Sunteți pe pagina 1din 6

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI Roman interbelic, subiectiv, modern de Camil Petrescu

- Demonstratie Romanul modern romanesc atinge apogeul in perioada interbelica mai ales prin opera lui C. Petrescu. Romanul modern de tip subiectiv se poate caracteriza prin infatisarea unei lumi eterogene, urbane, renuntarea la omniscienta, preferinta pentru naratiunea la pers. I, multiplicarea perspectivei narative, preferinta pentru un personaj cu o viata psihologica bogata, dorinta de a crea iluzia autenticitatii, analiza si confesiunea iau locul povestirii. In 1930 cand apare romanul, literatura romana facuse pasi inspre modernitate prin Ion al lui Liviu Rebreanu, insa publicarea romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi inclina balanta catre creatia moderna. In romanul sau, Camil Petrescu imbina principiile acestui gen de scriitura, regasite mai tarziu in articolul intitulat Noua structura si opera lui Marcel Proust. Astfel intalnim aici personajul narator: sa un descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, introducerea unor mijloace artistice noi (memoria involuntara, fluxul constiintei), apelul la

documente (pagini de jurnal, scrisori), introducerea unor pasaje cu nota filozofica sau psihologica, etc. Titlul romanului stabileste cele doua teme fundamentale ale operei: iubirea si razboiul. Cele doua se constituie in etape parcurse de personajul principal Stefan Gheorghidiu de-a lungul romanului. Repetitia substantivului noapte capata valoarea unui simbol in care descifram incertitudinea ce-l insoteste pe Gheorghidiu la tot pasul. Titlul ofera insa si o imagine de ansamblu a structurii romanului. Opera se imparte in doua mari secvente numite carti, divizate la randul lor in capitole avand fiecare cate un titlu reprezentativ; de pilda cap. II se intituleaza Diagonalele unui testament. Trebuie mentionat ca ultimul capitol al primei carti se intituleaza Ultima noapte de dragoste, iar primul capitol al celei de-a doua carti se intituleaza Intaia noapte de razboi. Romanul debuteaza cu un mic artificiu compozitional , caci actiunea primului capitol (La Piatra Craiului) se petrece posterior intamplarilor infatisate in prima carte. Se disting asadar doua planuri temporale: cel prezent, al frontului si cel trecut, al povestii de iubire. Cu cateva dificultati cititorul afla ca in primavera anului 1916 pe Valea Prahovei sublocotenentul Gheorghidiu asista la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornita de la un eveniment relatat in presa. Discutia declanseaza memoria involuntara si protagonistul rememoreaza amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala. Tanarul Stefan Gheorghidiu isi canalizeaza trecutul iubirii cu Ela remomarand evenimente pe care apoi le analizeaza indelung: prima intalnire cu Ela la

Universitate (ea era studenta la Litere), primele clipe traite de cei doi soti, modeste , dar fericite, vestea mortii unchiului Tache. Mostenirea lasata tinerei familii de acesta destrama armonia familiala. Din acest moment lui Gheorghidiu i se pare foarte mare distanta dintre el si sotia lui si incearca sa stranga dovezi de infidelitate pe care le citeste in gesturile sau mimica Elei. Momentul culminant al acestei crize matrimoniale il constituie excursia la Odobesti cand Ela pare sa-l neglijeze pe Gheorghidiu in favoarea unui anume G. pe care mai tarziu il banuieste ca-i va fi fost amant. Dupa o scurta despartire cei doi se impaca, insa, inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu este tot mai des macinat de gelozie. El cere o permisie pentru a verifica infidelitate sotiei insa acest fapt nu se realizeaza din cauza declansarii razboiului. Razboiul reprezinta cea de-a doua experienta traita de Gheorghidiu. Camil Petrescu utilizeaza o altfel de atitudine fata de razboi, renuntand la imaginea falsa, ideala in care il vazusera ceilalti scriitori . Pentru el, cat si pentru Liviu Rebreanu in Padurea Spanzuratilor razboiul un are nimic sfant, reprezentativa remanand imaginea din cap Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu in care oamenii sunt asemanati cu niste vite pregatite sa intre intr.-un abator. Absurdul si tragismul insotesc paginile in care se infatiseaza razboiul. Oamenii traiesc o drama colectiva in care-si probeaza instinctul de supravietuire, iar Gheorghidiu realizeaza ca drama iubirii sale este nesemnificativa in raport cu ororile razboiului. Ranit si spitalizat se intoarce la Bucuresti, acasa, nepasator fata de Ela si fata de trecutul lui, obosit, indiferent, hotarat sa puna capat relatiei si sa o paraseasca: I-am scris ca-i las absolut tot.. Adica tot trecutul.

