Viziunea despre lume reflectata in poezia “Biografie” de Lucian Blaga

Lucian Blaga este un poet modernist ce apartine expresionismului, filozof si

dramaturg.

Sistemul sau filozofic presupune ca viziunea despre existenta se intemeiaza

pe notiunea de mister, elementul criptic ce ramane mereu ascuns. Lumea este un
orizont al misterului, creatia Marelui Anonim care, dorind sa se cunoasca se
proiecteaza intr-o lume limitata. Aceasta limitare se numeste cenzura
transcendenta si nu este perceputa tragic de creatori, oamenii care au descoperit
diferentialele divine din ei, anume particulele din Marele Orb ce se regasesc in
fiecare persoana.

Se pot diferentia trei tipuri de timp. Timpul havuz, in care trairile sunt
indreptate prin excelenta spre viitor, este deschis spre progres si spre inaltarea
spre divinitate. Timpul cascada isi are accentul pe prezentul permanent, apare ca
o asteptare constanta ca divinitatea sa se releve. De asemenea nu presupune o
preocupare ce vizeaza trecutul sau viitorul. Timpul fluviu ii caracterizeaza pe cei
care traiesc in trecut. Prezentul si viitorul sunt observate ca o permanenta
degradare si devalorizare a trecutului.

Viziunea despre lume a poetului este reflectata de acesta in poezia

“Biografie”, prima din volumul “Lauda Somnului”. In acest volum este exprimata o
neliniste a eului liric, determinata de lumea aflata intr-un proces de destramare.
Singura posibilitate de salvare este reprezentata de rezolvarea misterului. Motivul
somnului este asociat visului, care sta la originea miturilor.

Fiind prima din carte, poezia este o arta poetica, creatie in care poetul
defineste rolul poetului sau raportul dintre poet si lume si isi exprima conceptia
despre poezie. Titlul, “Biografie”, readuce in actualitate ideea de confesiune.
Legatura cu elementul autobiografic este refuzata de poetii modernisti care
considera ca intre eul liric si eul empiric nu exista nicio legatura.
 Textul este alcatuit din patru secvente, fiecare organizata in jurul unei idei
poetice. Se utilizeaza tehnica ingambamentului, versul liber este o reprezentare a
freneziei, a intensitatii sentimentelor.

In prima sevcenta ideea poetica este definirea raportului dintre eul liric si
lume. Situarea eului in aceasta lume se caracterizeaza ca o instanta cunoscatoare,
idee indicata prin constructia “m-am ivit in lumina”. Indicii spatio-temporali,
specific unei biografii, sunt nedeterminati in acest context, lumea fiind definita
printr-o metafora. Reprezentarea orfica a lumii perceputa ca totalitate, unitate a
unor tendinte contradictorii. Puterea orfica pe care si-o asuma poetul consta in
stapanirea realului caruia i se restituie un sens ascuns. Blaga spune ca “prin
cantec, omul isi marturiseste apartenenta la lumea originara”, fapt ce sugereaza
ca in opera lui, cantecul este o prelungire a linistii primordiale.

Cea de-a doua secventa are ca idee poetica definirea eului prin coexistenta
elementelor contradictorii. Sintagmele “strain zambind” si “vrajit suind” semnifica
atat alienarea eului creator, respectiv identificarea cu el insusi, totalitatea,
utilizarea gerunziului sugerand permanentizarea. Ideea este confirmata si de
ultimele doua versuri “vinovat oe coperisurile iadului/ cand fara pacat pe muntele
de crini”, muntele de crini fiind de asemenea o metafora pentru paradis. Este
definit raportul dintre eu si lume printr-o stare de mirare “in mijlocul ei ma-
mplinesc cu mirare”. Aceasta stare de mirare a fost definita chiar de poet, Blaga
spunand ca “filozofia incepe cu mirarea in fata lucrurilor celor mai obisnuite.
Mirarea este sentimentul nealterat de nicio reflectie.”

Cea de-a treia secventa are ca scop tot definirea eului prin elemente
contradictorii, presupunand intoarcerea intr-o lume primordiala, prin fraza “fac
schimb de taine cu stramosii”. Acest raport presupune intoarcerea catre sine
insusi “s-ascult/ in mine cum se tot revarsa”, in timp ce in ultimul vers se observa
ca un om risipit “ziua traiesc imprastiat cu furtuna”. In acest context, autorul a
definit poezia intr-un interviu spunand ca “poezia care-mi convine mie reinoieste
o legatura pura cu fondul nostru sufletesc cel mai primitiv”

Ultima secventa reprezinta conditia tragica a poetului. Prin actul scrierii,

creatorul trebuie sa restaureze sensuri pierdute, “tacand imi trec steaua ca o
povara”. Sunt anuntate si marile teme ale creatiei, metafora “marea trecere” fiind
o reprezentare a timpului care face trecerea spre moarte. “Somnul lumii” este de
asemenea o metafora prin care omul poate participa la existenta absoluta.

In opinia mea, viziunea despre lume este aromonios conturata in poezia

“Biografie” de Lucian Blaga, poetul reprezentand o existenta complexa.