Textul poetic se inscrie in lirica modernista ce se defineste in

opozitie cu traditia.Poezia "Lava "se inscrie din etapa parnasiana a lui

Ion Barbu care apare ca reactie impotriva romantismului fiind o poezie
impersonala obiectiva ,un joc al formei si al imaginii ,"Faptura nu sunase in
trambiti de cratere"
Titlul "Lava" este un simbol care reprezinta framantarea interioara care este ca o
"clocotire"
in interiorul fiecarui om pentru depasirea proprie conditii iesirea din subteran si
revarsarea la suprafata "presimtiai un cer"
prin cunoastere "Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul....".
Fiind o poezie modernista se foloseste un nou limbaj caracterizat prin
ambiguitate si sugestie.Prin simbolul lavei "O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii
pământul!"
trimite cu gandul la neimplinirea inca a absolutului de catre o fiinta.Acest fapt
nu se intampla inca "ce-nceata asteptare" iar asteptare "voiai o revarsare"
este caracterizata de un optimism al acestui elemnt al naturii"Când, oprimat de
umbră,
tu presimțeai un cer!" dar pana la urma din cauza unei "boala-ndepartata" lava
ramane sa
isi adanceasca in spatiu "tentaculele lichide".Fiind un text modernist
este totodata caracterizat de metafora "oprimat de umbra,tu presimtiai un cer"
care exprima speranta acestui element in ciuda oprimarii,ea fiind sortita sa stea
in subteran
desi vrea sa iasa la suprafata/absolut.
In concluzie ,avand in vedere noul limbaj,faptul ca se bazeaza pe metafore si
faptul ca este o poezie impersonala o reactie impotriva romantismului putem
incadra aceasta poezie in modernism.