Stefan Gheorghidiu, protagonistul romanului dar si naratorul lui, reprezinta, tipul intelectualului lucid, inadaptat ce traieste drama indragostitului de absolut. Traind intr.-o lume ideala construita de el, nu poate sa se detaseze de exterior caci evenimentele exterioare sunt analizate in constiinta sa.. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje (VasilescuLumanararu , Nae Gheorghidiu, verisoara Anisoara, etc.) nu pot fi cunoscute de cititor decat prin observatiile lui Stefan. Tehnica narativa este moderna , caci romanul imbina monologul interior si alte tehnici narative: analiza si interpretarea. Perspectiva narativa este unica si apartine lui Stefan Gheorghidiu. Autenticitatea este creata prin includerea unor scrisori, a unor pagini de jurnal. Stilul anticalofil sustine si el autenticitatea limbajului, textul continand si un numar mare de neologisme Ultima noapte de dragoste, reprezinta un roman modern de tip subiectiv respectand trasaturile genului: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva, naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.,modalitatile artistice sunt conforme cu principiile sincronismului lovinescian.. STEFAN GHEORGHIDIU - Caracterizare

Stefan Gheorghidiu, protagonistul romanului Ultima noaopte de dragoste, intaia noapte de razboi reprezinta un

personaj tipic pentru romancierul Camil Petrescu. Intelectual, inadaptat societatii in care traieste, el este un personaj incercat de drama luciditatii si a aspiratiei catre absolut. Intreaga actiune a romanului se desfasoara la pers. I insa observatiile sunt filtrate prin constiinta eroului. Student sarac la filozofie, casatorit din dragoste cu o studenta de aceeasi conditie, apoi bogat peste noapte, sublocotenent in armata romana, eroul pare a fi un spirit introvertit, nelinistit ca mai toate personajele camilpetresciene. Personajul se raporteaza la 2 planuri temporale: timpul cronologic in care Gheroghidiu povesteste intamplarile de pe front si timpul interior psihologic in care personajul rememoreaza drama iubirii. Asadar protagonistul traieste 2 experiente definitive: iubirea si razboiul. Prima dintre aceste experiente sta sub semnul incertitudinii: Simteam ca femeia aceasta era a mea in ejemplar unic, este numai unul dintre fragmentele in care protagonistul face dovada aspiratiei catre o iubire absoluta. Iubirea lui Gheorghidiu reprezinta insa si un proces de autosugestie caci se naste din admiratie si duiosie sau din orgoliu. Prizonier al lumii ideilor, Stefan in relatiile cu celelalte personaje are o fire hipersensibila, reflexiva, exclusiv lucida. Caracterizarea personajului se face si in raport cu Ela, sotia sa, despre care cititorul un stie decat din comentariile si analizele lui Gheorghidiu. Student la filozofie, el incearca sa se izoleze de realitatea imediata si sa traiasca in humea creata de el. El incearca sa o modeleze pe Ela dupa propriul ideal de feminitate. Sentimental instrainarii il are Gheorghidiu o data cu primirea mostenirii reprezentand o tot mai mare ancorare in

realitate si de aici incep crizele cuplului si tortura lui Stefan. Desele analize ale gesturilor Elei se amplifica in constiinta eroului: toata suferinta asta monstruopasa imi venea din nimic. Razboiul il elibereaza insa pe erou de gelozie caci in fata mortii iubirea parea un fapt nesemnificativ. Razboiul de pe front se muta in constiinta individului confruntat cu frogul, flamea si absurdul razboiului. Departe de a fi las, caci nu ezita sa nu participe la razboi profitand de averea sa, Stefan se inroleaza voluntar din dorinta de a trai aceasta experienta. Ranit si spitalizat, eroul se detaseaza de Ela si de trecut reusind sa fie dezlegat de gelozie. Caracterizarea personajului se face cu tehnici specifice moderne: autoanaliza lucida, introspectia, monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei. Stefan Gheorghidiu face parte din categora personajelor insetate de absolut, un inadaptat superior, lucid, care incearca sa recompuna humea dupa vointa sa.