Sunteți pe pagina 1din 3

De la basmul popular la cel cult

Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte, de obicei n


proza, n care personajele nzestrate cu puteri supranaturale, traseaza
ntmplari fantastice, fortele binelui nvingndu-le pe cele ale raului pentru
afirmarea adevarului si a dreptatii.
Basmul cult se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale speciei n cadrul
unor opere originale, n care elementele folclorice caracteristice speciei se asociaza
celor proprii operei unui scriitor. n plus, n basmul cult se pune mai mult accentul
pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor.
Deoarece la baza basmului cult sta basmul popular, acestea prezinta puncte comune,
dar si caracteristici particulare care sunt specifice fiecarui autor. Asadar prima
deosebire este ca basmul cult are un autor cunoscut. Autorul basmului cult "Povestea
lui Harap Alb " este Ion Creanga. Acesta respecta anumite trasaturi ale basmului
popular, nsa si pe acestea le particularizeaza prin elemente de originalitate si stil.
Intrarea si iesirea din spatiul fabulos se face prin formula initiala si prin cea finala
prezente si n basmul popular. Formula initiala la Creanga este mult mai ampla
dect n basmele populare, ofera mai multe informatii si de asemenea avertizeaza
conventia dintre narator si cititor, aceea de a se accepta orice fara a cere explicatii : "
Amu cica era odata ". n formula incipienta se ofera si o explicatie a faptelor
ulterioare si se prefigureaza obstacolele pe care le va trece mezinul, dar si rolul
acestuia : " si apoi pe vremile acele, mai toate tarile erau bntuite de razboaie
grozave, drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte ncurcate, si de
aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi". Aici se
ofera imaginea unei lumi primitive care asteapta un erou care sa o coordoneze,
acesta fiind rolul eroului. Tot n incipit naratorul intervine direct, autodefinindu-se si
schitndu-si statutul de autor al operei : " Dar ia sa nu ne depanam cu vorba si sa
ncep a depana firul povestirii".
De asemenea si formula finala este mai ampla dect n basmele populare si
subliniaza mai multe aspecte. Sunt prezentate personajele care participa la nunta:
Soarele si luna , care reprezinta simbolurile prin care a fost binecuvntat Harap
Alb, mpreuna cu tot restul universului, dar si " un pacat de povestariu, fara bani
n buzunariu", care este un personaj al spatiului real. n acest final se eternizeaza
momentul : " si-a tinut veselia ani ntregi, si acum mai tine nca", la fel ca n
basmele populare, dar spre deosebire de acestea se contureaza bogatia de natura
morala a acestui basm printr-o reflectie asupra realitatii sociale: " Iar pe la noi, cine
are bani, bea si mannca, iar cine nu, se uita si rabda."
Desi n esenta basmul cult este diferit de cel popular, acesta respecta structura,
fiind prezente majoritatea functiilor, care corespund momentelor subiectului.
Expozitiunea sau situatia initiala este reprezentata de formula initiala, intriga
corespunde dezechilibrarii situatiei care n basm este constituita de sosirea scrisorii.
Desfasurarea actiunii fiind mai ampla corespunde mai multor functii precum :
plecarea eroului, formularea unei interdictii, ntlnirea cu raufacatorului si probele
curajului ; este structurata pe mai multe episoade. Punctul culminant este
corespunzator pedepsirii raufacatorului iar deznodamntul rasplatirii eroului si nuntii.
Basmul cult este mult mai complex dect cel popular datorita faptului ca autorul
intervine asupra structurii basmului cu o proiectie personala. Acesta intervine la
nivelul spatiului cu toposuri, locuri care apartin spatiului real (tara, padure, ostrov,

