TEMA SI VIZIUNE INTR-O POEZIE MODERNISTA

“Riga Crypto si lapona Enigel” – Ion Barbu

Modernismul este o miscare fundamentata pe un program teoretic. Termenul a fost utilizat
intai de Eugen Lovinescu in “Istoria literaturii romane contemporane”, fiind inteles ca un principiu de
progres si asociat de critic sincronismului. Modernismul se opune traditionalismului in perioada
interbelica, presupunand un spirit nou in ceea ce priveste forma operei. Precursorii modernismului
au fost Edgar Allan Poe si Charles Baudelaire, care au adus un nou model poetic imaginativ. Poetii
modernisti au innoit limbajul poeziei, l-au incifrat, au construit o noua sintaxa poetica, s-au indreptat
catre asa numitele “categorii negative”, cum le numeste Hugo Friedrich: grotesc, urat, instrainare,
dezumanizare, atractie spre neant. Cu un aspect liber al versificatiei, poezia moderna se
subiectivizeaza si intelectualizeaza.

Ion Barbu apartine perioadei moderniste alaturi de poeti precum Tudor Arghezi sau Lucian
Blaga. Poezia “Riga Crypto si lapona Enigel”, publicata-n ciclul “Uvedenrode” din volumul “Joc
secund”, 1930, prezinta tema cunoasterii, a iubirii, a increatului, alaturi de motive literare specifice
precum nunta, fantana, soarele, visul, somnul sau ispita. Este o drama a cunoasterii si a
incompatibilitatii iubirii intre fapturi apartinand unor regnuri diferite. Avem de-a face cu un poem
alegoric pe tema iubirii, in care metamorfoza e dubla: in sens negativ, prin incercarea fiintei umane
de a-si depasi limita desi nu e inzestrata cu puterea de a o face si in sens pozitiv prin capacitatea
omului superior de a accede la revelatiile spiritului. Poezia apartine celei de-a doua perioade din
creatia barbiana, etapa baladesc-orientala ce cuprinde balade culte ce descriu o lume plina de
pitoresc, cu imagini si forme balcanice.

Titlul poeziei anticipeaza continutul textului: o poveste de iubire cu final trist, dupa modelul
operelor Romeo si Julieta, Tristan si Isolda. Crypto provine din limba greaca si inseamna ascuns, greu
de descifrat, iar Enigel provine din latinescul “angelus”, insemnand inger. Barbu aduce o combinatie
inedita de regnuri: uman (lapona) si nonuman (ciuperca, o forma de viata de pe o treapta inferioara
de evolutie).

Din punct de vedere structural, balada construita pe tehnica povestirii in rama, dupa modelul
“Decameronului” de Boccaccio, contine trei secvente poetice. Prima secventa este un prolog
corespunzator ramei textului, in care se prezinta dialogul dintre nuntas si menestrel. Cadrul este
medieval, real, o nunta adevarata. “Menestrelul trist” este rugat de “nuntasul fruntas” sa-i zica
povestea rigai, dar “nu cu foc, ci stins incetinel/ La spartul nuntii in camara”. Cantecul menestrelului
este un avertisment de care nimeni nu mai tine seama. Cea de-a doua secventa contine povestirea
propriu-zisa. Ea incepe cu potretul lui Crypto, stapanul lumii vegetale: “inima ascunsa”, “sterp”,
“naravas”, “nu vrea sa-nfloreasca”; urmeaza portretul laponei: “mica”, “linistita”, “de la iernat la
pasunat/ In noul an sa-si duca renii”. Intalnirea dintre cei doi se produce in vis: “ea poposi pe
muschiul crud/ La Crypto mirele poienii”. Balada are doua planuri: unul narativ si unul simbolic.
Planul narativ prezinta povestea lui Crypto indragostit de lapona.

