E miraculos cuvntul pentru c la fiecare obiect din natur i

din nchipuire corespunde un cuvnt. Vocabularul e harta

prescurtat i esenial a naturii, i omul poate crea din cuvinte,
din simboluri, toat natura din nou, creat din materiale n spaiu,
i o poate schimba.

Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte,

de catapitesme de cuvinte, de turle i de sarcofagii
de cuvinte. Cuvntul construit poate s aib gust i
mireasm; poate oglindi n interiorul lui profunzimi
imense pe-o singur latur construit; el d
impresii de pipit aspru sau catifelat, dup cum
sap-n lespezi sau se strecoar prin frunze.

Elevii vor citi textul poeziei din manual, Cuvnt.

Dup citirea textului, profesorul va specifica faptul c poezia
respectiv face parte din volumul Crticic de sear, aprut n
1953.
Elevii vor fi ntrebai de impresia pe care le-a lsat-o textul.
Profesorul cere elevilor s explice titlul acestei poezii. Cuvnt
are mai multe sensuri, putnd fi sinonim cu gnd, ide, vorbe,
zicere, dar, n concepia lui Tudor Arghezi, exprim o lume
imaginar- cartea. Prin cuvnt, poetul defineste creaia artistic.
Elevilor li se cere s identifice cuvntul cheie al poeziei.
(cartea).
Se trece apoi la structura poeziei: patru strofe inegale i un
vers liber.
Se va citi i interpreta fiecare strof n parte.

Prima strof este o adresare direct ctre cititor, cu intenia

de acrea pentru acesta o carte pe care s i-o druiasc. Elevii
trebuie sa gaseasc semnificaia cuvntului crticic i s
identifice mijloacele cu care autorul creeaz: slovele, un arhaism
pentru litere.profesorul le cere elevilor s explice semnificaia
cuvintelor: din nelesuri furnicile, cellule, molecule, violoncel,
brotcel,harp.
Se va citi a doua strof, care exprim dorina eului liric de a
crea o carte atractiv, care s ajung la sufletul cititorului, s-l
farmece.
A treia strof va fi citit de un elev, dup care se dicut
faptul c aceast strof prezint o lume nevzut: Mcar cteva
crmpeie/Mcar o andr de curcubeie.
Ultima strof prezint mijloacele artistice prin care poetul d
via operei sale. Opera trebuie s exprime puritate i s produc
emoie i ncntare.
Profesorul cere elevilor s interpreteze rolul versului liber.
Acesta ndeamn la meditaie. Poetul a depus mult efort i
talent:am rscolit pulberi de fum

ManualulHumanitas,clasaaVIIa
Ex.2/p.8
PoeziaCuvntncepecuversurile:
Vrui,cititorule,sifacundar,
Ocartepentrubuzunar...
Prinurmare,poetulspunedesprecartecesteundarpecarevreasloferecititorului.
Dececonsiderelcarteaundar?Credc,nprimulrnd,pentrucoricedaresteexpresiaunui
sentiment.Facemcadouricelorlacareinem,celorpecareiiubim.Prinurmare,scriitoruline
lacititorulsuideaceeavreasifacundar.Deci,carteacadarexprimoanumitrelaie
dintrecreatoricititor.
naldoilearnd,considercoricineprimeteundarsebucur.Prinurmare,pentru
cititorcarteaesteobucurie.

