Eugen Lovinescu il considera pe Lucian Blaga unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre .

.Totodata Lucian Blaga este unul dintre cei mai importanti poeti interbelici care abordeaza o poezie inovatoare, iar inscrierea lui in directia modernista este data in primul rand de sincronizarea cu poezia europeana , prin cultivarea expresionismului. Expresionismul este un curent literar manfestat initial in Germania in al doilea deceniu al secolului al XXlea si care se distinge prin resurectia fondului originar, opozitia vehementa fata de progres si civilizatia moderna. Pe langa gustul intoarcerii la primar se cultiva misticismul, eliberarea versului de orice canoane metrice si aspiratia spre o orchestratie a poemului. Eul nu creeaza conmtrempland, ci cuprins de o betie magica.Lirica expresionista este extatica deoarece izbucneste din extazul poetului care traieste viziunea. Lirismul expresionist este un lirism revoltat, izbucnit dintr-un suflet suprasensibil si bolnavicois de anarhic. La Blaga, expresionismul presupune cufundarea abisala in inconstientul colectiv, gustul originarului, revenirea la anonimatul tiparelor vietii arhetipale. El cultiva simboluri precum misterul, taina, somnul care trimit la esenta irationala a universului, fapt care reprezinta un elemnt expresionist. De asemenea prezinta vitalismul si elanul dionisiac. Viata intensa nu poate fi atinsa decat prin regasirea reflexivitatii si cufundarea in fluxul anonim al energiilor elementare. Expresionismul se manifesta la Blaga in doua etape : o etapa pur expresionoista ce cuprinde volumele Poemele luminii si Pasii profetului ;i o etapa de blagianizare a expresionismului in care intra In marea trecere si Lauda somnului. Un text semnificativ pentru a evidentia aparteneta lui Lucian Blga la directia modernista este Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Poezia deschide volumul de versuri Poemele luminii (1919), fiind o arta poetica. Blaga este poetul filozof a carui nota distinctiva este faptul ca gandirea poetica este dublata de gandirea filozofica.Poemul defineste eul atat din perspectiva artistica, cat si din perspectiva gnoseologica : textul este o arta poetica, dar si o meditatie filozofica asupra raporturilor dintre eu si univers. Lucian Blaga modifica conceptul de act poetic care nu mai este inteles ca arta, mestesug , cuvinte potrivite (Tudor Arghezi) ci ca atitudine subiectiva asumata fata de lume ca modalitate fundamentala de situare a eului in univers. Spre deosebire de alti poeti, in cazul lui Blaga, accentul nu cade pe textul care va ramane, ci pe participarea subiectiva la existenta mundana, la tainele universului. Poezia nu este inteleasa de Blaga ca rezultat finit, ca opera ci mai ales ca descarcare spontana de energii interioare, emotii care trebuie traite chiar in procesul lor de constituire. Fiind o arta poetica, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii exprima atitudinea lui Lucian Blaga fata de misterele universului, poetul optand pentru potentarea acestora prin contemplarea formelor concrete in care se infatisaza. Aceasta idee este exprimata in titlul poeziei si reluata in incipit.

