Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
prbueasc sub aciunea ploii continue, transformndu-se ntro arc ce plutete n deriv (Pilonii grei se prbuesc).
Un motiv definitoriu al acestei poezii este ploaia; dac la
romantici ea este regeneratoare, la simboliti este distructiv,
metamorfoznd ntreag lume i devenind tnguire cosmic.
Ploaia devine un plns al materiei n descompunere i este
perceput cu toate simurile acutizat (Aud materia plngnd
[] Simt cum de atta ploaie). Este un sunet dizarmonic,
iritant, un anticantec care ne amintete de nimicnicia noastr i
de efemeritatea condiiei pe care o deinem. Aceast ploaie
anuleaz orice speran a eului liric de a-i gsi pacea
interioar, fiind chinuit de propria contiin ce nu i gsete
linitea. Singurtatea nu este dorit i totui ea sosete de
pretutindeni, eul liric se lovete de ea, o constat, i se relev c
un blestem (Sunt singur). A fi singur nseamn a fi ptruns de
sentimentul inutilitii, a propriei cderi n gol. nseamn a fi
rupt de materie i de lume, solitudinea lund nfiarea
pustiului acvatic, mereu n cretere i izolrii ntr-o locuina
nesigur, ameninat din toate direciile.
Pe lng aceste motive remarcm pe acela al nopii, cu
semnificaie ambivalent: dac la romantici noaptea este
ncrcat de mister i generatoare de romantism, la simboliti
este angoasant, nevrotic (De-attea nopi aud plound).
Sentimentul perpetuu de nelinite metafizic pe care l ncearc
eul liric este evideniat i la nivelul modurilor timpurilor verbale
prin gerunzii ( ploaund, plngnd) i prezentul cu valen
etern (aud, simt, tresar). Acestea pot sugera totodat i
monotonia n care este cufundat ntregul univers aflat n
pericolul dispariiei totale. Monorima, prezent n dou strofe,