Cele trei chemari ale rigai sunt urmate de refuzul categoric al laponei. La inceput, ii ofera
dulceata, fragi, elemente ale existentei sale; apoi e gata sa se sacrifice: “daca pleci sa culegi/ Incepi
rogu-te cu mine”; in final, ii cere laponei sa renunte la idealul ei: “uita-l Enigel/ In somn fraged si
racoare”. Refuzul laponei este prompt: “Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale”, “teama mi-e,
te frangi curand/ Lasa, asteapta de te coace” sau “Eu de umbra mult ma tem”. Ultimul tablou
reprezinta epilogul baladei – sfarsitul nefericit al acestei povesti de iubire, avand multiple
semnificatii (ambiguitatea poeziei este o particularitate modernista). Rasaritul soarelui dezlantuie
drama si craiul se transforma intr-o ciuperca otravitoare. Devine “nebunul riga Crypto”, care va
rataci prin lume impreuna cu maselarita mireasa. Finalul poate sugera, pe de-o parte, ca-n dragoste
cel puternic supravietuieste, iar la modul poetic infatiseaza nebunia prin incercarea fiintei inferioare
de a-si depasi limitele.

Nicolae Manolescu considera balada lui Barbu “un Luceafar cu rolurile inversate”. In momentul
in care eroii vor sa-si depaseasca propria conditie se dezlantuie drama. Riga Crypto este constient ca
nu poate sa treaca peste o anumita granita: “Sa ma coc, Enigel/ Mult as vrea,/ Dar vezi, de soare/
Visuri sute de macel/ Ma despart”. Aspiratia lui Crypto este condamnabila potrivit sistemului de
valori imaginat de Barbu in poezia “Ritmuri pentru nuntile necesare”. Crypto este increatul,
nenascutul, eternul si face greseala de a renunta la aceasta stare privilegiata. Lumea lui Crypto este
vesnica, este lumea de dincolo de oglinda “In mantuit azur”, “in nadir”. Crypto este simbolul
idealului, al atemporalitatii, se lasa tentat insa de efemer si va fi pedepsit. Cealalta lume paralela
este a laponei, guvernata de legi umane, o lume efemera. Dialogul laponei cu Crypto reprezinta
momentul in care acesta vrea sa renunte la harul sau in locul unei calatorii in lumea simturilor,
“Roata Venerei”. Lapona va fi si ea pedepsita pentru ca a inceput sa parcurga dupa bunul plac
treptele cunoasterii: intai roata Soarelui, si apoi “nunta” cu acesta, roata Venerei: “Roata Venerei –
inimii/ Roata capului – Mercur/ In topire de azur – Roata Soarelui”. Omul “fiara batrana” este cel
care dezlantuie dramele in lumea din jur, chiar daca este inconstient, aidoma copilului din poezia
“Dupa melci”.

Viziunea modernista se exprima atat prin tema increatului, prin valorificarea unor mituri
fundamentale sau interferenta regnurilor, creand cadrul adecvat unei mitologii poetice despre
originea ciupercilor otravitoare. In poezie, identificam un lirism obiectiv: naratorul este menestrelul
poet, iar personajele sunt masti cu semnificatie simbolica. Prozodia este modernista, cu strofe
inegale de doua-patru versuri, masura de 7-8 silabe si rima interioara specifica poeziei lui Barbu (un
cuvant din interiorul versului rimeaza cu cel de la finele versului: “De la iernat la pasunat” sau “Pe
trei covoare de racoare”).

Dialogul dintre lapona si Crypto trimite spre regimul liric al textului: identificam repetitii,
asonante, aliteratii: “fragii fragezi mai la vale”. Repetarea consoanelor “fr” creeaza un efect sonor,
sugerand frigul, respingerea. Metaforele sunt innoitoare: “Sufletul–fantana” sugereaza fiinta
superioara capabila de revelatii si trairi absolute. La nivel lexical, in poezie apar asociatii inedite de
cuvinte: “vrajitoare minatarca”, “pat de rau”, “mirele poienii”, combinate cu arhaisme “riga” sau
cuvinte populare “maselarita” – planta toxica, “puiaca” – cos, “minatarca” – varietate de ciuperca
comestibila.

In opinia criticului George Calinescu, “amestecul de regnuri din balada lui Barbu este de
factura romantica si are rolul de cunoastere a unui alt univers de exprimare a antagonismului slab–
puternic”. In opinia mea, balada lui Barbu neaga o intreaga traditie literara, inlocuind ideea impusa
ca dragostea e un miracol in sine cu drama incompatibilitatii iubirii si legea ei nemiloasa.