pod) dnd un aer realist basmului, dar imprima si o doza de generalitate prin repere
spatio-temporale nedeterminate : " Era odata ", " ntr-o tara ".
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult
presupune mbinarea naratiunii cu dialogul : "Creanga nu da naratiunii sale simpla
forma a expunerii epice, ci topeste povestirea prin dialog, reface evenimentele din
convorbiri sau introduce n povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu).
Naratiunea este dramatizata prin dialog care i da un ritm alert. Dialogul are o dubla
functie, de a aduce actiunile n fata cititorului (ca n teatru) si de a caracteriza
personajele indirect.
Fantasticul este prezent si n basmul lui Creanga. Acesta se concretizeaza la nivelul
personajelor : Spnul care are capacitatea de a-si schimba nfatisarea, Sfnta
Duminica care se transforma n aburi, dar si al faptelor : Calul care zboara si
vorbeste, fiica mparatului Ros care se preface n pasare. Creanga particularizeaza
basmul prin umanizare si localizare. El porneste de la modelul popular si
reactualizeaza teme de circulatie universala. Nepotrivirea de mentalitate dintre
parinti si copii este reprezentat de conflictul dintre crai si fiii sai, iar tensiunea si
invidia tacita dintre frati de relatiile dintre fiii craiului.
Introducerea realismului n acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap
Alb. Acest aspect este prefigurat nca din titlu, acesta fiind diferit de celelalte titluri
de basme ,care subliniaza caracterul fantastic, facnd legatura cu povestirea,
istorisirea si avansnd nota puternic realista. Astfel basmul devine mai complex,
eroul parcurgnd un drum initiatic si trecnd mai multe obstacole dect eroii din
basmele populare. Eroul respecta un aspect al basmelor populare, el este cel mai mic
dintre frati, dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala
si nici o calitate specifica unui erou de basm, la nceput el avnd un statut de
antierou.
Ca n orice basm, si n acest basm eroul are ajutoare, nsa aici toate personajele
adjuvante au un rol important n initierea lui Harap Alb, el neputnd trece nici o
proba fara ajutorul lor: fiinte cu puteri supranaturale( Sfnta Duminica, cei cinci
monstrii), animale fabuloase(calul nazdravan, craiasa albinelor si a furnicilor), obiecte
miraculoase( aripile craieselor, apa vie, apa moarta, smicelele de mar).
" Fiintele din basm sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi " (G. Calinescu).
Astfel si personajele acestui basm reprezinta tipologii umane : Spnul este tipul
impostorului, Sfnta Duminica reprezinta ntelepciunea sateasca data de vrsta.
Localizarea se face si prin monstre de filozofie taraneasca : "ai sa scapi de toate cu
capul teafar ca norocul te ajuta", credinta n destin(noroc) si n Dumnezeu: "nu e
dupa cum gndeste omul, ci dupa cum vrea Domnul". Limbajul folosit plaseaza
actiunea ntr-un spatiu geografic, prezent n majoritatea operelor lui Creanga prin
regionalisme si expresii specifice, si anume teritoriul Moldovei.
O alta particularitate si un element de originalitate al lui Creanga este introducerea
comicului n basm." De la un capat la altul, cu foarte mici exceptii, opera lui
Creanga este un hohot de rs(...)este rsul tonic al taranului cu conceptie optimista
de viata."(Zoe Dumitescu Busulenga). Comicul este prezent sub mai multe forme:
comicul de nume( numele celor cinci monstrii sunt realizate prin adaugarea sufixului
augmentativ "-ila") , comicul de situatie:"si cum ajung odata intra buluc n ograda,
tussese, Harap Alb nainte si ceilalti n urma, care de care mai chipos si mai
mbracat , de sa triau atele si curgeau oghelele dupa dnsii, parca erau oastea
lui Papuc Hogea Hogegaru."
"Rsul de lectura al operei lui Creanga izvoraste din doua surse. Una consta in
comicul personajelor(...)ngrosndu-le anumite trasaturi specifice.": folosirea
diminutivelor cu valoare augmentativa( " buzisoare "," bauturica "), prin expresii,

proverbe si locutiuni formnd o adevarata cultura paremiologica a proverbului: "lac


sa fie ca broaste sunt destule", "Da-i cu cinstea sa piara rusinea". "Cealalta sursa
consta n specificul talent de povestitor al lui Creanga, care nareaza ntr-un
anumit fel, plin de umor, participnd la desfasurarea actiunii, mimnd, comentnd,
facnd aluzii la lucruri si traditii": "Dar vorba ceea : La unul fara suflet, trebuie unul
fara de lege. si gndesc eu ca din cinci nespalati ,(...) i-a veni unul de hac.(...) Dar
iar ma ntorc si zic: mai stii cum vine vremea?".(Zoe Dumitrescu Busulenga)
Un alt comic caracteristic operelor lui Creanga este comicul de limbaj: regionalisme:"
pocitanie ", " debalazat", " crmpotit ", "a gabui", locutiuni si expresii idiomatice:
"Frica pazeste bostanaria", oralitatea . "Exprimarea unor propozitii subordonate se
mbina cu alte procedee ale oralitatii, cum este repetitia: "La calic slujesti, la calic
rami", termenii repetati poarta, de fiecare data accentele fraze, fiind puternic scosi
n evidenta fata de restul enuntului."(G.I. Tohaneanu)Interjectiile sunt si ele o alta
forma a oralitatii, fiind "ntotdeauna urmate de o pauza care contribuie la
delimitarea lor.": "poate sa-ti iasa n cale vreun iepure, ceva...si popc! M-oi trezi
cu tine acasa", "spnul face tranc! capacul pe gura fntnii."
"Repetitia interjectiilor e un procedeu familiar lui Creanga, sugernd uneori miscari
ritmice.": "si odata pornesc ei teleap, teleap, teleap!". Oralitatea se mai
concretizeaza si prin: vocative: "nu ma faceti din cal magar", exclamatii: "Ma rog, foc
de ger era, ce sa va spun mai mult!", interogatii retorice: "Ca alta ce pot sa zic?",
invective eufemistice: "al dracului onanie de om".
"Amestecul de realism si de fabulos este mai batator la ochi si mai neasteptat in
"Povestea lui Harap Alb", n care ar trebui sa predomine miraculosul si
irealitatea."(G Calinescu)

Bibliografie: "Studii despre Ion Creanga" din colectia Lyceum, Editura Albatros,1971:
Zoe Dumitrescu Busulenga , pag 25
G.I. Tohaneanu, pag 167-169
"Viata si opera lui Ion Creanga", George Calinescu, Editura Minerva,1989,
pag 226
"Estetica basmului", George Calinescu, Editura pentru literatura,1965,pag
9
"Eseul", L. Paicu si M. Lazar, Editura Art,2006