Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Activitatea I
1. Citeşte cele două scrisori ale lui Eminescu, extrase din volumul Dulcea mea
Doamnă/ Eminul meu iubit
Ca eu să nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea
trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea să-i scriu
închinăciuni, nu vorbe simple.
Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie
să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt
unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.
Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de
adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi
iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viața mea care e totodată o
extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze
cu împrejurările și să prinză din sbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și
eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu
fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e
singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui
altfel decât urât de ei.
Sunt atât de trist și e atât de deșartă viața mea de bucurii, încât numai scrisorile de la
tine mă mai bucură. A le suspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai
mai iubi pe mine.
Doamna mea,
Îmi permiteți a nu mai ști ce să Vă răspund. După ce singură ați rupt relațiile cu mine,
după ce le-ați dat o publicitate, pe care eu nu le-o dădusem nicicând, după ce în sfârșit
prin nenorocita comunicare a unor mărturisiri, ce avusesem imprudența de-a Vi le face
ați făcut ca în adevăr întregul cerc de cunoștințe de care mă bucuram să fie revoltat în
contra mea, veniți acum a adăuga tuturor grijilor mele zilnice o nouă grijă, atribuindu-mi
o responsabilitate, pe care oricât de drept aș fi, n-o pot recunoaște în măsura în care
mi-o atribuiți.
Niciodată Doamnă, desfacerea noastră, de-ar fi trebuit să aibă loc, nu s-ar fi căzut a
se face cu atâta amărăciune, cu care ați făcut-o DVoastră. După ce dar veninul acestei
amărăciuni m-a desiluzionat cu desăvârșire asupra suportabilității unor relațiuni între
noi, după ce am judecat că continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta și pentru mine,
după ce astfel, zdrobit de această convingere care mi se impune prin deosebirea
caracterelor noastre, m-am mulțumit cu visul unei fericiri trecute, știind bine că alta
viitoare nu mai e cu putință, DVoastră pare că găsiți o deosebită plăcere de-a mă
tortura cu destăinuirea unor hotărâri, copilărești și condamnabile, la care nu m-aș fi
așteptat din partea unei femei atât de inteligente, atât de grațioase precum sunteți
DVoastră.
Doamnă, crede-mă odată că ceea ce Dta presupui că e amor din partea Dtale nu e
decât îndărătnicie. Dacă această îndărătnicie s-ar putea înlătura prin declararea că ești
frumoasă, inteligentă, demnă de-a fi iubită de alți oameni superiori nimicniciei mele, ți-
aș face-o bucuros. Fii bună și nu te crede disprețuită de mine. Dar sentimentul meu nu
mai poate fi de acum înainte decât stimă și amiciție, nicicând acela care a fost atât de
adânc turburat, fie de împrejurări, fie de noi înșine.
M. Eminescu
3. Cărui registru stilistic aparţine prima scrisoare? Dar cea de-a doua?
Argumentează-ţi răspunsul.
4. Identifică un element de autocaracterizare din prima scrisoare. Ce trăsătură de
caracter majoră se poate identifica?
Activitatea a II a
***Verifică răspunsurile la finalul materialului
Activitatea a III a
* Veronica Micle a fost poetă. Pe numele adevărat Ana Câmpeanu, a fost soția lui
Ștefan Micle, cu care a avut două fete. Relația cu Eminescu începe în timpul vieții
acestuia.
**
Sugestii de răspunsuri