MODERNISMUL: Testament- Tudor Argehzi

Modernismul este un curent literar manifestat cu precadere in perioada interbelica, ale carui trasaturi sunt teoretizate de catre Eugen Lovinescu si care este promovat in special in cadrul revistei si cenaclului Sburatorul. Lirica moderna inseamna inovatie, prospetime, calofilie si noutate a viziunii. Tudor Arghezi isi afirma modernitatea prin resemantizarea cuvintelor nepoetice, fiind intemeietorul esteticii uratului in literatura romana dupa modelul lui Charles Baudelaire din literatura franceza. Despre limbajul poetic folosit, insasi poetul afirma ca o idee trebuie sa nasca alte sute. Poezia Testament deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, publicat in anul 1927 si exprima conceptia despre lume, viata si viziunea artistica a poetului dar si rolul acestuia in societate, constituind astfel o arta poetica. Imaginarul poetic argezian contureaza imaginea actului creatiei. Procedeele moderniste prin care se remarca arta poetica sunt: exprimarea relatiei dintre creator si univers, ambiguitatea limbajului, exploatarea unor cuvinte ce apartin unor registre stilistice diferite dar si a esteticii uratului. Textul este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept mostenire cartea. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin marcile subiectivitatii: pronume personale si verbe la persoana I, dar si adjective posesive. Titul poeziei are o dubla semnificatie: una denotativa si una conotativa. In sens denotativ, testamentul desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-I fi indeplinite dupa moarte. Din punct de vedere religios, cuvantul face trimitere la cele doua parti ale bibliei: Vechiul si Noul Testament. De aici deriva sensul conotativ al termenului, astfel creatia argheziana devenind o mostenire spirituala lasata cititorilor. Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in cinci strofe inegale ca numar de versuri fapt ce ii demonstreaza caracterul modernist. Metafora carte reprezinta motivul central al textului ce are multiple recurente si ajuta la realizarea ideii poetice. Incipitul reprezinta o adresare directa a eului liric catre fiul spiritual enuntand printr-o formula specific testamentara ideea de mostenire, excluzand insa ideea unei mosteniri suplimentare pe langa cea spirituala: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte,/Decat un nume adunat pe-o carte. Metafora seara rezvratita impreuna cu enumeratia prin rapi si gropi adanci face referire la trecutul zbuciumat al stramosilor si la drumul dificil al cunoasterii pe care acestia il au de parcurs. Cartea reprezinta o treapta pentru a evolua din punct de vedere spiritual. In strofa a doua, cartea este hrisovul cel dintai avand pentru viitoarele generatii valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei. De asemenea metafora Osemintelor varsate-n mine subliniaza legatura stransa intre creator si generatiile anterioare dar si comunicarea cu generatiile

viitoare prin intermediul poetului. Ea e hrisovul vostru cel dintai,/ Al robilor cu saricile pline/ de osemintele varsate-n mine. A treia strofa are in prim plan surprinderea rolului poetului care trasnform a sapa-n condei si brazda-n calimara cu multa truda, asemeni inaintasilor sai. Capodopera se naste din prelucrarea unui limbaj rudimentar folosit de taranul roman in cele mai obisnuite ipostaze: Din graiul lor cu -ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite. Strofa a patra debuteaza printr-o confesiune lirica: Am luat ocara si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure. Poetul poate face in asa fel incat versurile sale sa exprime imagini sensibile dar si raul din jur. De asemenea, trecutul este sacralizat iar opera literara capata valoare justitiara: Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra. In strofa a cincea se introduce estetica uratului, Tudor Argezi considerand ca orice aspect al realitatii, indifferent daca acesta este frumos sau urat poate constitui material poetic: Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi. Totodata pentru autor poezia reprezinta un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor: Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/ Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor. Ultima strofa evidentiaza conditia poetului prin versul: Robul a scris-o, Domnul o citeste. Artistul este robul ce se afla in slujba Domnului adica in slujba cititorului. Domnita si Domnul sunt incapabili sa inteleaga suferinta robilor si truda acestora pentru a imbunatati nivelul spiritual al generatiilor viitoare. Intinsa lenesa pe canapea,/ Domnita sufera in cartea mea; Far-a cunoaste ca-n adancul ei/ Zace mania bunilor mei. Slova de foc si slova faurita reprezinta inspiratia spontana, divina respectiv cuvintele mestesugite cu indemanare ce Imparechiate-n carte se marita,/ Ca fierul cald imbratisat in cleste. Si ajuta astfel la crearea unui univers artistic aparte. La nivel lexico-semantic se observa utilizarea unor cuvinte nepoetice potrivite esteticii uratului: bube, mucegaiuri, noroi, negi. Inditul limbajului provine si din imbinarea dintre arhaisme si neologisme: hrisov, odrasla, obscura dar si prin utilizarea cuvintelor de facture populara: branci, rapi, plavani. Din punct de vedere prosodic poezia este alcatuita din strofe inegale ce se remarca printr-o tonalitate inedita, ritm variat, masura de 9-11 silabe si rima imperecheata. Opera literara Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica ce imbina elementele moderne cu cele traditionale unde poetul devine in viziunea autorului un mestesugar iar poezia presupune o truda a creatorului. Arta este un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei dupa cum insusi Tudor Argezi afirma.