Ex.4/p.8
Originalitateaesteocaracteristicimportantacreaieipoetice.Deaceea,poetulvreaca
darulsusfieocarteoriginal,cumnusamaiscris.Aceastarezultdinfolosireaepitetului
noualturatsubstantivuluicrticicnultimastrofapoeziei:
Afivoitsculegdrojdiiderou,
ntrocrticicnou.
Ex.6/p.8
Creaiapoeticesteuntextliterarnversuriprincareautorulsuvreasiexprime
gnduri,ideiisentimenteproprii.,folosindcuvinteiasocieridecuvintectmaifrumoasei
maideosebite.
Poetulesteunomcuomaresensibilitate,elvedelumea ntrunfelallui,propriu.Pentrua
comunicaicititorilorviziunealuipersonal,elfugedelimbajulobinuitincearcsscoat
dincuvintesensurinoi,originale.Deaici,rezultdemulteoriopoeziemaigreudenelesde
cititorulfrexperiendelectur.
npoeziaCuvnt,Arghezivorbetetocmaideacestefortalpoetuluideacomunica
prin cuvinte descoperirile sale personale n legtur cu lumea i cu existena. Pentru aceste
descoperirinusauinventatcuvinte,aacpoetuleobligatpentrualecomunicascombine
cuvinte deja existente n limb. Aa apar mbinri neateptate de cuvinte care se refer la
coninutulcreaieipoetice:andrdecurcubeie,scamdezare,drojdiiderou,parfumul
umbreiicenualui,nimiculnepipit.ToateacesteavreaslecuprindArghezinpoezialui.
Ctpriveteprocesuldecreaie,elesteredatdeArghezinstrofaadoua:
Farmeceafivoitsfac
iprintrourechedeac
Sstrecorpeunfirdea
Micorata,subiatainepipitavia
Pnnmna,cititorule,adumitale.
nsfrit,ultimastrofcarenuaredectunversconstituierezumatuliconcluzia
efortuluicreator:
Amrscolitpulberidefum...

Interpretare
Poezia este un joc, prin care poetul vrea sa ofere cititorului imaginea unei lumi
nevazute,
impalpabile
(vezi
srofa
I).
Universul miniatural se insufleteste datorita harului creatorului, unde cuvantul pare
sa devina un instrument muzical, parte dintr-o orchestra; textul se naste prin
cantecul
violoncelului,
al
harfei
si
al
cimpoiului.

De notat este ca universul marunt este o lume plina de poezie, dar si fragila
totodata.
Cuvantul "carticica" semnifica pretuirea pe care o are autorul pentru carte.
Cuvantul "slove" sugereaza ideea ca arta cuvantului scris este foarte veche.
Metafora din versul "Si din intelesuri furnicile" sugereaza ca ele, cuvintele, "aduna",
cu harnicie, cu dibacie, semnificatii multiple, pe care cititorul este chemat sa le
descifreze.
Strofa
a
doua
exprima
ideea
ca
poezia
este
un
mister.
Triplul epitet "Micsorata, subtiata si neipaita viata" il caracterizeaza pe poet ca pe
un creator care scoate la iveala viata necunoscuta a maruntelor efemere.
In ultimul vers din aceasta strofa, poetul i se adreseaza, din nou, cititorului, cu
aceeasi prietenie cu care i se adreseaza si in strofa intai, insa si cu un anume
respect
("a
dumitale").
Prin puterea lui, cuvantul poate crea sau poate distruge; cuvantul este atotputernic.
Metaforele din versul "parfumul umbrei si cenusa lui" sugereaza fictiunea si
imaginatia care trebuie sa roduca emotie si incantare in inima cititorului.
Lumea descrisa fiind infinita, autorul isi propune sa infatiseze "macar" o parte din
ea. Aceasta limitare (sugerata prin repetarea, de trei ori, a cuvantului "macar", si de
doua ori a cuvantului "nitica") nu strica insa frumusetea poeziei. Astfel, metaforele
"tandara de curcubeie" si "scama de zare" sugereaza ca lumea marunta este
frumoasa si plina de stralucire; descrisa in poezie, ea aduce pace in suflet, asa cum
curcubeul
anunta
inseninarea
vremii.
Poezia il va face pe cititor sa devina, din nou, copil, sa se intoarca la starea adamica
a
constiintei.
Dorind sa puna in "carticia" lui puritatea condensata (metafora "drojdii de roua"),
autorul cauta necunoscutul (metafora "Parfumul umbrei si cenusa lui"), pentru a
scrie o poezie originala, cititorul descoperind rostul poeziei, al creatiei, care este
unul grav, ce trece de lumea vizibilului, a realului, dar si a jocului imaginativ al eului
poetic
(vezi
ultimele
4
versuri).
Versul ultim indeamna la meditatie asupra creatiei, pentru care poetul a depus efort
si
a
investit
talent.
NU UITATI: Poezia "Cuvant" deschide volumul "Carticica de seara" (1935), putand fi
considerata
o
"prefata"
poetica
adresata
cititorului.
Titlul,
"Cuvant",
ilustreaza
creatia
artistica,
opera
literara.
Masura versurilor variaza de la 4 la 16 silabe; ritmul este trohaic.
Predomina rima imperecheata, care alterneaza cu versuri libere (fara rima).
Din punct de vedere morfologic, unele verbe ("vrui", "am voit", "as fi voit") arata
intentia poetului de a realiza acest act de creatie, iar altele ("am ales", "sa umplu",
"sa fac", "sa strecor", "sa culeg", "sa caut") sugereaza complexitatea muncii de
poet. Frumusetea ei consta in indoiala care-l stapaneste pe creator ("Si nu mai
stiu..."),
sentiment
care
da
nastere
unor
noi
cautari.
Cuvantul-cheie al poeziei este "carte", cu forma diminutivata "carticica", termen
prin care autorul isi denumeste opera, asa cum o face si in poezia "Testament".

