Adeptul stilului direct, lipsit de artificii.

Romanul „maitreyi” apare în 1933 şi face parte din aşa numitul „ciclu indian”.

Personajul central al romanului, el fiind şi personaj eponim este maitreyi. Aceastaapare în

toate momentele desfăşurării acţiunii, reprezentând eternul feminin. Ea este fiicainginerului
narendra sen şi a doamnei sen, totodată ea fiind şi sora lui chabu.

Portretul fizic este realitzat de către personajul narator allan. Iniţial portretulmaitreyiei
subliniază uşorul dispreţ al lui allan faţă de ea şi faţă de întreaga ei ţară, india:„îmi amintesc
foarte vag că, vazând-o o dată în maşină… am avut o ciudată tresărire URmată de un foarte
surprinzător dispreţ. Mi se părea urâtă

Cu ochii ei prea mari şi preanegri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de

fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”.

Al doilea portret al tinerei beng

Aleze reflectă atracţia, pasiunea, dragostea eroului pentru ea; tot ce înainte era văzut de către
acesta ca un atribut al urâţeniei devine un semnal frumuseţii feminine: „buclele ei prea negre,
ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii…trăia prin miracol nu prin biologie”; „expresivă până
la răzvrătire, fermecătoare în sensulmagic al cuvântului”, de aici rezultând faptul că
personajul e idealizat.; „mişcările ei moide mătase, zâmbetul timid”; „glasul ei atât de
schimbat în fiecare clipă, un glas care parcăar fi descoperit anumite sunete”, aici apărând
caracterizarea directă, realizată de autor.caracterizarea personajului se face prin acumularea
de fapte, gesturi, vorbe, întâmplări,gânduri şi atitudini: e capabilă să

Şi sacrifice poziţia socială, viitorul ei şi onoarea familei pentru iubirea sinceră pe care o
trăieşte.maitreyi se va dovedi o tânără profundă, o fiinţă cultivată preocupată de filozofieşi
literatură, însă va trăi o dramă generată de incompatibilitatea atracţiei pentru allan în

Raport c

U normele societăţii indiene. Deşi extrem de tânără şi, aparent naivă, ea este ceacare va juca
un rol de mentor şi în va iniţia pe allan în misterele iubirii de tip indian.

Are o mare disponibilitate afectivă, simţind o atracţie faţă de bărbaţii albi, pe

Care

Îi consideră superiori bengalezilor. Ea concepe iubirea ca o comuniune cu legea naturii şia

firii şi îi mărturiseşte lui allan că prima ei iubire a fost pentru un copac pe care l

-a

Numit „şapte frunze”: „mă rezemam de trunchiul lui, ca să nu cad. Fu

Geam noaptea din

Odaie, goală, şi mă urcam în pomul meu; nu puteam dormi singură…nu mai mă

puteamdespărţi de el. Stam ziua întreagă îmbrăţişaţi, şi

I vorbeam, îl sărutam, plângeam”, aiciapărânt caracterizarea indirectă.

Îl uimeşte pe erou, dând dovadă de o combinaţie stranie, de o puritate şi

voluptateimpresionantă, ea dovedindu

Se amanta perfectă, aşadar rămânând o enigmă atât pentruautor, cât şi pentru cititori.

În opinia mea, maitreyi întruchipează eternul feminin plin de mister, tainic şi

Cuceritor.

„nimeni n

-A ieşit nevătămat din jocurile maitreyiei. Să fie pierderea minţilor saumoartea singura ieşire
din toate marile pasiuni?