Tema operei este specifica artei poetice si presupune referirea la conditia creatoruilui, esenta artei, natura referentului. Viziunea despre lume a poetului este specifica poeziei expresioniste, fapt care incadreaza textul in directia modernista. Eul blagian este supradimensionat, de esenta expresionoista si concepe creatia prin cunoastere luciferica, prin potentarea misterelor universului care sunt sugerate de metafora revelatorie corola de minuni a lumii . Sursele de inspiratie ale creatorului sunt evidentiate de enumeratia polisindeton si flori si ochi si buze si morminte , adica de spirit, natura , logos, si moarte/traditie.. Metafora corola de minuni a lumii semnifica tainele universului, in viziunea blagiana lumea este pentru poet o uriasa floare cu neasemuite petale, palpitand de taine. Aceasta metafora se amplifica treptat pe parcursul poeziei, potentand ideea de mister prin alte cuvinte sau sintagme : taine, vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fiori de sfant mister, taina noptii. Nepatrunsul blagian este simtit cu inima, nu cercetat cu privirea scrutatoare a mintii. Neputinta de a cuprinde cu mintea sporeste simtitor capacitatea de a cuprinde cu inima, poetul aspirand la o comunicare afectiva. Conceptia poetica este exprimata printr-o condensare metaforica organizata pe tehnica antitezei dintre viziunea poetului si viziunea altora : eu, altii. Eu reprezinta eul liric, transfigurarea nemijlocita a poetului. Lumina mea simbolizeaza gandirea poetica, imaginatia, intelectul extatic caracteristic cunoasterii luciferice, ce are drept scop potentarea misterelor, ea reprezinta cunosterea luciferica. Lumina altora simbolizeaza gandirea logica, intelectul rational, caracteristic cunoasterii paradisiace. Poetul se declara adept a ceea ce in sistemul sau filozofic se numeste cunoastere luciferica prin care se realizeaza inlocuirea unui mister cu alt mister.Astfel, poezia inseamna un mistrer potentat , marit. Poetul este preocupat de atitudinea pe care omul trebuie sa o adopte fata de mistere care sunt ascunse in natura (flori), oameni( ochi- ochii sunt oglinda sufletului, iar acesta e omul ), dragoste (buze), in moarte (morminte), cel mai mare mister fiind moartea. Mintea cu care ganditorul risca sa distruga misterele este asociata cunoasterii paradiziace de care eul creator se disociaza : Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns . In antiteza cu alti ganditori lumina mintii poetului se fereste de o asemenea distrugere cu atat mai mult cu cat misterele au o vraja a lor. Poetul cu lumina lui gaseste o cale de mentinere si sporire a frumusetii : Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina[...]/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister . Poetul procedeaza astfel pentru ca a inteles rostul tainelor ( sfant mister ) si cauta , prin urmare, sa le adanceasca ( ne-ntelesuri si mai mari ). Tot astfel se petrec lucrurile si in natura sub lumina lunii care confera obiectelor un contur enigmatic, straniu : Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii,

asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i ne-nteles se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari sub ochii meicaci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte . Aceasta atitudine de protejare a misterelor este exprimata in final prin iubire care nu inseamna numai sentiment ci devine si un instrument de cunoastere. Din aceasta iubire pentru lume se naste poezia care reprezinta pentru om o patrundere intuitiva in esenta lucrurilor, a fenomenelor. La nivelul constructiei discursului liric se poate observa o structura argumentativa a poemului deaorece se deschide cu teza (versurile 1-5) urmata de un argument contrar (versurile 6-8) pe care ulterior il neaga (versurile 9-18) explicand motivul ( versurile 19-20). Aceasta structura evidentiaza latura persuasiva, dar si o manifestare puternica a crezului artisitic blagian. Prin aceasta, poezia se afirma ca o deschidere spre poezia moderna, in care elementul filozofic patruns in lirica noastra odata cu Eminescu devine preponderent. La aceasta se adauga si tehnica versului liber pe care Blaga il incetateneste in lirica veacului al XX-lea.Totodata aparteneta la modernisme este data si de cultivarea ingambamentului. In ceea ce priveste lexicul se poate observa ca din cele 76 de cuvinte care compun textul, doar doua sunt neologisme : corola, mister. Aceasta dovedeste o mare grija in selectia cuvintelor, poetul manifestand rezerva fata de neologisme, preferand cuvintele mai vechi ale limbii. Utilizand cuvintele mai vechi ale limbii, Blaga le confera acestora multiple semnificatii asa cum proceda si Eminescu in secolul trecut. Desi intalnim repetitia, poetul recurge mai ales la repetitie prin sinonime. Astfel pentru cuvantul taina , poetul foloseste sinonimele : nepatrunsul , mister , neinteles , minuni . Lexicul folosit de poet contribuie la intarirea muzicalitatii poeziei determinata in primul rand de ritmul interior care valorifica accentul cuvintelor in cadrul unui vers liber, frant in unitati mai lungi sau mai scurte. In feul acesta Lucian Blaga devine creatorul unor imagini neasteptate cu o putere unica in transmiterea ideilor. Versificatia nu se supune unei scheme prozodice clasice.Versurile fara rima si inegale se caracterizeaza prin ingambament, procedeau care consta in continuarea ideii poetice in versul urmator, fara a marca aceasta prin vreo pauza. Este folosita de asemenea enumeratia polisindeton care solicita receptarea individuala a fiecarui termen: si flori si ochi si buze si morminte . In opinia mea, poezia se incadreaza in directia modernista prin surprinderea dimensiunii metafizice, deaorece eul este situat in orizontul misterului, este un eu expresionist , supradimensionat.

Referirea la sensurile gnoseologice presupune intelectualizarea expresiei care este o trasatura modernista. De asemenea se evidentiaza ambiguizarea discursului poetic , structura prozodica inovatoare : ingambamentul, lipsa strofelor, versurile neregulate si libere.