Interpretare
Tudor Arghezi (1880-1967), scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic in poezie.
Pornind de la forta cuvantului, el creeaza o alta maniera literara, cunoscuta sub denumirea de
"estetica uratului". Inovatia stilistica argheziana consta in revalorificarea cuvintelor, carora le da
noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice, pot schimba esenta universului, conceptie care
constituie arta poetica a lui Tudor Arghezi.

Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si
viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj
literar care-l particularizeaza.
Poezia "Cuvant" este o arta poetica argheziana, deoarece exprima conceptia poetului despre forta
cuvantului, idee izvorata, probabil, si din credinta biblica: "Mai intai a fost cuvantul". Altfel spus,
crezul lui Arghezi este acela ca, prin puterea lui, cuvantul poate crea sau poate distruge, cuvantul
este atotputernic.
Poezia "Cuvant" de Tudor Arghezi a fost publicata in volumul "Carticica de seara" din 1953 si
constituie una dintre creatiile care exprima arta lui poetica, alaturi de "Testament", "Ruga de
seara" si altele. Omagiul sincer pe care Arghezi il aduce cartii este ilustrat si de poezia "Ex
libris":
"Carte frumoasa, cinste cui te-a scris
incet gandita, gingas cumpanita
Esti ca o floare anume inflorita
Mainilor mele care te-au deschis".
Titlul poeziei "Cuvant" are o multitudine de sensuri, el putand fi un sinonim pentru gand, idee
exprimata prin vorbe, zicere, cuvantare, discurs, invatatura, dar in conceptia lui Arghezi
"cuvantul" este cel care genereaza o lume imaginara, cartea. Prin cuvant, poetul defineste creatia
artistica, opera literari.

Structura, semnificatii, limbaj artistic

Poezia este alcatuita din trei strofe inegale ca lungime si un vers liber in final. Compozitional, in
poezie se manifesta trei idei fundamentale: relatia autor-cititor, lumea imaginara a creatiei
artistice, a cartii si creatia insasi, ca rod al talentului si al efortului creatorului artist.

Poezia incepe cu o adresare directa catre cititor si cu intentia declarata de a crea pentru acesta o
carte, pe care sa i-o daruiasca: "Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar, / O carte pentru buzunar".
Pretuirea lui Arghezi pentru carte reiese din folosirea diminutivului "carticica", pe care il asaza
ca apozitie la "O carte mica", sugerand dragostea pe care o are poetul pentru creatia sa.
Mijloacele cu ajutorul carora Arghezi creeaza sunt slovele, un arhaism pentru "litere", folosit cu
intentia de a exprima ideea ca arta cuvantului scris este foarte veche. Poetul da viata cartii prin
elemente din lumea "faramei", construind metafore sugestive: "din intelesuri furnicile", "celule"
si "suflete de molecule". Instrumentele muzicale "un violoncel", "o harpa" si "cimpoiul" sunt
sugestive pentru creatia artistica melodioasa, armonioasa, poetul dorind sa creeze o poezie a
jocului, a boabei si a faramei, specifica liricii argheziene. De aceea el foloseste, prin metafore,
simbolurile acestor instrumente, luand vietuitoare din lumea minuscula - "un brotacel", "o
lacusta" si "un scatiu" -, care sa realizeze o muzicalitate feerica, incantatoare.

