Sunteți pe pagina 1din 2

TEXTUL POETIC MODERNIST Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Modernismul poetic este o orientare culturala care

s-a dezvoltat in spatiul romanesc, cultivand valorile innoitoare, renuntand la canoanele traditiei si revolutionand modalitatea de exprimare. Modernismul cunoaste mai multe tendinte culturale dintre acestea fiind foarte cunoscute avangarda, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul. Trasaturile modernismului poetic sunt: cultivarea liricii subiective, de atmosfera, sondarea orizontului interior uman; intelectualizarea sentimentelor, cu expresie noua a rafinamentului omului modern; explorarea fondului muzical al limbajului poetic; puternicul imagism, metaforismul; libertatea versificatiei. Trasaturile liricii lui Blaga sunt urmatoarele: autorul creeaza o lirica faustica, aspirand catre titanica revarsare in univers; se remarca o evidenta preocupare artistica pentru introspectie, dovada-vibratia eului profund afirmat in numeroase arte poetice si biografii lirice, vocatia metaforic- imagistica, un metaforism senzorial si un puternic imagism, perspectiva mito- sofica asupra lumii, tentatia stilului frematator. Volumul de debut (Poemele luminii) din 1919 contine elementele programului expresionist. Dintre caracteristicile expresioniste ale liricii sale, critica a evidentiat: sentimentul absolutului, isteria vitalista, exacerbarea niceana a eului creator, retrairea autentica a fondului mitic primitiv, interiorizarea si spiritualizarea peisajului. Textul care deschide volumul de debut este o arta poetica, o creatie in care autorul isi exprima convingerile in legatura cu menirea artistului si rosturile poeziei, formuland asadar un crez estetic. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii abordeaza deopotriva tema estetica proprie unei arte poetice si tema cunoasterii circumscrise celei filosofice pentru care Lucian Blaga a avut un interes deosebit. Cele doua modalitati de cunoastere pe care filosoful si scriitorul le identifica, isi afla exprimarea metaforica in aceasta poezie de dimensiuni reduse dar cu un continut de idei impresionant. Cunoasterea paradisiaca este respinsa de viziunea blagiana pentru ca implica o relevare partiala a misterelor si doar prin intermediul ratiunii, pe cale logica. Cunoasterea luciferica prin care tainele realitatii sunt intensificate cu ajutorul imaginatiei poetice este aceea pentru care opteaza Lucian Blaga. Textul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a fost publicat in ianuarie 1919 in ziarul Glasul Bucovinei, aparand in acelasi an in deschiderea volumului de debut Poemele luminii. Dispunerea discursului liric a concentrat in doar douazeci de versuri esenta gandirii estetice blagiene. Prima secventa lirica propune delimitarea eului artistic de o anume modalitate a cunoasterii, definita prin intermediul verbelor cu un sens dur (strivesc, ucid). Drumul poetului afla popas intru meditatie prin raport la marile simboluri. Receptarea critica a textului a propus o serie de sensuri de adancime in urma decodificarii celor patru simboluri din versul al cincilea. Florile reprezinta lumea vegetala, existenta ingenua, simbolul starii primordialedenice, expresia perectiunii ce urmeaaza a fi cristalizata in opera. Ochii sunt simbolul gandirii umane, al reflexiei, oglinda sufletului, emblema perceptiei intelectuale a carei dualitate a fost observata d vechii inteleptiun ochi inregistreaza realitatea imediata sintetic si global, celalalt e intors spre eternitate. Buzele simbolizeaza rostirea si sarutul. Metafora mormintelor deschide perspectiva catre scadenta existentei, catre lumea de dincolo. Alaturarea tuturor acestor elemente reprezinta o inglobare a microcosmosului in macrocosmos. Nepatrunsul ascuns in adancimi de intuneric, taina sunt considerate elementele structurate ale poeticii lui Blaga; intr-o istorie a poeziei romanesti, M. Scarlat denumea taina o metafora impusa artistului de ambitia accederii catre obarsii. Ampla comparatie intocmai cum cu razele ei albe luna (...) asa imbogatesc si cu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister asociaza imaginea astrului selenar cu personalitatea eului artistic intr-un efort luciferic de potentare a neintelesurilor. Criticul Pompiliu Constantinescu observa intr-un studiu dedicat poeziei lui Blaga faptul ca tehnica acestui autor consta in situarea in centrul discursului liric a unei comparatii cu un termen concret, de puternic imagism si un termen spiritual de transparenta intelegere.

Ultimele doua versuri ale textului au un pronuntat caracter conclusiv si proiecteaza intregul discurs sub semnul cauzalitatii: Caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Verbul care esentializeaza continutul de idei al artei poetice este iubesc; prin intermediul acestui lexem, scriitorul se detaseaza de cei care adopta ca metoda a cunoasterii ratiunea si ofera totodata un raspuns, un corespondent pentru structura- titlu. Elementele simbolice din versul al cincilea sunt reluate in pozitia finala sub forma unui polisindeton prin intermediul caruia se accentueaza semnificatia fiecarui element al enumeratiei si se confirma senzatia de acumulare. Arta poetica blagiana Eu nu strivec corola de minuni a lumii ilustreaza pe deplin trasaturile modernitatii si aderenta poetului la programul expresionist.