Strofa a doua exprima dorinta arzatoare a eului liric de a crea o carte atractiva, care sa-1
intereseze pe cititor. Pentru a reusi sa scrie o opera literara care sa ajunga la sufletul cititorului si
sa-1 farmece -"Farmece as fi voit sa fac / Si printr-o ureche de ac/ Sa strecor pe un fir de ata /
Micsorata, subtiata si nepipaita viata" / Pana-n mana, cititorule, a dumitale" - poetul se adreseaza
direct printr-un vocativ, "cititorule", iar pentru a exprima ideea de originalitate si vivacitate a
creatiei, el apeleaza la un epitet triplu in inversiune: "Micsorata, subtiata si nepipaita viata".

Ultima strofa exprima metaforic mijloacele artistice prin care poetul da viata operei sale, prin
repetitia adverbului cu valoare de epitet "nitica": "niiicj_scama de zare, / Nitica nevinovatie,
nitica departare". Arghezi sugereaza astfel sensibilitatea lirica a operei create, "o carticica noua",
care trebuie sa exprime gingasie, puritate si profunzime de idei, trasaturi reliefate si de repetitia
adverbului "macar": "Macar cateva crampeie, / Macar o tandara cu curcubeie, / Macar nitica
scama de zare". Noua creatie, remarcabila prin originalitate, trebuie sa ilustreze un continut bogat

in idei si in frumusetea exprimarii, fictiunea si imaginatia fiind sugerate de metafore - "parfumul

umbrei si cenusa lui", "nimicul nepipait" -, care sa produca emotie si incantare in inima
cititorului: "Acela care tresare / Nici nu stii de unde si cum".
Versul liber din finalul poeziei, urmat de puncte de suspensie, indeamna la meditatie, la cugetare
asupra creatiei, pentru care poetul a depus efort si a investit talent: "Am rascolit pulberi de fum".
Cuvantul-cheie al poeziei este "carte", ilustrata atat prin repetitie - "O carte pentru buzunar, / O
carte mica", precum si prin diminutivul "carticica".
Prozodia. Masura versurilor este inegala, variind intre 4 si 16 silabe. Rima este imperecheata, iar
ritmul este remarcabil prin muzicalitatea inedita, creata prin figurile stil, prin topica propozitiilor
sau prin intercalarile cate unui vers liber in interiorul strofelor.
Tudor Arghezi exprima in poezia "Cuvant" conceptia sa despre atotputernicia cuvantului scris,
ideea ca opera literara este rodul talentului si al trudei, aducand totodata un omagiu cartii, care
trebuie sa sensibilizeze si sa emotioneze pe cititor. De aceea, aceasta poezie este o arta poetica.

Scrie o compunere, de 15-20 de rnduri, n care s explici semnificaia titlului poeziei

Cuvnt de Tudor Arghezi.
(1)Titlul este constituit dintr-un substantiv comun relativ banal, fcnd deci parte din
vocabularul fundamental al limbii romne.
(2)Totui, datorit poziionrii poeziei n deschiderea unui volum Crticic de sear -,
el capt o semnificaie nou, aceea de cuvnt nainte sau prefa.
(3)(a)Referindu-ne acum la legtura dintre titlu i poezie, putem spune c, la nivel
semantic, exist o coresponden: n text se regsesc cuvinte conexate cu titlul prin apartenena la
cmpul lexico-semantic al substantivului cuvnt: cititor, carte, crticic, slove etc.
(b)Cuvntul pe care ni-l adreseaz poetul, direct de data aceasta, ne mrturisete
intenia lui de a ne oferi n dar o crticic pe care s o putem pstra cu uurin n buzunar, o
carte frumoas, inspirat din lumea miniatural, care s ne farmece.
(c)n acest text liric de o surprinztoare sinceritate, poetul ne mrturisete c ar fi vrut s
prind mcar cteva crmpeie de frumusee, s surprind nimicul nepipit, dar nu a reuit, aa
cum o spune n ultimul vers: Am rscolit pulberi de fum.
(4)Poezia Cuvnt rmne o creaie fermectoare, dezvluind cititorului, ntr-un mod
metaforic, ntreaga sforare creatoare a unui mare poet romn modern.